Liturghia Părintelui Traian

Într-o interpretare după ureche, aşa cum se-aud şi se petrec mai toate pe aceste meleaguri, data de 6 mai 2010 semnifică re-ieşirea părintelui Traian, din care cică toţi ne tragem, la umbră sau mâţa de coadă, în amvonul ţării, cu Noua Scriptură după FMI şi cu un apel către bine-credincioşi şi anateme pentru restul ingrat al norodului păcătos cu gândul, cu vorba şi cu fapta.

Cum pregătirea darurilor s-a petrecut mai demult şi de mai multe ori, prin numeroase şi ritualice profeţii de toate mărimile, pentru toate gusturile şi pe toate vocile ţârcovnicilor de strânsură, părintele Traian, într-un dialog relativ neauzit cu el însuşi, a proclamat solemn: Binecuvântată este împărăţia Mea, acum şi pururea şi în vecii vecilor.” Iar corul credincioşilor a confirmat: Amin!

Apoi, pentru că cele nenumite s-au dovedit oneroase, iar cele numite mincinoase, părintele Traian a luat în mână Sfântul Disc, pe care erau aşezate toate păcatele celorlalţi, şi Sfântul Potir din care a dat să bea norodului strâns vin pelin, chemându-i pe cei săraci cu de toatele să-şi dea viaţa întru fericirea lor de Apoi.

Apostolii, mai spăimoşi, mai plezirişti, mai epicurieni, mai zburdalnici, mai fuduli şi mai pârdalnici, cum sunt în ziua de azi mai toţi învăţăceii, au venit degeaba la Cina cea de Taină cu lecţia învăţată de-acasă. Lecţia de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Aşa că, rămâne cum am stabilit, şi-a slobozit părintele Traian gândul suit solemn din vintre.

Sunt însă şi de cei preacuvioşi, şi de cele preacuvioase, care deşi nu prea le au cu ecteniile, antifoanele, troparele, condacele şi omiliile se consideră chemaţi şi chemate să-şi de-a cu presupusul. Ba că-i mare păcostenie mare cu comunicarea şi instalaţia de sunet, ba că trebuie umblat o ţâră la parohi, nu mult, cât să se-ntoarcă şturlubaticii de enoriaşi şi să asculte înţelegători şi pioşi cum le cântă diaconul Boc prohodul.

Că la noi comunicarea e brambureala din Babel, iar schimbarea parohilor bucuria proştilor nu mai stârneşte pe nimeni să se crucească. Poate doar să scuipe-n sân.

Doar Sfântul Aşteaptă tace înmărmurit, cu un ditamai catastiful în braţe, pe care scrie Buna rânduială, uitat de toţi, lângă un sfeşnic, şi se canoneşte să priceapă de ce ţipă popii ăia portocalii în obraji după primenire şi preschimbare când toate sunt tot cum au fost şi nici lumina nu prea se-arată-a se miji.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Liturghia Părintelui Traian

  1. Cristian zice:

    Buna ziua,

    Va rugam sa adaugati adresa noastra in lista blogurilor Dvs si sa ne trimiteti un mail sa o facem si noi, la adresa noastra
    http://ocd-pnl4.blogspot.com

    ocd_pnl4@yahoo.com
    Va multumim

    • sneezyq zice:

      Imi cer scuze pentru intarzierea cu care va raspund. Nu am mai intrat pe blog odata cu inceperea sesiunilor de examene: semestriale, licente, admitere.
      Sper intr-o colaborare rodnica.

      H.Pana

  2. cu putina aghizazma si cateva matanii cred ca acest „neam credincios” are sanse de redresare, adica de mantuire. Canonul deja ne-a fost prescris. Deci, trebuie sa postim des si sigur!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s