Cuvântare despre deontologie şi jurnalism: azi, ziaristul de oriunde (2)

Profesia de ziarist constituie un exerciţiu nemijlocit – scris, vorbit, televizat – al normei bunului simţ şi al simţului de dreptate şi adevăr. În acest sens, jurnaliştii combat cu intransigenţă – sprijiniţi de norme acceptate şi practicate – acele fapte, evenimente, opinii care pot afecta ordinea morală şi de drept, regulile şi relaţiile de comunicare interumană din societate. În ultimă instanţă, jurnaliştii legitimează – în spaţiul vieţii publice sau private – comportamente morale, politice, civice (individuale, colective, organizaţionale), concomitent cu armonizarea propriului comportament la normele morale generale şi la norme strict specifice meseriei de gazetar – aşa numitele „norme deontologice“.

Ziaristul, în împrejurări publice sau particulare curente este, cum adesea se spune, un om ca oricare altul, supus aceloraşi norme morale şi juridice de viaţă şi convieţuire şi nu se poate prevala de principiul diferenţei (în plan civic sau normativ). „Nimeni nu este mai presus de lege“, stabileşte un text constituţional imperativ, opozabil tuturor şi riguros nediscriminatoriu.

Un interesant, şi în continuare actual, exemplu de cod deontologic în jurnalism îl reprezintă Carta datoriilor profesionale ale ziariştilor francezi[1] (iulie 1918, revizuit ianuarie 1938):

Un ziarist demn de acest nume îşi asumă responsabilitatea pentru toate scrierile sale, inclusiv cele nesemnate (anonime);

– consideră calomnia, acuzaţiile neprobate, alterarea unor documente, deformarea faptelor, minciuna, între cele mai grave fapte profesionale;

– nu recunoaşte decât jurisdicţia egalilor săi (colegi de breaslă), suverani în materie de onoare profesională;

– nu acceptă decât misiuni compatibile cu demnitatea profesională;

– îşi interzice invocarea unui titlu sau a unei calităţi imaginare, recurgerea la mijloace necinstite pentru a obţine o informaţie sau înşelarea bunei credinţe a cuiva;

– nu va accepta (încasa) bani într-un serviciu public sau o întreprindere privată unde calitatea sa de ziarist, influenţele, relaţiile sale profesionale sale ar fi susceptibile de-a fi exploatate;

– nu va semna cu numele său articole de reclamă comercială sau financiară;

– nu comite nici un fel de plagiat, citând confraţii din care reproduce un text, oricare ar fi el;

– nu solicită locul unui confrate, nici nu provoacă retrogradarea aceluia într-o muncă inferioară;

– apără secretul profesional;

– nu uzează de libertatea presei într-o iniţiativă (intenţie) de interes personal;

– revendică libertatea de a publica în chip onest informaţiile sale;

– consideră onestitatea şi grija pentru adevăr ca reguli de prim ordin;

– nu-şi confundă rolul cu acela al unui poliţist.

Înfiorător de simplu, nu-i aşa?


[1] La Charte des devoirs professionels des journalistes français

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Mass-media/Bloguri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s