Brandul de ţară, preţul corect

De la ţara tuturor opţiunilor, la grădina de sub poalele Carpaţilor nu a fost decât un pas şi o valiză de “ieuroi” rătăciţi undeva între “brainchild” şi “copy-paste”. Da, dar…!, vituperează Elena Udrea. Cică nu sunt bani publici. Ooo, ba da! Poate nu din bugetul scofâlcit de infatuaţii noştri guvernanţi, dar cu siguranţă din buzunarele cetăţenilor Uniunii Europene, familie politico-economică din care şi noi, fără nici o ruşine, facem parte.

Meniul se deschide cu proiectul “Romania, the Land of Choice”, felul întîi, care a mâncat 1,5 milioane de euro, din care lansarea de la Paris a costat 66.000 de euro, iar imnul lui Moga 10.000. Imaginile clipului (http://www.youtube.com/watch?v=tH9Yuc98z_k) sunt însă parcă decupate din manualele de Geografia României şi din pliantele ONT Carpaţi de dinainte de 1989. Faptul că trei sferturi dintre români au fost complet dezinteresaţi de proiect nu a interesat Ministerul Turismului, deoarece, cică, se adresa străinătăţii şi nu băştinaşilor. Consecinţa a fost că doar “papuaşii” de pe “picioarele de plai” şi “gurile de rai” au riscat totuşi pe mâna turismului romînesc.

Proiectul “Romania, explore de Carpathian garden”, felul al doilea, este şi el înregistrat în meniu cu 1 milion de euro şi a fost deja mâncat şi el. Greu de săturat imaginaţia celor care văd opţiuni şi grădini acolo unde nu este nimic altceva decât obidă, frustrare şi nevoia unui concediu suplimentar pentru relaxarea după un concediu autohton isterizant. Dar nu-i nimic, luăm din nou cu “copy-paste” frunza din logo-ul proiectului şi cântăm o doină cu jale, ori pur şi simplu o tăiem la câinii de pe maidanele turistice, poate-poate ne lasă pantalonii necompostaţi.

Brandul de ţară este însă bine reprezentat, şi afară şi-năuntru, şi cu costuri insignifiante: bidonvilurile de la marginea urbanului occidental; buzunăreala intracomunitară; suavele mângâieri ale bancomatelor europene; cerşetoria puternic industrializată; plasticăreala aliniată pe marginea drumurilor răs-asfaltate cu gropi, numai bune de explorat prin grădina carpatină; degustările bahice pigmentate cu săbii, pistoale şi cozi de târnăcoape, numai bune pentru o rememorare turistico-aventuroasă a epocii pre-Hamangia; “amabilitatea” surprinzătoare a celor cu cei 7 ani de-acasă absolviţi la fără frecvenţă; preţurile unei săracii devenite şi ea, de scurt timp, un lux.

La desert, probabil că Ministerul Dezvoltării şi Turismului vă va oferi proiectul “Romania, the last wish”.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Brandul de ţară, preţul corect

  1. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s