De la Ponta cel Bun, la Ponta cel Rău n-au trecut decât ore

Fără a fi adept al social-democraţiei, al PSD în special, ori chiar al lui Victor Ponta, noul preşedinte al partidului, nu pot să nu observ că la nici 12 ore de la anunţarea rezultatelor acesta devenise oaia mai neagră decât însuşi Vanghelie în comentariile mai tuturor “deontologilor” adunaţi maldăr pe la televiziuni şi prin paginile ziarelor. De unde acest brusc resentiment?

„Un ins cuprins de resentiment percepe succesul altuia drept o ofensă personală. El ar vrea ca toţi oamenii să fie reduşi la dimensiunea lui – sau, mai bine, la una mai mică. Resentimentarului îi lipseşte capacitatea de a admira – care este esenţa vieţii şi izvorul bucuriei. El este otrăvit de simplul fapt că alţii nu stau pe loc, ci muncesc, sînt inspiraţi, înfăptuiesc şi au roade. În ochii lui, insul care realizează ceva este duşmanul lui personal, aşa că se-aruncă asupra lui cu poftă, pentru a-l nimici. Pentru resentimentar, fericirea înseamnă nu să facă ceva, ci să distrugă ce-a făcut altul. Aşa că strică locul, pîngăreşte aerul, otrăveşte apa. Maculează.”[1]

„Moderatori de talk-shows care nu-şi ţin sub control pulsiunile şi fobiile, ziarişti nevrozaţi care cântă în struna unor politicieni dispuşi să lanseze cele mai bizare acuzaţii, limbaj grobian şi narcisisme cât Mont Blanc-ul, un spectacol ruşinos (dar şi funambulesc) care va trebui odată studiat cu calm de un doctorand în ştiinţe politice.”[2]

Deontologi precum Tismăneanu, Cristian Preda[3], Patapievici, Pora, Mihăieş etc., ce studiază şi comentează ura, în special aceea îndreptată cică împotriva lui Traian Băsescu înaintea alegerilor prezidenţiale trecute, arareori aplică aceeaşi măsură în cazul mistificărilor la adresa adversarilor lor politici declaraţi.

În afara faptului că jurnalismul nostru este mai degrabă ataşat unui prost înţeles scop numit rating, în numele căruia ignotanţa, incompetenţa şi reaua-voinţă sunt nişte mărunţişuri, acolo, de necriticat, ataşamentul politic sau mercantil înspre unii politicieni şi partidele lor zornăitoare exclude tocmai deontologia.

Iar tristeţea, dacă nu totala decepţie se aşterne şi asupra intelectualilor cu pretenţii, şi de la care avem pretenţii, intelectuali deopotrivă  abandonând valorile pe care le clamează.


[1] Magda Petreu, Egalitatea neantului: Magda Petreu despre resentiment, ură, ranchiună – Să moară capra vecinului, http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/08/egalitatea-neantului-marta-petreu-despre-resentiment-ura-ranchiuna/

[2] Vladimir Tismăneanu, Nemaipomenita inventivitate a băsescofobilor, http://tismaneanu.wordpress.com/2009/10/30/nemaipomenita-inventivitate-a-basescofobilor/

[3] În viziunea acestuia, Victor Ponta are doar două merite: Primul este acela de a vorbi mult sau, după caz, foarte mult… Al doilea merit al noului lider social-democrat este ambiţia.”

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Ipocritocraţia. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De la Ponta cel Bun, la Ponta cel Rău n-au trecut decât ore

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s