Timeo Danaos et dona ferentes

„Lui Mircea Geoană i-ar prinde bine o perioadă de răgaz. Viaţa e lungă şi poate reveni oricând… În acest moment, Traian Băsescu domină politic România. De aceea sunt pentru o echipă puternică, aptă să facă faţă ofensivei lui Traian Băsescu si PD-L şi care să readucă PSD la putere. Dintr-o astfel de echipă nu trebuie să lipsească Adrian Năstase, Cristian Diaconescu şi Victor Ponta”, spune Titus Corlăţean.[1]

Prietenii lui Traian Băsescu însă sar ca arşi spurcând „împotmolirea” liderilor PSD în „obsesia Băsescu”, probă indubitabilă a incapacităţii de reformare. Dar oare nu domină Traian Băsescu scena politică românească din 2005 încoace? Oare nu moşteneşte PD pofta dominatoare ce a scrântit la minte tot ce naşte din pisică? Pe această direcţie, PD urmează „linia călăuzitoare trasată” de PSD, PDSR şi FDSN, toate laolaltă puii FSN.

Într-un raport al societăţii Academice Române din 2003, Alina Mungiu-Pippidi spunea următoarele: „Modelul cu un singur partid dominant este nefast pentru România, a dus la capturarea statului de o elită de pradă şi la o tranziţie încetinită, cu costuri sociale mari. Sistemul de partide poate fi echilibrat… limitând puterea disproporţionată a partidului dominant, care a fost folosită fără scrupule în ultimii ani pentru recrutarea primarilor opoziţiei, a funcţionarilor şi a oamenilor de afaceri. Asta ar însemna mai multă fragmentare, dar fragmentarea este preferabilă unui sistem dominat de un singur partid, mai ales în statele în care reţelele de influenţă reprezintă o problemă serioasă. Un spectru cu 4-5 partide cam de aceleaşi dimensiuni, obligate să se coalizeze pentru a forma guverne, ar fi preferabil unuia dominat autoritar de o singură formaţiune.”[2]

Din mai toate comentariile avizate privind impunerea unui anumit model de reforma sistemului politic românesc se desprinde concluzia că Traian Băsescu, prin intermediul comisiilor şi comiţiilor sale prezidenţiale urmate de referendumuri, doreşte să lase moştenire PD, odată cu încetarea ultimului său mandat constituţional, statutul de partid dominant. Iar dacă, din diverse motive, acest lucru nu devine posibil, măcar să se bată cu un singur partid, similar ca dimensiuni, PSD, şi nu cu alte 2 – 3 partide politice rivale.

Dacă reformă se numeşte moşirea unui construct politic care să privilegieze şi nu să reprezinte interesele chiar antagonice din societatea românească, atunci democraţia noastră este o glumă sinistră. Iar adepţii ei, autentici ciocli.


[1] http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/884622/Titus-Corlatean-ii-prescrie-odihna-lui-Geoana/

[2] http://www.sar.org.ro/files_h/docs/advocacy/coalitia_pnl-pd%20.pdf

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s