Cârlanul şi recidivistul

„Încetează să te comporţi ca un cârlan tânăr, fără minte!”, i-ar fi spus Ion Iliescu lui Victor Ponta în şedinţa BPN de luni. Cel puţin aşa apare în unele cotidiene online, cu nişte dubioase adaosuri la nişte articole vechi de-un an, toate făcând trimitere la revocarea lui Mircea Geoană din poziţia de preşedinte al Senatului şi eventuala sa excludere din partid. Problema este că presupusa zicere a fost făcută într-adevăr într-o zi de luni, la o şedinţă a BPN, dar în luna august 2010. Se punea atunci în discuţie sancţionarea lui Mircea Geoană pentru declaraţii similare cu cele de acum. A fost sancţionat în cele din urmă cu suspendare din PSD pe 6 luni, în decembrie 2010.

Dar să lăsăm metoda revizionismului istoric pe care o practică presa „independentă” de partid şi de stat şi să vedem cât e „cârlăneală” şi „imaturitate” în acţiunea lui Victor Ponta şi cât un semn de normalitate în viaţa politică a unui partid. Mai ales când un lider al ei, fost preşedinte al formaţiunii, sapă în formă continuată la temelia acesteia.

Masca îngrijorării ce se iţeşte prin toată presa ascunde însă destul de prost satisfacţia multora de a vedea carnagii politice în tabăra adversarilor sau oriunde, numai să aibă despre ce vorbi sau scrie. Mai toţi se lamentează asupra grabei care strică treaba cu care Victor Ponta s-a lansat împotriva lui Mircea Geoană. Şi mai toţi prevestesc scindarea PSD, destructurarea USL, sinuciderea politică a lui Victor Ponta şi întoarcerea lui Mircea Geoană de la groapă precum Lazăr.

Pentru ca un partid să ajungă în pragul scindării trebuie neapărat ca tensiunile din interiorul său să ajungă la un punct critic. Acest punct critic a fost atins în PSD după ce Mircea Geoană, ales preşedinte al Senatului în decembrie 2008, deoarece grupurile PDL, UDMR şi PNL nu au propus candidaţi, bagă partidul într-o coaliţie de guvernare cu fostul inamic, demers care se va dovedi perdant, pentru ca mai apoi să piardă alegerile prezidenţiale din 2009 într-un mod lamentabil. Pierde astfel şi alegerile interne din partid în faţa lui Victor Ponta. Frustrarea îl împinge mai apoi la atitudini şi declaraţii care sfidătoare, la adresa noii conduceri a PSD, care sforăitoare la adresa extraordinarei sale personalităţi vizionare. Este sanţionat cu o suspendare de 6 luni. Nu se potoleşte şi, creându-şi o agendă proprie, în disonanţă cu agenda partidului, la repetatele solicitări ale unor lideri de a-l sancţiona, se pune şi pune şi lidership-ul PSD în postura de a rupe pisica. Iar Victor Ponta ia atitudinea statutară, deci legitimă, care a generat acest tăvălug al opiniilor şi opinenţilor de tot felul.

Poate părea pripită reacţia lui Ponta. Nu-i exclus să şi fie. Însă putem să ne punem cu îndreptăţire următoarele întrebări: De ce anume este nevoie pentru ca un lider de partid să-şi demonstreze capacitatea şi autoritatea? De compromisuri fără de sfârşit în vederea unui scop ultim care să le justifice, indiferent sau tolerant cu derapajele inadmisibile ale unui coleg, conjunctural şi fragil preşedinte de Senat? Sau de intransigenţa necesară pentru ca partidul să funcţioneze în parametrii consfinţiţi de statut şi de deciziile statutar luate?

În atare condiţii, mai degrabă acţiunile lui Geoană sunt cele care provoacă tensiuni şi nu inflexibilitatea unui lider ce sancţionează repetate abateri. Abia răzgândirile fals împăciuitoriste ale lui Ion Iliescu sau broderiile stilistice ale discursului ambiguu al lui Adrian Năstase prelungesc starea de tensiune şi de confuzie.

Iar puseului nescontat de hotărâre al lui Victor Ponta – poate intempestiv pentru unii – prin care îşi susţine punctul de vedere chiar cu riscul unei demisii, abia o răzgândire i-ar mai lipsi pentru a-şi pecetlui definitiv şi negativ soarta politică. Tenacitatea de care va da dovadă are mai multe şanse de a strânge partidul în jurul său, în ciuda febrilităţii de azi, decât tergiversările şi schimbul de rotocoale de fum din pipele păcii. Şi asta pentru că Mircea Geoană nu este o victimă conjuncturală, ci un recidivist consacrat.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cârlanul şi recidivistul

  1. Daca Geoana ar pleca, ar atrage multi membri dupa el

    • Sneezy zice:

      Domnule Szasz, este foarte posibil să plece câţiva după Geoană. Făcând apel la normele de conduită care ar trebui să guverneze într-un partid politic, aceştia sunt o pierdere dacă pleacă sau sunt o pierdere dacă rămân? Eu zic că mai bine-i dacă pleacă acum, decât în preajma alegerilor din toamna viitoare. Şi-apoi, ce partid mai e şi ăla unde fiecare face ce vrea, când vrea şi cum vrea. Decât o grămadă mare şi o debandadă perpetuă, mai bine un grup ordonat, chiar cu riscul unor dezertări sau excluderi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s