Echilibre şi dezechilibre ale puterilor în stat

Democracy1Un articol semnat de Ştefan Vlaston[1], de ieri, de pe Ziare.com, mi-a dat o „leapşă”, cum tot schimbă lepşe Anca Bundaru pe blogul ei. Altfel spus, indirect mi s-a lansat o provocare; atât prin titlu, „Ce înseamnă echilibrul puterilor în stat?”, cât şi prin manevrarea argumentaţiei în text.

În spatele unei realităţi incontestabile, aceea a unei „democraţii prea tinere” deoarece „n-am trecut prin toate experienţele posibile” şi „în absenţa unor cutume care să ne dirijeze acţiunile”, dl. Vlaston recunoaşte, în privinţa desemnării premierului, zic eu doar la nivel declarativ, că „judecând la nivel de bun simţ, cred că aici Constituţia a prevăzut în mod expres un control reciproc al puterilor în stat, acel checks and balances”.

Derapajul de la fundamentele ştiinţelor politice, disciplină parcursă se pare amatoriceşte de către dl. Vlaston, urmează însă propaganda PD şi a grupului de intelectuali versatili din jurul Cotroceniului. Exemplele sunt clare atunci când defineşte o majoritate parlamentară, neconvenabilă unei părţi minoritare a clasei politice, drept „majoritate ad-hoc” sau „majoritate auto-declarată”.

Mai spune dumnealui, într-un derapaj final, că „dacă majorităţile parlamentare se schimbă după mişcarea browniană a parlamentarilor, în intervale mai lungi sau mai scurte de timp, funcţie de interesele de moment ale parlamentarilor, înseamnă că tot de atâtea ori să schimbăm guvernele? (…) Aici intervine filtrul preşedintelui, care spune parlamentarilor: Staţi aşa, că nu e tocmai cum vreţi voi”.

După cum deja prea bine se ştie, democraţia nu este un regim politic standardizat, care să se încadreze în etaloane de lungime, greutate şi luminozitate, cum nu este nici o anarhie nerecunoscută, aşa cum alţii încearcă să legitimieze un regim autoritarist, mai mult sau mai puţin populist. Democraţiile moderne sunt democraţii reprezentative, în care guvernarea este îndeplinită prin politicieni aleşi. În acelaşi timp, principiul separării puterilor în stat – legislativă, executivă şi judecătorească – este de aşteptat să servească unui control reciproc între acestea, scopul fiind funcţionarea instituţiilor statului în conformitate cu legea şi în absenţa preempţiunii, a privilegiului uneia faţă de celelalte.

Nu cunosc ca forma de alegere a repezentanţilor politici să-i legitimeze în grade diferite în afara discursului demagogi, discurs care ascunde tocmai dezechilibrarea balanţei de putere în favoarea unui incorect şi/sau imoral jucător.

Majorităţile parlamentare sunt, prin definiţie, conjuncturale, fie că sunt urmare a scrutinelor electorale, fie că întreg spectrul politic se reconfigurează în funcţie de răspunsurile la acţiuni administrativ-guvernamentale sau pur şi simplu de interes pur politic. Dacă un asemenea sistem de joc politic ar fi ilegal, ilegitim sau imoral, atunci nu am mai avea regula „moţiunii de cenzură” strict specificată constituţional. Când un guvern este îndepărtat prin moţiune de cenzură, numai un ins ignorant sau răuvoitor ar putea contesta faptul că majoritatea de care s-a bucurat până în acel moment un guvern în exercitarea atribuţiilor sale nu mai există şi că o altă majoritate a devenit fapt.

În acelaşi timp, „mişcarea browniană” de care se leagă dl. Vlaston este o mişcare cât se poate de naturală, altfel, din agitaţia politică din ultimii ani n-ar fi rezultat un partid creştin-democrat dintr-unul socialist, nu s-ar fi scindat PNL rezultând PLD-ul lui Stolojan, electoratul ar fi rămas fidel partidelor care s-au tot perindat în 20 de ani de tranziţie politică, iar când acestea au dispărut, ar fi trebuit să dispară şi ei ca alegători.

Fapte neconfirmate de realitate.


[1] Profesor Ştefan Vlaston, cum îi place să semneze, nu este vreun universitar specializat în ştiinţele politice sau drept constituţional, ci un profesor de matematică într-un liceu (Petre Poni) şi fost director cu delegaţie al liceului, eliberat din funcţie în iulie 2008. Din acel moment, fostul membru PNL a devenit adeptul PD şi al lui Băsescu, fapt neincriminabil dacă motivaţia basculării politice n-ar fi una meschină pur şi simplu.

 

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s