Între responsabilitate, indolenţă şi maledicţiune

6Putem trece peste agresivitatea de mardeiaş a sloganului De ce le e frică, nu scapă? Putem, doar o facem zilnic confruntându-ne cu agresivitatea mardeiaşilor de cartier. E moral, e civic să procedăm astfel? Nu, dară iubirea de propria piele e un zid în spatele căruia ne complacem să credem că suntem protejaţi, într-o îmbălsămată naivitate.

Putem trece peste ipocrizia unui îndemn angelic, precum cel de pe site-ul[i] de campanie ale prezidenţialului prezidenţiabil, care sună astfel: „Am convingerea că românii, indiferent de simpatiile politice, sunt toleranţi şi deschişi, că trăiesc şi gândesc în concordanţă cu valorile europene. Toleranţa este o valoare europeană fundamentală şi vă îndemn pe toţi să fiţi promotorii acestei valori.”? Bineînţeles că putem, mai ales că doar noi înşine, în cel mai ascuns cotlon al sufletului, am putea recunoaşte ceea ce oglinda ne-ar dezvălui dacă ne-am privi direct în ochi. Dar nu o facem pentru că, probabil, ne-ar fi greu să ne mai suportăm şi uite, hop, alienarea, depresia sau aroganţa narcisistă şi igienica indiferenţă.

Putem trece peste mitocănii şi linguşeli, peste injurii şi condescendentele consolări de circumstanţă, putem trece peste promisiuni încălcate – doar suntem atât de familiarizaţi deja cu ele – şi peste viitura de promisiuni ce n-au apucat să fie încălcate încă, putem trece peste libidinoşenia cetăţeanului turmentat, precum putem trece şi peste stropii împroşcaţi în obrazul nostru de logoreicului demagog.

Dar ne e permis oare să trecem peste dreptul fundamental la libertatea noastră, în acest caz, politică? Categoric nu, deoarece renunţând la ea renunţăm în numele celorlaţi semeni ai noştri. Nu e o renunţare individuală, ci implică renunţare colectivă, arogându-ne un drept ce nu ne aparţine atâta vreme cât trăim într-o societate. Doar sihaştrii au această putere, numai că ei renunţă absolut la tot ceea ce este lumesc.

Flagranta şi ameninţătoarea Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2.10.2009, art.I, pct. 3, al. 2 ce anulează metodologia de la referendumul pentru votul uninominal ţinut, în mod similar, concomitent cu alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007, desfiinţează sistemul cu secţii de votare şi birouri electorale separate pentru alegerea preşedintelui şi referendum.

Altfel spus, spre deosebire de referendumul cuplat cu alegerile europarlamentare din noiembrie 2007, unde au existat liste separate, acum referendumul şi votul pentru viitorul preşedinte se regăsesc pe listă comună de votanţi. Prin această scamatorie antidemocratică, cetăţeanului român, cetăţeanului unui stat membru al Uniunii Europene i se interzice abuziv dreptul fundamental şi consfinţit tacit de Constituţie de a refuza să participe la vot. Iar votul lui dat explicit candidatului favorit la funcţia de preşedinte, de exemplu, şi care ar dori să refuze participarea la referendum, este în mod arbitrar contabilizat şi la referendum. Cu alte cuvinte, ori nu votezi nimic şi stai acasă, ori te obligăm să votezi ambele buletine.[ii] Iar obligativitatea votului, în România, nu există.

Avem de-a face cu o falsificare a principiului alegerilor libere şi a utilizării liberei voinţe printr-o impunere dictatorială.

Pe lângă o încălcare grosolană a principiilor votului liber exprimat, avem de-a face şi cu o malversaţiune privind votul prin corectă informare (în cunoştinţă de cauză), fiindcă pentru o corectă informare asupra subiectelor referendumului trebuiau prezentate atât opiniile pro cât şi cele contra. Deocamdată, campania de informare face paradă publicitară doar cu varianta susţinută de Traian Băsescu.[iii]

Avem datoria, în calitatea noastră de cetăţeni responsabili, să nu creăm, noi înşine, breşe ireparabile în ceea ce numim exprimare liberă şi conştientă a unor opţiuni politice ce privesc întreaga societate românească pe o durată nedeterminabilă în timp. Şi asta dincolo de simpatii şi antipatii partizane. Altfel, ne jucăm nepermis de lesnicios cu drepturile noastre fundamentale şi asta implică devastatoare consecinţe pentru o democraţie viabilă, consolidată.


[i] O mostră de falsificare grosolană preventivă este aceea că la sondajul OnLine de pe site mi se spune că De pe acest IP s-a votat deja deşi nici vorbă de aşa ceva. Am constatat că şi de pe PC-ul de la serviciu mă întâmpină acelaşi text. Cum e cu sondajul şi canalele de comunicaţie deschise şi oneste? Răspunsul îl găsim în mod cert în „valorile europene” de care pomenea şi în care crede, pentru unii convingător, Traian Băsescu.

[ii] Vezi poziţia comună a celor 4 ONG-uri.

[iii] Vezi articolul Deutsche Welle.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Între responsabilitate, indolenţă şi maledicţiune

  1. Marius zice:

    „Alegatorul care doreste sa-si exprime dreptul de vot la referendumul national va primi in mod obligatoriu ambele buletine de vot corespunzatoare celor doua intrebari de la referendum, neavand posibilitatea de a opta pentru una sau alta din intrebari”.
    Mda.
    Cred ca deja BEC a devenit parte a staff-ului de campanie. Ma intreba ce-o sa se intample atunci cand voi refuza sa ridic buletinul de vot privind referendumul. Ma dau aia afara? Vor incerca sa-mi explice ce si cum a decis BEC? Imi vor conditiona explicit votul pentru presedinte, fie el chiar si Basescu?
    Buna analiza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s