Democraţie directă sau democraţie reprezentativă? (2): Imperativul convenabil

Cuvintele de ordine ale proiectului prezidenţial de revizuire a Constituţiei par a fi imperarivul, replierea şi oportunitatea. Pentru că astfel decodific afirmaţii precum cele ce urmează.

Imperativul. Preşedintele a mai declarat că rezultatul referendumului din noiembrie 2009 exprimă însăşi suveranitatea poporului şi că singurul lucru care „nu se negociază” este ceea ce s-a votat la referendum şi a ameninţat partidele care se opun trecerii la monocameralism că dacă „nu vor ţine cont de voinţa poporului, voi fi nevoit să intervin şi să apăr voinţa poporului”. Mai contează că avem de-a face cu rezultatele unui referendum consultativ şi nu cu un referendum de adoptare?

Replierea. Traian Băsescu şi-a dat seama, în urma cvasi-ratării negocierilor de la Cotroceni că nu există susţinere parlamentară pentru revizuirea Constituţiei doar pentru schimbarea sistemului parlamentar, aşa cum iflexibil mai ieri, motiv pentru care s-a repliat şi susţine acum necesitatea unei ample revizuiri a Constituţiei „Nu sunt un adept al menţinerii revizuirii Constituţiei în limitele celor două întrebări de la referendum. În mod categoric sunt şi alte lucruri care trebuie revizuite în Constituţie, plecând însă de la realitatea că avem o Constituţie pe care eu cel puţin o consider o Constituţie bună. Dar trebuie eliminate confuzii şi stabilite mai precis limitele de separaţie între puterile statului, precum şi modul de acţiune în anumite momente”, a afirmat Traian Băsescu, imediat după ce a dat mâna cu toţi participanţii. După care şeful statului a apreciat că procesul de revizuire trebuie „să fie adaptat nevoilor prezente şi viitoare ale României”.

Oportunitatea. Referendumul pentru unicameralism a fost implantat în alegerile parlamentare fără o organizare conform uzanţelor, după o responsabilă campanie de informare pro şi contra, şi nu a dat nici o şansă punctului de vedere alternativ. Şi asta, în primul rând, deoarece întreaga campanie electorală prezidenţială s-a axat pe oportunitatea defăimării Parlamentului şi pe falsa problematică a economiei la buget adusă de unicameralism. Totodată, pentru o susţinere parlamentară convenabilă a proiectului s-a inventat şi „grupul independenţilor”, insuficient însă, cum se vede, scopului propus.

Şi vorbesc în acest context despre aceşti „independenţi” deoarece se mai poate remarca că prin atitudinea sa inflexibilă – pe care  caută să o transmită grupurilor PDL din Parlament – preşedintele Traian Băsescu se conduce după logica mandatului imperativ. În optica sa poporul suveran i-a mandatat pe membrii Parlamentului să voteze în favoarea monocameralismului. Or, după aceeaşi logică, „independenţii“ – pe care preşedintele Traian Băsescu îi susţine –  ar fi trebuit demult să fie destituiţi, deoarece au încălcat mandatul primit în 2008 de la alegători.”[1]


[1] Horaţiu Pepine, Suveranitatea poporului după împrejurări, Deutsche Welle România, 16.03.2010

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în D'alea constituţionale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Democraţie directă sau democraţie reprezentativă? (2): Imperativul convenabil

  1. visan carmen zice:

    vreau sa sa spun ca sunt de acord cu democratia chiar am avut tema despre asta
    ca imi place f f mult nea explicat si doamna de istorie la scl

  2. visan carmen zice:

    esti un prost urat si handicat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s