Democraţie directă sau democraţie reprezentativă? (1)

Subiectul a înnegrit de-a lungul ultimilor ani paginile ziarelor şi a colorat ecranele televizoarelor, în special cu ocazia unor emigrări şi imigrări ale feluriţilor aleşi la nivel local sau naţional. Şi de fiecare dată s-a pus problema revizuirii Constituţiei, ori amendarea legilor ce privesc alegerile şi partidele politice.

Începând cu înfiinţarea Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România, dar şi cu poziţionarea dihotomică pro şi anti-Băsescu, tema revizuirii Constituţiei nu doar că a înverşunat clasa politică, ci a provocat reacţii demagogice adeseori ambalate superficial în erudiţie şi profesionalism.

Ideii unui sistem semi-prezidenţial puternic, cu un Executiv şi un Legislativ debil, unicameral, idee susţinută de o parte a liderilor PD, fervenţi subordonaţi ai proiectelor prezidenţiale, i se opune una mai rezervată, centrată pe păstrarea sistemului parlamentar bicameral, dar cu o separare clară a atribuţiilor şi a bazinului de repezentare între Senat şi Camera Deputaţilor. Ambele variante suscită argumentaţii elaborate, dincolo de populismul costurilor sau a voinţei românilor rezultată dintr-un referendum cu conotaţii electorale şi deloc reformatoare.

Înainte de a purcede însă la drum, să vedem ce spune Legea Fundamentală privind reprezentativitatea Parlamentului:

Art. 61, Rolul

(1). Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Art. 69, Mandatul reprezentativ

(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.

Mi se par suficiente argumentele constituţionale pentru a descrie sistemul politic românesc drept o democraţie reprezentativă. Numai că unele ieşiri la rampă ale politicienilor frământaţi de problemă creează confuzii, în special pe domeniul repezentativităţii aleşilor – colegiu sau ţara – şi pe cel al apelului frecvent la referendum ca necesară şi suficientă manifestare a voinţei populare.

Democraţia reprezentativă este o formă limitată şi indirectă a democraţiei. Este limitată prin aceea că participarea populară la guvernare este periodică şi de scurtă durată, fiind restrânsă de scrutinul electoral stabilit la câţiva ani o dată. Este indirectă prin aceea că oamenii nu-şi exercită ei înşişi puterea, ci selectează pe aceia ce vor guverna în numele lor. Această formă de guvernare este democratică doar în măsura în care reprezentarea stabileşte legături efective şi de încredere între guvernanţi şi guvernaţi şi este exprimată prin noţiunea de mandat electoral.

Democraţia directă (cunoscută şi ca democraţie participativă), pe de altă parte, se sprijină pe participarea directă, nemediată şi continuă a cetăţenilor în actul de guvernare. Astfel, democraţia directă şterge distincţiile dintre guvernanţi şi guvernaţi, ca şi pe aceea dintre stat şi societatea civilă. Putem spune că acesta este un sistem de autoguvernare populară. Cu toate că se originează şi este specifică în Grecia antică, printre manifestările moderne ale democraţiei directe, în cazul României, regăsim referendumul, alegerea de primarilor, preşedinţilor de consilii judeţene şi preşedintelui statului.

About Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
This entry was posted in D'alea constituţionale. Bookmark the permalink.

21 de răspunsuri la Democraţie directă sau democraţie reprezentativă? (1)

  1. Arghirescu spune:

    Zisa democrație este o etapă în eliberarea noasră din robie. Ele sunt:
    (1) Sclavia: Acum mii de ani bandiții atacau oamenii pentru a le fura munca. O parte din ei însă nu ucideau pe cei învinși în atac, ci îi luau robi. Ei îi puneau la muncă silnică sub amenințarea cu moartea sau îi vindeau pe piața de robi. Robii erau ca animale vorbitoare. Aristotel: „Mulțumesc zeilor că nu m-am născut sclav sau femeie”. Adaug eu: „Ci proprietar de sclavi”.
    Statul lor era o înțelegere între proprietarii de sclavi pentru a ține poporul de robi în supunere ca să nu se răscoale sau să nu poată fugi.
    (2) Feudalul: Apoi acești bandiți au învățat să captureze și pământul celor învinși. Neamțul spune: ”Cea mai legitimă formă de proprietate este forța”. Deci au apărut proprietarii de pământ cu tot cu oamenii învinși și pe care îi legau de acel pământ. Ei se numesc șerbii și fugiții din șerbie se numesc bejani. Statul lor era o vasalitate între acești bandiți. Francezii au inventat însă revoluțiile poporului cinstit și i-au speriat de moarte.
    (3) Capialistul: Apoi au inventat cămata, capitalul, și cumpărarea și vânzarea pe piață a mărfurilor muncite de oameni. Ei au impus eliberarea sclavilor și sebilor pentru a-i angaja ca salariați. Statul lor era dictatura banilor. Marx a inventat însă revoluția comunistă rusă. De frică capitaliștii au înlocuit dictatura capitalistă cu scamatoria pretinsă democrația reprezentativă (de regulă fraudată).

    (4) Comunismul: Revoluția comunistă degenerează în dictatura comunistă. Bandiții prind oportunitatea și se prefac comuniștii cei mai geniali. Ei capturează statul comunist. Poporul se revoltă și comunismul se prăbușește.

    (5) Capitalismul oligarhic: Bandiții ruși din KGB introduc privatizarea frauduloasă a economiei în toate statele comuniște. Scamatoria numită democrație reprezentativă este reinstaurată.

    (6) Viitorul: Poporul mai are doar două etape pțnă la eliberarea totală din robie: Clasa de mijloc și democrația directă (sau adevărata democrație).
    Strănepoții proprietarilor de sclavii este clar acest adeăr, dar o ascund poporuli, cică este o harababură de idei.

  2. Arghirescu spune:

    Domnul Pană mă întreabă:
    Ce fel de tehnocrație mai este și aia în care funcționarii sunt aleși? Răspund:
    Funcționarii oricum sunt aleși, atât în democrație directă, reprezentativă, dar și în dictatură. Depinde cine îi alege și cu ce scop. În dictatură sunt aleși prin pile, mită, slugărnicie, bestialitate (pentru a tortura și ucide în interesul dictatorului). A se vedea ce greu am scăpat la revoluție din ghiarele lor!. În democrația reprezentativă este ca și în dictatură, dar cu deosebirea că în locul dictatorului este președintele partidului care a capturat puterea asupra banilor, bunurrilor și oamenilor țări. El își alege funcționarii absolut în același mod ca dictatorul. La scăparea puterii din ghiarle unui președinte de partid și trecerea ei în ghiarele altui președinte de partid funcționarii sunt masiv schimbați cu alții aleși de noul stăpân al țării.
    În democrația directă funcționarii incapabili, corupți, leneși, aroganți etc. trebuiesc schimbați de către adevăratul stăpân al țării (POPORUL), deoarece din munca lui funcțioarii sunt salarizați. Scuze, dacă sunteți cumva un funcționar ales de un dictator sau președinte de partid!

    • Horia Pană spune:

      Stimate domnule Arghirescu,

      La aproape un an şi jumnătate aţi realizat că poate mai aveţi ceva de comentat la comentariile mele ulterioare articolului – care împlineşte peste aproximativ trei luni nu mai puţin de patru ani. Dar mă simt obligat, moral, să răspund.

      Funcţionarul ales este cel care trece proba electorală. aşa cum e pus în funcţie de cei care au fos deja aleşi, prin metoda anterior pomenită, şi cărora li s-a transmis, electoral, acest drept – adică parlament sau consiliu judeţean sau consiliu local. Oriunde legea este interpretată din punct de vedere al condiţionalităţilor şi discreţionarului bazat pe privilegii de castă, grup, amiciţii, fie ea dictatură sau altceva, consecinţele sunt în egală măsură dezastruoase. Şi în blamatul comunism, erau perosane care ăşi făceau treaba în funcţiile numite – mai puţin alese – fără ca asta să afecteze rezultatele activităţii lor sau efectele asupra cetăţenilor. Şi pe vremea aia erau cetăţeni.

      Aveţi noţiuni nu doar superficiale despre ce înseamnă democraţia reprezentativă – doar un model de democraţie, nu o variantă absolut viabilă – dar şi o nefericită inapetenţă pentru democraţie pur şi simplu. Pentru dumneavoastră, aşa îmi pare, bine este când cineva decide discreţionar în propriul dumneavoastră folos. Asta e dictatura bunului plac particular. Cine-mi satisface aceste cerinţe – dă-i în mă-sa pe ceilalţi – e cel mai bun.

      Democraţia directă este una care se bazează pe referendum pentru orice decizie adminiostrativă. Închipuiţi-vă că şi mărirea salariului sau pensiei dumneavoastră este supusă unui referendum. E foarte posibil ca nici membri ai propriei familii să nu voteze aşa ceva. Pentru că o mărire a salariului sau a pensiei dumneavoastră să le afecteze propriile venituri într-un mod neacceptabil. Mai susţineţi metoda?

      • Arghirescu spune:

        În esență omul are trei alternative: 1. Subjugarea lui prin dictatura unui ticălos prost. 2. Subjugarea lui de ctre că peședintele unui partid (structură de mafii) zis ales (de regulă fraudulos) pe timp de partu ani. 3. Omul să asculte perpetuu (în orice moment) numai de vrerea majorității cetățenilor. Este imposibil ca cea de a treia variantă să existe, deoarece acum se aplică primele două variante și dictatorii sau președinții de mafii au puterea armelor și banilor unui stat la cheremul lor. Ei nu vor ceda poporului (recte cetățenilor) această pleașcă pe carea au capturat-o.

      • Horia Pană spune:

        Domnule Arghirescu,

        1. Subjugarea nu este o opţiune. Niciodată. Dar poate fi o acceptare tacită sau forţată de anumite împrejurări. Unii acceptă că „aşa ni-e datul sorţii”, alţii mustăcesc neexplicit.
        2. Respectarea regulilor unei organizaţii nu reprezintă subjugare, ci asumare. până când suportabilitatea încetează.
        3. Majoritatea este o voce care trebuie respectată, dar numai după ce toate părţile au fost ascultate şi luate în seamă. A treia variantă există într-o democraţie reală. Avem şi noi aşa ceva, dar nu o punem în operă decât arareori. Unii dintre noi preferă să se dea cu majoritatea înainte de a-şi exprima dilemele. Aceştia sunt cei care nu înţeleg nimic din ce reprezintă democraţia, ci doar slugărnicia avantajoasă conjunctural.

        Dar asta e părerea mea, nu trebuie neapărat să o şi acceptaţi.

      • Arghirescu spune:

        Prima soluție este subjugarea prin regi sau dictatori de tip asiatic (ex: confucianiști, comuniști etc.).. A doua este subjugarea bipartizană (stânga-dreapra) care alternează între ei din patru în patru ani. Soluția a treia se numește democrație directă (unica democrație posibilă), dar inexistentă în întreaga istorie. Ea nu există, deoarece venim din proprietarii de oameni, apoi din proprietarii de pământ cu oamenii legați de el, apoi din proprietarii de capital care cumpără munca oamenilor, apoi din comunism unde secretarul general era proprietarul a tot ce există (capital, pământ și oameni). Toți s-au scuzat că nu se poate cere opinia tuturor oamenilor, deoarece sunt prea mulți. Acum însă este posibil datorită internetului și votului electronic. Din nefericire și ele sunt astăzi capturate de acești stăpâni moșteniți din trecut. Trebuie să scăpăm odată de ei.

  3. Ina spune:

    Va multumesc pentru articol, mi se pare reprezentativ privind devierea definitiei democratiei de la ideea originala. Daca democratia este puterea poporului, poporul ar trebui sa participe in actul legislativ, nu in actul de guvernare. Guvernarea reprezinta doar punerea in fapt a deciziilor legislative. Puterea este detinuta de cei care construiesc sistemul. Pornind de la aceasta confuzie, articolul dumneavoastra considera votul uninominal ca democratie directa, in timp ce acesta are ca rezultat tot alegerea unui reprezentant si nu o decizie directa. Singura modalitate de punere in practica a democratiei directe existenta in prezent este cea stabilita prin Legea 52/203 privind participarea populatiei la procesul de luare a deciziilor legislative. Din pacate, este si singura defectuos sau deloc pusa in practica.

    • Horia Pană spune:

      Poporul – mai precis cetăţenii cu drept de vot – pot participa la actul legislativ sau guvernamental indirect. Asta e situaţia în cazul unei democraţii reprezentative. Dar au, constituţional, dpretul la propria iniţiativă, prin referendum. Cum coagulezi interesele publice dincolo de reprezentanţii aleşi şiulterior numiţi? Prin referendum. Şi aici e nevoie de o societate civilă nu doar vocală, ci şi responsabilă şi deschisă. Mai avem de crescut până acolo.

      Mulţumesc însă foarte mult pentru comentariu. Aţi cam înţeles ce doream eu să exprim. :)

  4. Anonim spune:

    Justiția este compusă tot din angajați ai poporului suveran și trebuie supusă și ea cenzurii cetățenești. Judecătorii sunt și ei funcționari publici. Și ei vor fi votați în fiecare lună. Dacă nu corespund și obțin sub 50% din sufragii, atunci sunr demiși.
    Un mombru de partid trebuie să fie solidar și disciplinat. El trebuie să voteze hotărârile de partid și să convingă și pe ceilalți cetățeni să le voteze și ei.
    Ajutați-ne să ne salvăm din mizeria actuală.

  5. Treziti-vă oameni buni, trăim în epoca atomică, a zborurilor interplanetare, a informaticii, a internetului etc. Și mai observați și ce bine o duc reprezentanții noștri în democrația reprezentativă. Din acest motiv ei vor posta aici mii de contra-argumente: Ba că democrația directă este pentru papuași, ba că cetățeii sunt tâmpiți și nu știu ce este bine și rău și trebuie să le spună ei, ba că ce bine era pe vremea regilor și geniilor omenirii când era o turmă de proști și un păstor deștept etc.
    Deci iată ce cere mileniul trei:
    [1] Politicieni (parlamentari, guvernanţi, preşedinţi, regi etc.) trebuiesc desfiinţaţi. Ei vor fi înlocuiţi cu funcţionari publici cu calificare corespunzătoare angajaţi prin concurs public internaţional. Paridele politice pot exista conform dreptului la asociere, dar cu recunoaşterea suveranităţii poporului şi fără drept de demonstraţie sau alte violenţe.
    [2] Transparenţă totală. Desfiinţat secretul de stat. Orice decizie a funcţionarilor trebuie publicată pe internet şi dezbătută înainte cu o lună de a deveni lege.
    [3] Vot electronic lunar cu cardul de cetăţean (ca la bancomat). Automate de votare puse în toate locurile publice luminate, supravegheate video şi funcţionale 24 ore pe zi şi 7 zile pe săptămână.
    [4] Dacă în o lună un funcționar public ia sub 50%, atunci el a fst demis de cetățeni şi postul este imediat scos la concurs.

  6. Arghirescu Alexandru spune:

    P.S. Ministrul Vozganian la realitatea: -Noi suntem aici ca „să conducem noi poporul” și „nu poporul pe noi”. Aceasta este „democrația reprezentativă”. -Dacă nu vă place emigrați (dl. Băsescu).

  7. Arghirescu Alexandru spune:

    Democrația reprezentativă este ciolanul lor de ros al politicienilor. Poporul trebuie să rezolve problema, ei nu vor. Politicieni trebuiesc înlocuiți cu funcționari cu calificare corespunzătoare. Transparență totală. Orice decizie a funcționarilor trebuie publicată pe internet. Vot electronic cu cardul de cetățean ca la bancomat. Sub 50% funcționarul trebuie demis.

    • Horia Pană spune:

      Îmi pare rău că din cauza convingerilor dumneavoastră tehnocratice nu aţi citit cu atenţie ce este o democraţie reprezentativă.
      Guvernarea tehnocratică nu este democraţie, ci strictă administrare.
      Sunteţi într-o oarecare confuzie. Ce fel de tehnocraţie mai e şi aia când funcţionarii sunt aleşi?

  8. PRO spune:

    incearca si cu o democratie directa

    alege e2d-international.org

  9. Anonim spune:

    vorbiti serios??chiar credeti ca democratia reprezentativa este democratie???partidele inseamna doar ideeile unui grup restrans de persoane,lumii politice,oligarhiei,sulica care are carnet de partid nu inseamna nimic,nici nu va ajunge vreodata sa isi poate expune o parere care sa conteze.nu poate exista democratie decat intr-o democratie directa,daca la inceput nu ar functiona datorita ignorantei si iresponsalibitatii populatiei,care este invatata sa fie asa de mii de ani,in care au avut intodeauna stapani care sa decida pt ei,in timp s-ar adapata,s-ar responsabiliza,s-ar culturaliza si am asista la o evolutiei a societatii umane.Bineanteles ca trebuie sa existe niste reguli

    • sneezyq spune:

      Da, cred ca democratia reprezentativa este o forma a democratiei. Si inca una eficienta. Sper ca ati citit ceva despre democratia reprezentativa. In caz ca nu ati citit Giovanni Sartori („Teoria democratiei reintrepretata”, Polirom, 1999), Robert Dahl („Despre democratie”, Institutul European, 2003) sau Gianfranco Pasquino („Curs de stiinta politica”, Institutul european”, 2002), internetul e plin de texte ale unor specialisti ce abordeaza acest subiect. De asemenea, despre ceea ce este si ce face un partid politic. Daca nu, lucrurile devin mai complicate, mai ales in cazul dumneavoastra, extrem de convins ca sunt neserios. Fiind intrunite conditiile minimale necesare unui dialog, chiar si in contradictoriu, si anume cunoasterea chestiunilor in discutie, va astept cu interes argumentatiile.

  10. andrea spune:

    a sunt de aceeasi parere cu voi nu se gaseste intrun stat ci doar intro comuniune de oameni ce formeaza o comuna un sat nu in statele e mari dimensiuni acelea au democratie reprezentativa sau nu au democratie dar in nici un caz una directa deoarece este prea mare numarul persoanelor si lcrul acesta nu este caracteristic unui stat

  11. andrea spune:

    da asa este ai dreptate sneezyq democratia isi gaseste rolul n comunitati de mici domensiuni dar sunt in mai mare parte nite come sau sate mai maricele dar nu intrun stat nu are ce cauta

  12. Deceneu spune:

    Democratia directa se preteaza la comunitatile mici la localitati si comune.
    La nivel national democratia participativa depinde de calitataea partidelor politice, de modul cum isi exercita rolul de curea de transmisie si incubatoare de solutii.
    O democratia reprezentativa la care participa sub 50% din electorat este o democratie non-democratica

    Intr-o democratie cetatenii activi participa la actul de putere prin intermediul partidelor politice. In partide se gasesc solutii care se transmit catre parlamentari sa le legifereze si executivul este obligat sa le aplice daca nu puterea judecatoreasca il sanctioneaza.

    Daca in partide nu exista democratie si nun exista activitate parlamentarii nu au solutii. Este ceea ce se intampla in parlamentul Romaniei. Nu exista intitiativ politice provenite de la partide. Majoritatea intitativelor provin de la executiv si mai nou tot executivul le legifereaza, iar Parlamntul le valideaza sau le invalideaza.

    • sneezyq spune:

      Stimate Deceneu,

      Într-adevăr, democraţia directă îşi găseşte rostul în comunităţi de mici dimensiuni. Însă anumite proceduri tipice unui asemenea sistem democratic le întâlnim şi în democraţiile reprezentative. Vezi exemplele date in finalul articolului.
      De asemenea, am o remarcă întrucâtva critică la enunţul tău precum că participarea electorală a mai puţin de 50% dintre cetăţenii cu drept de vot denotă „non-democraţie”. Fenomenul este tipic unor societăţi în general „sastisite” d.p.d.v. democratic, în care guvernarea îşi face extrem de bine datoria (Philippe Braud, în cartea sa „Grădina deliciilor democraţiei” – Ed. Globus, 1997 – explicitează elegant problematica).
      Ceea ce urmează ca eu să descriu nu este un demers pro-democraţie directă, ci prestidigitaţiile pentru care unii politicieni, analişti şi comentatori aşteaptă aplauze, când ele nu sunt nimic altceva decât manipulări ale conceptului de reprezentativitate în funcţie de interese politice particulare.
      Arunc mănuşa pentru dezbateri „la sânge” asupra viziunii şi opiniilor ce le voi expune pe această temă. Şi nu numai.
      Îţi doresc o seară frumoasă şi o zi de Florii cu multă bucurie!

      • Deceneu spune:

        Scuze ca nu am mai trecut pe aici sa „ridic manusa”.
        Problema este intradevar importanta.
        Participarea cetatenilor strict la alegerea reprezentantilor este o participare slaba chiar daca participarea la alegeri este masiva.

        In democratie participarea cetatenilor la conducerea tarii se face indirect prin intermediul partidelor politice, prin organizarea de dezbateri asupra temelor importante.
        – In partide ar trebui sa se dezbata reforma invatamantului, reforma agriculturii, a mass-media etc,.
        Partidele trebuie sa fie „incubatoare” de solutii.
        Solutile „incubate” trebuie transpuse in proiecte legislative si sustinute de parlamentari. Cu alte cuvinte parlamentarii si ministii nu ar trebui sa conceapa reforme, ei ar trebui sa aplice solutile in legislativ si sa le implementeze prin executiv.
        Sigur nu orice problema marunta si opeativa se preteaza la dezbateri dar in Romania nu se dezbate in partide nici o problema, oricat de importanta ar fi. Viata politca in Romaina se reduce strict la alegerea reprezentantilor, si acestia din oferta filtrata de liderii politicii functie de forta financiara. Cu alte cuvinte banii decid oferta si alegatorii o valideaza.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s