Jucători, chibiţi şi cacealmale (1)

Se împlinesc în curând 21 de ani de când s-a clamat lichidarea autoritarismului dictatorial şi propăşirea democraţiei. Cum propăşire înseamnă, după dicţionarul limbii române, trecerea printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară, adică progres, ne-am angajat, ca stat şi societate laolaltă, să tranzităm spre bunăstare din punct de vedere economic, spre democraţie din punct de vedere politic şi spre civilizaţie din punct de vedere cultural. În mod normal, nimeni nu ar fi trebuit să se aştepte ca toate acestea să se petreacă instantaneu, pocnind din degete, deşi multora dintre români li s-a trezit o asemenea deşartă speranţă, cauză a instabilităţii emoţionale ce ne-a răvăşit simţurile şi raţiunea la fiecare poticnire. Şi asta deoarece suntem depozitarii unei îndelungi istorii de lentoare a zidirii şi de neastâmpăr în ale aşezării chibzuite pe cele deja întemeiate. Impacienţa şi neisprăvirea au dat însă roade nedorite, amare şi viermanoase, şi în loc a ne face reflexivi şi proiectivi, ne-au orientat către riposta imprudentă, amărăciunea înfrângerii şi lâncezeala profundei decepţii.

Privind retrospectiv, în special acum, când spectacolul publicării unor stenograme de ascultare telefonică încaieră iarăşi cele două himerice tabere, „cei buni” cu „cei răi” – de parcă binele şi răul pot fi cernute cu sita şi aranjate în grămăjoare omogene – îmi pare că 21 de ani n-au schimbat prea multe din năravurile vechiului regim. Ba din contra, le-am adăugat acestora alte cusururi şi maladii, dezgropate într-o arheologie a fărădelegii şi abjecţiei, ori importate fără discernământ din haldele şi depozitele de deşeuri ale fiştecui. „Sunt prea sărac să cumpăr lucru ieftin” nu se rezumă doar la obsesivul shoping, ci şi la adoptarea de formă şi fond, de reglementări şi proceduri care fac dintr-o societate confuză şi anomică una echilibrată, unde legitatea şi legitimitatea sunt perene şi nu vremelnice, incidentale.

Această anapoda întemeiere a statului, cu ordia de capi de şleahtă, cătane, răcani şi meschini băgători de seamă şi de strâmbe, cu zbuciumul legislativ, cu inconsistenţa şi superficialitatea valorizărilor, cu rapacitatea îmbogăţiţilor de criză şi slugărnicia incompetenţilor, este neîndoielnicul drum către pierzanie.

Această gazetărească şi poliţienească abordare a politicii, asortată cu duşmănia exterminatoare în locul rivalităţii răspunsurilor la probleme care ne este impusă ostentativ, trebuie suprimată înainte de momentul regretelor eterne.

Şi o putem face doar reevaluând nu şansele oportuniste de a schimba albul în negru şi negrul în alb prin dictatura unei majorităţi conjuncturale, fie ea şi prin vot tot conjuncturală este, ci şansele unei noi şi bine judecate reîntemeieri.

„Jucători, chibiţi şi cacealmale” (2)

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Jucători, chibiţi şi cacealmale (1)

  1. Pingback: Jucători, chibiţi şi cacealmale (2) – Declinarea politicii: cazul „abuzativ” « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s