România pandemică

mentalillnessNimic nu mai pare a fi durabil, intangibil, zdravăn în ţara pe care o împărţim şi în care vieţuim de pe o zi pe alta. Speranţa că odată intraţi în Uniunea Europeană normele şi cutumele Occidentului civilizat ne vor fi măcar impuse de-acolo, dacă pe-aici, pe plaiurile veselei tristeţi nu se va mişca nimic, s-a risipit cam de multişor.

Constituţia este prilej de combateri mai mult sau mai puţin avizate, de jalnice interpretări, iar Curtea Constituţională ţine loc de For Politic Suprem, nu neapărat echidistant; un fel de COCOPO şi COCOPA[1] al Tristei Figuri numită Convenţia Democratică Română. Şi o spun cu amărăciune.

Uzanţa (sau consuetudinea, cum le place juriştilor să impresioneze) democratică a majorităţii decidente este aruncată pe jos, ca un muc de ţigară, şi strivită sub talpa groasă a impunităţii. A mirat pe cineva căderea guvernului liliputan Boc (cel necăzut nici până azi, de fapt) sau a guvernului cârpăcit de Croitoru? Nu. Şi asta pentru că o majoritate consemnată prin vot repetat în Parlament şi-a spus cuvântul, în mod legitim şi incontestabil. Şi ce dacă, ar suna replica preşedintele statului. Nu-mi place locaţia la care s-a consfinţit această majoritate. Poate era mai bine la „Golden Blitz” de unde s-au pornit toate blitzkrieg-urile lui Băsescu.

Pe aceste frumoase – deşi şleampete – şi nefericite meleaguri, valoarea este cunatificabilă în bani, principiile sunt negociabile la tarabă, loialitatea este acoperită perfect de servilism.

Până şi mitul Johannis se destramă văzând cu ochii, se volatilizează în urma dezvăluirilor care-l arată drept incompatibil, între 2003[2] şi 2004, cu funcţia de primar, fiind concomitent membru în Consiliul de Administraţie al firmei Parcuri Industriale Sibiu-Şura Mică.

Şi atunci de unde, prin cine şi cum, dar mai ales când vom putea admira şi recunoaşte societatea românească drept o societate normală, sănătoasă? Nici un vaccin, nici un medic, nici măcar Dumnezeu nu pot face treaba în locul nostru: profilaxia, determinarea şi responsabilitatea de a nu permite derapaje de la normalitate. Acea normalitate pe care o admirăm la alţii.

 

 


[1] Consiliul de Coordonare Politică şi Consiliul de Coordonare Parlamentară

[2] La un an după ce Johannis a devenit administrator al firmei (2002), a intrat în vigoare Legea 161/2003 pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi prevenirea şi sancţionarea corupţiei. În 60 de zile de la intrarea legii în vigoare, pe 19 aprilie 2003, primarul Sibiului trebuia să opteze între cele două poziţi: fie rămânea administrator la Parcuri Industriale Sibiu – Şura Mică, fie edilul oraşului. Lucru care nu s-a întâmplat, întrucât documentele arată că atât Johannis, cât şi primarul din Şura Mică, Mircea Marcu, împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu, Constantin Morar, au rămas administratorii firmei încă un an, până pe 18 mai 2004, dată la care s-au retras toţi din funcţie. (Evenimentul Zilei, 5 oct. 2009)

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s