Ce nu schimbă Anul Nou

A trecut un an în care guvernul României a ţinut, spune-se, criza sub control. Acum am intrat într-un an în care criza se va adânci până la saţietate. Crăciun, Revelion? Scurte momente de respiro cât să bem şi să înfulecăm. De fapt, ce ştim noi să facem ca nimeni altcineva. Cum spunea în mai, anul trecut, Mircea Geoană, la Sâmbra Oilor, la Satu Mare? „Tradiţia prin care România şi românii au supravieţuit de-a lungul istoriei, tradiţia i-a făcut pe români să treacă peste evenimentele cumplite.” Şi criza asta, tot într-un chef  şi-o delăsare o să o traversăm, că sărbători tradiţionale, duium.

„În România nu există tradiţie democratică, iar ţara care nu are această tradiţie nu are nici instrumente solide pentru a lucra în cadrul UE”, a afirmat Vladimir Vedraşko, fost corespondent al ziarului Pravda la Bucureşti, în noiembrie, anul trecut. „Dar în România există un imens entuziasm al oamenilor. Sunt gata să lucreze mult.” Da, aş adăuga eu, sunt întotdeauna gata, entuziaşti, dar arareori se şi apucă de treabă.

Despre acest „gata să lucreze” al românilor noştri, iată un articol scris de Sebastian Bârgău, aka Vis Urât, pe blogul său, http://www.visurat.ro/2009/11/25/traditii-romanesti-arta-de-a-plimba-o-hartie/:

Tradiţii româneşti: Arta de a plimba o hârtie

„Săptămâna trecută, nişte prieteni de-ai mei s-au plimbat cu o hârtie. Vroiau săşi facă o asociaţie sportivă şi, după cum e normal, au avut nevoie de tone de acte. Dar le-au rezolvat şi au intrat pe ultima sută de metri.
Au ajuns luni la Judec
ătoria din Deva. Programul era de la ora 10 la 12, de bugetari care muncesc de se spetesc şi au nevoie de sporuri de sute de milioane. A semnat respectivul funcţionar hârtiile şi le-a zis că trebuie mers la Registratură.
Au mers la Registratur
ă. Programul la Registratură era de la 8 la 10, aşa că au plecat acasă.
A doua zi, mar
ţi, hai înapoi la Registratură, de la 8 la 10.
Ajun
şi acolo, predau hârtiile. Funcţionarul îi întreabă:

“Dar aici scrie că trebuia să veniţi ieri. De ce nu aţi venit ieri?”
“P
ăi… Programul la Judecătorie începe atunci când se termină la voi. Voi terminaţi la ora 10, ei încep la ora 10. Când să venim?”
“Aaaa. Da. Ne-au schimbat programul.”
“Bun,
şi acum ce facem?”
“P
ăi completaţi o declaraţie pe proprie răspundere în care scrieţi că nu aţi putut veni ieri!”
Cu alte cuvinte, era vina lor c
ă nu au un dispozitiv de călătorit în timp pentru a depune actele în aceeaşi zi, nu? În fine. Au completat, li s-a dat un număr şi li s-a spus că vineri la ora H se va judeca dosarul. Vineri la ora X au ajuns la Judecatorie.
“Bun
ă ziua, am venit cu problema asta.”
“P
ăi azi? Dosarul s-a judecat ieri. Şi s-a judecat în lipsă pentru că nu aţi venit!”
“P
ăi pe hârtia pe care am primit-o scrie că vineri…”
“Da, v
ăd că scrie. Dar s-a judecat joi.”
Ţinând cont că era vorba de o asociaţie sportivă, adică doar nişte formalităţi, s-a rezolvat problema şi în lipsă. Dar cât de românească este această muncă în zadar?”

Cum s-ar spune, avem tradiţii, avem valoare şi nici în coate nu ne doare.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în De prin lume adunate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s