Hotărâtul domn Negoiţă

1213890259xNumai ce-au trecut decât cinci zile de la nominalizarea sa pentru funcţia de Prim Ministru şi Liviu Negoiţă, primarul de Sectorul 3, polul absenteismului electoral din ultimii ani, mimează hotărârea, determinarea, angajarea totală pentru a pune batista pe ţambal, după un simulacru de guvernare, de „Parteneriat pentru România” – un vis pentru unii, un coşmar pentru alţii – şi de guvernări fără susţinere parlamentară încropite pe un şerveţel.

Când l-am văzut înţepând ecranul televizorului cu împlinita-i mândrie dispreţuitoare, ai fi crezut că gata, s-a încheiat cu joaca de-a măcelul politic şi lucrurile vor intra, cel puţin până după alegerile prezidenţiale, într-un firesc aşteptat.

Numai că în faţa unei declaraţii explicite privind cine este majoritatea parlamentară, nominalizarea lui Negoiţă nu reprezintă altceva decât un nou afront (al câtelea?) într-un iresponsabil război între primele instituţii ale statului: Preşedinte, Parlament, Guvern şi Autoritatea Judecătorească, declanşat la începutul anului 2005.

Parada de siguranţă şi hotărâre cu care Liviu Negoiţă, cum spuneam, înţepa sticla televizoarelor, revărsa texte seci precum: „Sunt convins ca România are nevoie urgent de un Guvern cu puteri depline (dar cine nu-i convins de asta?).1213890259 (…) Luni, voi depune lista noului Cabinet la Parlament. Sigur, duminică o să discutăm şi despre componenţa Guvernului”. Pentru ca după nici un minut să declare că: „Nu vreau să calific refuzul PNL şi PSD. Înţeleg această perioadă de campanie electorală (…) Am fost desemnat ca premier în baza prevederilor constituţionale şi cred că regulile democraţiei sunt valabile pentru toţi: nu se poate, oricât ne-am dori, să încălcăm dreptul preşedintelui de a desemna un premier printr-o majoritate de conjunctură”.

Ce valori ale democraţiei invocă oare juristul Liviu Negoiţă atunci când o „majoritate de conjunctură”, una din regulile de temelie ale unei democraţii funcţionale este dispreţuită pe motivul locaţiei în care reprezentanţii acesteia s-au întâlnit? În plus, ce norme constituţionale şi legislative invocă juristul Liviu Negoiţă atunci când în dispreţul oricăror reglementări existente nu se poate vorbi despre un „grup parlamentar al independenţilor” cu care să se negocieze un guvern?

Nici mai mult nici mai puţin, Guvernul Negoiţă este o mixtură a guvernelor Boc 2 şi Croitoru, ambele respinse de Parlament. Dar asta nu a fost se pare suficient şi premierul desemnat Negoiţă preia ad litteram programul de guvernare Croitoru, program respins odată cu guvernul acestuia.

Să ne mire atunci că Liviu Negoiţă, în aceeaşi zi cu anunţarea listei guvernului, adică luni 9 noiembrie, spunea că „Eu sunt încrezător că acest guvern ar putea să treacă”, iar după nu prea multă vreme să afirme, la televiziunea de partid B1TV, că „Sunt sceptic că vreun ministru de pe lista mea va fi audiat”.

Această joacă de-a „uite guvernul, nu e guvernul” şi la care se lasă antrenaţi, numai de dragul unor capricii, oameni ce erau, până mai ieri, profesionişti respectabili, este nu doar descalificantă, dar şi total necuviincioasă.

Numai că în România, mai abitir ca la turci, interesul poartă fesul. Al cui interes?

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s