Ipocrizie fără frontiere

Astăzi (n.a. ieri) 15 decembrie, guvernul îşi continuă marşul ipocrit spre asumarea răspunderii pe proiectul de lege privind comasarea alegerilor. Principalul argument este economisirea a circa 20 de milioane de euro. Premierul Boc a mai adăugat şi două argumente colaterale: o prezenţă mai mare la urne şi „evitarea derapajelor electorale”, astfel ca decidenţii (n.a. adică guvernanţii) să se concentreze pe „consolidarea economică”, şi în plus „să avem mai puţină dezbatere care să producă instabilitate”.

Că dezbaterea publică reală şi nu monologuri televizate sau discuţii în cluburi închise şi bloguri nu prea avem este de notorietate. Că dezbaterea produce însă instabilitate n-am mai auzit decât în stenogramele CPEx-urile Partidului Comunist ce au premers dimineţii de 22 decembrie 1989.

Despre comasarea alegerilor, însuşi Traian Băsescu s-a exprimat cât se poate de limpede pe 18 septembrie 2011, în emisiunea „După 20 de ani” de la Pro TV: „Dacă da, amânăm alegerile pentru a face reorganizarea teritorială, sunt de acord, altfel o tratez ca pe o problemă a lor, pe care nu mi-o asum.” Cum se zvoneşte prin târg, PDL nu-l mai ascultă pe preşedinte. Cu toate că şi dumnealui susţine cheltuirea banului public cu multă chibzuinţă.

S-a întâmplat însă să se consume săptămâna trecuta un eveniment important şi pentru ţara noastră: Adunarea Consiliului European, care a decis cu o majoritate semnificativă să accepte Acordul de Guvernanţă Fiscală ce prevede un deficit structural anual de 0,5%, un deficit bugetar de 3% şi o limită de îndatorare de 60% din PIB. Recomandarea făcută este aceea de a introduce în constituţiile statelor membre a acestor condiţionări. Forma finală a acordului va deveni publică undeva prin luna martie 2012, iar termenul limită de armonizare legislativă este de 31 decembrie 2012.

În noile condiţii, modificarea Constituţiei în sensul acordului european a fost discutată de preşedinte cu partidele parlamentare, cu şefii celor două Camere şi cu Guvernul. Consensul privind necesitatea acceptării acestor condiţionări a fost nebănuit de clar.

Însă modificarea Constituţiei în sensul acceptat se poate face doar de către Parlament, urmând ca electoratul să tranşeze definitiv problema,  exprimându-se prin referendum.

Astfel că, în ciuda argumentării guvernamentale privind economia făcută la buget prin comasarea alegerilor, tot de două ori îi chemăm pe români la urne. Deci, toată economia de care s-a făcut atâta caz s-a risipit.

Întrebarea firească pe care ne-o putem pune este următoarea: Dacă tot ne ducem la urna de două ori, de ce nu comasăm referendumul de modificare a Constituţiei strict pe tema Acordului de Guvernanţă Fiscală fie cu alegerile locale, fie cu cele parlamentare, lăsând astfel alegerile locale şi parlamentare să se desfăşoare în mod nealterat la datele obişnuite? De ce nu renunţă Guvernul la asumarea răspunderii pe comasarea alegerilor?

Răspunsul este unul singur: Pentru că scopul nu este economisirea a 20 de milioane de euro, ci salvatoarea jonglerie electorală, într-o confuzie generală.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Ipocritocraţia. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s