Remember Octavian Paler: „Zece motive pentru care nu mai sunt capabil să discut relaxat despre Traian Băsescu” (3)

octavian-paler1„4. Când e vorba de „adulmecat” ce vrea „poporul” (folosesc ghilimelele şi se va vedea de ce), Băsescu are un instinct bun. A intuit corect că „poporul” abia aşteaptă să împuţineze fotoliile pe care se răsfaţă „aleşii” săi. Şi, cu siguranţă, dacă s-ar ajunge la un referendum pe tema „parlament bicameral sau unicameral”, mulţi parlamentari de azi s-ar întoarce, plouaţi, în anonimat.

Tot instinctul îi spune lui Băsescu, probabil, că, atacând cât mai des guvernul Tăriceanu, el poate trece în ochii „poporului” ca fiind inocent, neresponsabil de aşteptările înşelate.

Intenţiile lui ar fi în continuare mari, dar nu le poate împlini din cauza barierelor puse de Constituţie. Cam asta ar vrea Băsescu să ne facă să credem.

Procedează aşa deoarece, cum zic unii, e un „politician pursânge” care a avut ghinionul, (sau norocul) să nimerească printre diletanţi? Eu, unul mă îndoiesc că în politică sunt de ajuns „instinctul” şi şmecheria. Genul Băsescu mi-a amintit de un grec din vechime. E vorba de Pisistrate, cel care a pus capăt democraţiei instaurate de înţeleptul Solon, după ce, ridicându-şi toga, le-a arătat atenienilor o rană (făcută nu se ştie de cine) pentru a solicita un „serviciu de pază şi protecţie”. Pisistrate avea ceea ce numim azi „charismă” şi ştia să-şi condimenteze discursul cu expresii picante. Puţini reuşeau să-i facă faţă în confruntări. Pe deasupra, nu era omul care să se recunoască învins. Era, deci, un fel de Băsescu antic?

Ei bine, nu, căci Pisistrate era mai mult decat un excelent demagog. Dovadă că prima lui grijă, după ce a venit la putere, a fost să instituie o comisie pentru strângerea şi punerea în ordine a fragmentelor din „Iliada” şi din „Odiseea”, care circulau, cum le lăsase Homer, doar pe cale orală. Băsescu e un demagog înzestrat şi atât, priceput să „dreseze” persoane ca Boc, dispuse să lingă mâna pe care n-au curaj s-o muşte. Pe Băsescu îl despart de unul ca Pisistrate nu numai două milenii şi jumatate.” (Editoriale publicate de Octavian Paler în „Cotidianul” în perioada 19 septembrie – 17 octombrie 2005)

Despre Pisistrate, pe scurt

După victoria Atenei asupra Megarei, în anul 565 ÎdC, mai multe facţiuni politice (Pedieis – partida populaţiei din câmpii, condusă de Lycurg, Paralioi – partida populaţiei de pe coastă, condusă de Megacles şi Hyperakrioi – partida populaţiei de la munte, cea mai săracă, condusă de Pisistrate însuşi) şi-au disputat supremaţia politică. Rolul jucat în războiul cu Megara i-a adus lui Pisistrate o mare popularitate, însă el nu deţinea suficientă influenţă politică pentru a dobândi puterea. Clamând o tentativă de asasinat, nedovedită vreodată, el a solicitat Adunării Ateniene o gardă de corp pe care Pisistrate a utilizat-o pentru a ocupa Acropole, iar apoi, cu aceasta sub control şi în „cârdăşie” cu Megacles, s-a declarat tiran. Pisistrate a fost de două ori debarcat de la putere, după ce partidele originale, aflate de obicei în disensiune, s-au coalizat împotriva sa.

Aţi găsit oarece similarităţi cu istoria recentă? Aşa i s-a părut întrucâtva şi lui Octavian Paler.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s