Începuturile fără finalitate ale guvernărilor Boc

„Am optat, argumentat şi votat pentru ca premierul, împreună cu guvernul său, să-şi depună mandatul şi să trecem neîntîrziat la constituirea unui alt guvern, bazat pe aceeaşi majoritate. Argumentele sunt multe, dar esenţialul este că numai un nou proiect politic (adică guvern cu ministere puţine, cu feţe noi şi, mai ales, cu idei şi abordări noi) ne mai poate aduce relansarea. În plus, nimic nu poate mobiliza mai bine această majoritate, despre care unii spun că nu există, decît lucrul la un nou început.” Sunt cuvintele ce exprimă gândirea lui Sever Voinescu, deputat PDL, altfel intelectual, cum se pretinde.

Din decembrie 2009, guvernările Boc au fost caracterizate de interminabile începuturi, de prioritizări şi reprioritizări (sic!) fără finalitate. Nici acum liderii PDL, mai mult sau mai puţin înzestraţi cu doxă, nu se pot dezbăra de acest „mereu de la capăt”, indiferent unde este acel capăt sau cum va fi arătând el. Intenţia contează, nu-i aşa?. Şi pavajul.

Ceea ce uită atât Sever Voinescu şi grupul său radical, cât şi majoritatea oportunistă, căreia îi i-e teamă de surprizele neplăcute (vezi sondajele) ale unor anticipate, este faptul că oricum ar întoarce foaia, majoritatea actuală nu poate scoate din pălărie decât acelaşi iepuraş de la spectacolele anterioare. Nici mai bun, nici mai rău decât capacitatea PDL de a-şi demonstra responsabilitatea, eficienţa şi destoinicia înfăptuirii vreunui proiect altruist.

Precum în conclavul de la Snagov, din interiorul căruia s-au strecurat spre presă fragmente ale preocupărilor singulare ale partidului spre supravieţuire postelectorală, şi remanierea scălâmbă de acum dovedeşte doar îngrijorarea şi aplecarea PDL către cosmetizarea propriei imagini şi nu către soarta unei societăţi pentru care au pretins că şi-au asumat guvernarea.

Totodată, impresia că Emil Boc ar fi făcut poc şi ar fi arătat o oaresce autonomizare faţă de Traian Băsescu mie-mi sună de fapt a fâs. El nu a reuşit decât să ne demonstreze încă o dată – de parcă nu a demonstrat-o suficient până acum – că este o „mlădiţă a primăverii” unduindu-se după cum bate vântul. L-au mlădiat grupurile parlamentare ale PDL şi a mâzgălit o ciornă cu remaniabili, pe care a remâzgălit-o de îndată ce Traian Băsescu s-a răţoit la el. Şi toată verticalitatea lui s-a culcat la pământ într-o supuşenie longitudinală.

Rezultanta acestei demonstraţii mediatice din interiorul salonului de înfrumuseţare al PDL este un pachet reambalat ce include perpetuarea confuziei legislative, a degringoladei administrative şi a târnosirii sacrificiului public pe altarul politicianismului electoralist.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s