Dezgustătoarele replieri strategice

În ultimele două zile am fost martor la demachiajul actorilor ce-au intonat în cor „maurul şi-a făcut datoria, maurul poate acum să plece”.

Ieri, Constantin Răcaru, pe Ziare.com, în articolul „Onoarea pierdută a presei”, scria următoarele: „De fapt, se poate spune că singura parte a presei care şi-a făcut datoria, atât cât a putut, a fost cea online. Are avantajul de a se adresa publicului cel mai greu de manipulat şi nu este patronată de marii oligarhi.” Dar nici o vorbă despre „micii oligarhi”, cele mai hămesite fiare ale junglei din care pândesc viitorii alfa. Lăsând la o parte autofilia lui Constantin Răcaru (văd acelaşi exerciţiu de autoadmiraţie ca şi în presa incriminată de el), presa online este imaginea în oglinda (virtuală) a celeilalte, cu racilele şi volniciile de rigoare. Arareori am trăit o atât de radicală dihotomizare a societăţii în ansamblu, şi nu doar a „românilor” din presă, jurnalişti sau forumişti deopotrivă, încurajându-se reciproc în eradicarea unui adversar adesea imaginar. Iar această fractură, curată şi crudă totodată, s-a produs pe fondul unei metodologii transformate în mit şi lozincă: „Cine nu-i cu mine este împotriva mea”. Şi atunci se mai miră oare altcineva decât ipocriţii că societatea este despărţită de o line a frontului sfâşiată de salvele reciproce de artilerie? Riscul major este să transformăm societatea într-un „no man’s land” descumpănit şi pocit. Autoadmiraţia şi făţărnicia nu dau însă un răspuns la asta, cum nici Aghiuţă nu stă la coadă la tămâie.

Azi, Ioana Ene, pe acelaşi site, în articolul „Cititorilor mei, într-o zi decisivă”, încearcă acelaşi exerciţiu de autoadmiraţie, declarând, fără cea mai mică urmă de jenă, sfruntat, următoarele: „De când scriu şi, cu atât mai mult, de când a început campania electorală, nu am încercat să conving pe nimeni de nimic. Am pus multe întrebări, am provocat la dezbatere pentru a stimula gândirea logică împotriva manipulării şi a ipocriziei. Am făcut cât m-am priceput, cum m-am priceput, dar cu o totală onestitate, aşa că vă pot privi pe toţi, liniştită, în ochii acestui ecran”. Sunt convins că e liniştită, deoarece nu există sancţiuni pentru fariseism pe lumea asta.

Odată alegerile încheiate, şi bătălia pentru preşedinţie aşijderea, posluşnicii se repliază, reconfigurându-şi „deontologia”, pe principiul lipsit de principii „usturoi n-am mâncat, gura nu-mi miroase”. Se va restructura puterea politică, altora le va veni rândul să fie ridicaţi în slăvi sau aruncaţi în vâlvătăile Gheenei. Iar noi, muritorii de rând, va trebui să ascultăm din nou melopeele acestor sirene, în încercările lor de a ne parazita raţiunea cu încântarea tâmpă despre înţelepciunea noastră strămoşească şi imparţialitatea lor genetic- justiţiară.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Mass-media/Bloguri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Dezgustătoarele replieri strategice

  1. sneezyq zice:

    Nasule, am citit articolul si m-am crucit. Si asta cu toate ca stiu ca aparatul birocratic politic il intrece pe cel administrativ de cel putin doua ori. Acelasi fenomen il intalnim si in administratia locala.
    Dar despre asta moralistul Boc & Co nu spune un cuvintel.
    Curat murdar, coane Fanica! Dupa buget.

  2. Nasu zice:

    Exemplu de jurnalism si nu parerologie de 2 lei practicata pe ziare.com si aproape in toata media.

    http://www.money.ro/editoriale/degecap-degesi-degeciat-ghici-ce-s-si-dupa-aia-ghici-cat-consuma-din-banii-tai.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s