Remanierea guvernului, controversa constituţională şi avocatul de serviciu

După ce am scris zilele trecute despre derapajul neconstituţional al numirii lui Cristian Diaconescu ca ministru de Externe în locul lui Teodor Baconschi, fără aprobarea Parlamentului (vezi aici), la câteva ore mai târziu apare pe Contributors.ro, la rubrica Reacţie rapidă (sic!), un articol care contrazice teza ce o susţineam şi eu, pe lângă alţii, catalogaţi în articol drept nişte nebuni care aruncă piatra, incompetenţi, partizani şi mincinoşi. Prima reacţie, rapidă şi ea, a fost să dau credit aserţiunilor lui Miron Damian, cunoscut şi sub semnătura Doc, pe Hotnews, şi să-mi fac mea culpa. La o analiză mai atentă a demersului critic legat de neconstituţionalitatea aflată în discuţie, am observat că ne lovim iarăşi şi iarăşi de confuziile generate de un text constituţional neexplicit, că ajungem să ne duelăm în semantici şi că înseşi argumentele „replicantului” se sprijină pe câteva erori substanţiale.

Prima problemă se iţeşte datorită unor carenţe informaţionale, probabil cauzate de reacţia prea rapidă a lui Miron Damian. În opinia sa, odată ce UNPR se află deja la guvernare, prin ministrul Apărării, Gabriel Oprea, numirea lui Cristian Diaconescu la Externe nu schimbă compoziţia politică a Guvernului, care conţine PDL, UDMR şi UNPR. Imensa eroare a susţinătorului acestui raţionament este aceea că la data la care Gabriel Oprea devenea ministru, decembrie 2009, el era independent, UNPR nu exista, acest partid fiind înregistrat la tribunal abia în aprilie 2010. În aceste condiţii, chiar şi interpretând conceptul de „compoziţie politică” conform viziunii lui Miron Damian, prin numirea ca ministru a lui Cristian Diaconescu avem de-a face cu o reală schimbare de compoziţie politică a Guvernului Boc.

A doua problemă apare din interpretarea dată sintagmei „compoziţie politică”. Nu este singura situaţie în care termenii utilizaţi în Constituţie provoacă dispute. Să ne gândim doar la controversele privind actele prezidenţiale de „desemnare a unui candidat pentru funcţia de prim-ministru” şi de „numire a Guvernului”.

Dacă luăm în seamă sensul dat de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, baza comunicării în ţara asta, indiferent de domeniul de activitate, compoziţie înseamnă totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, înseamnă structură, compunere, alcătuire. În cazul nostru, avem de-a face cu totalitatea elementelor care compun guvernul: partide şi miniştri. Fac această separaţie între partide şi miniştri deoarece în componenţa unui guvern putem avea, alături de membri de partid şi independenţi politic sau tehnicieni pur şi simplu. Cazurile Cătălin Predoiu la Justiţie şi Leonard Orban la Afaceri Europene fiind, sper eu, lămuritoare. Prin urmare, orice schimbare de partid sau de ministru, prin intrarea în sau ieşirea lor  din Cabinet conduce la şi ar trebui luată în considerare ca fiind o schimbare de compoziţie politică. În împrejurarea dată, nu am fi putut vorbi de o schimbare de compoziţie politică, dacă rocada ministerială ar fi păstrat portofoliul în zona politică a celui care l-a deţinut, adică PDL.

În încheierea argumentaţiei sale, Miron Damian invocă interpretarea dată de Curtea Constituţională articolului 85 din Constituţie, prin Decizia nr. 1559/2009, ca urmare a plecării de la guvernare a PSD la 1 octombrie 2009 şi a sesizării preşedintelui Senatului, pe atunci Mircea Geoană, care a reclamat neconstituţionalitatea numirii unor miniştri în locul social-democraţilor demisionari. Numai că Miron Damian citează doar un fragment neconcludent al expunerii CCR, ignorând motivaţia reală a Curţii: nu există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României şi Preşedintele României în legătură cu emiterea de către Preşedintele României a decretelor de desemnare a unor miniştri deoarece aceştia erau interimari prin cumularea unor portofolii ministeriale de către unii membri ai Guvernului aflaţi în funcţie la acea dată.

Ca o concluzie, aspectul neconstituţional al numirii lui Cristian Diaconescu în guvern se menţine, în ciuda efortului avocăţesc depus de Miron Damian. Totodată, apare ca evidentă necesitatea modificării Constituţiei nu doar pentru a limpezi raporturile dintre instituţiile statului şi echilibrul puterilor în stat, ci şi pentru a limpezi controversele privind terminologia utilizată. Pentru că orice neclaritate poate conduce la interpretări conjuncturale, dependente de interesele guvernanţilor în exerciţiu şi care pot genera, prin perpetuarea tălmăcirilor şi răstălmăcirilor circumstanţiale instabilitate constituţională.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Mass-media/Bloguri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s