„Cine se teme de interceptări?” şi idioţii fără frontiere

Odată cu declaraţia lui Sorin Frunzăverde că România este stat poliţienesc (exagerat, dar nu întru totul fals) şi că „ne este frică şi să vorbim la telefon, nemaivorbind că ne punem problema dacă ambiental nu suntem ascultaţi de aproape toată lumea” au apărut şi câteva reacţii dintre cele mai diverse, de la eschivele flanând pe cărări lăturalnice, precum şeful SRI, George Maior, până la imbecilităţile unor jurnalişti cu totul rătăciţi în „meandrele concretului”, dar care, „ancoraţi în sinergia faptelor”, adună mere cu pere în panerul cigolotnoed. Pentru românul normal, deontologic.

Domnul Maior, într-un interviu pentru România TV, spunea despre alegaţiile lui Sorin Frunzăverde următoarele: „Într-un fel, mă miră. Mai ales că ştie foarte bine şi de la nivelul CSAT exact care sunt preocupările Serviciului şi ce face el pentru securitatea naţională. (…)Eu garantez pentru neutralitatea şi independenţa Serviciului, în orice circumstanţe, indiferent de puterea politică care există la un moment dat în stat. (…) România este stat de drept, iar SRI îşi face treaba foarte bine în spiritul legii.”

Atâtea locuri comune puse în aceeaşi traistă parcă ne face şi pe noi să flanăm o ţâră. Poate Sorin Frunzăverde, fost ministru al Apărării chiar ştie din şedinţele CSAT care-s preocupările Serviciului. Şi asta n-ar fi de mirare. Apoi, pentru „neutralitatea şi independenţa Serviciului” parcă ar trebui să garanteze Parlamentul, prin Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI şi nu directorul George Maior. Şi nu în orice circumstanţe. Şi nu doar în spiritul legii, ci şi al literei legii. Dl. Maior reţine doar spiritul, mai greu de identificat, mai uşor de interpretat.

Şi ca o cunună de lauri pe fruntea străluminată a neutrului şi independentului Serviciu, în orice circumstanţe, tocmai ce a pierdut definitiv procesul cu Dinu Patriciu pentru interceptări ilegale. O fi fost Radu Timofte şeful SRI când a început daravera, dar Serviciul s-a bătut pentru independenţa sa în orice circumstanţe şi după octombrie 2006, când a început să garanteze pentru el dl. George Maior.

Şi-ajungem şi la imbecilii de serviciu, dintr-un Serviciu tot neutru şi independent, în orice circumstanţe, şi-anume jurnaliştii.

Din Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, orice alfabetizat poate reţine următoarele: „Libertatea însăşi, în concepţia marxistă, singura permisă sub regimul comunist, era definită drept necesitate înţeleasă. Partidul comunist era proclamat drept deţinătorul adevărului universal, având astfel dreptul să definească modalităţile de înţelegere a necesităţii.” (…) Securitatea a fost parte a unui sistem politic a cărui regulă de recunoaştere permite şi/sau impune o aplicare nelegitimă, imprevizibilă şi difuză, chiar şi în ceea ce priveşte oameni evident nevinovaţi, a unor mijloace coercitive interzise de ordinea legală proclamată. O instituţie caracteristică unui sistem care obstrucţionează sau anulează activitatea juridică şi transformă guvernul într-un agent activ în lupta pentru putere.”

Se poate replica faptul că fac prestidigitaţie şi încerc să pun semnul egal între Securitate şi SRI, între regimul comunist şi regimul democratic de astăzi. Nu, nu pun semnul egal, ci doar pun alături unele similitudini. Căci abuzurile „serviciilor” n-au dispărut după 1989, metodele de lucru sunt asemănătoare, implicarea lor în actul de justiţie ignoră raportările anuale către Parlament şi scapă adesea controlului legitim, susţinerea şi acoperirea „fraţilor de arme” cunoaşte noi valenţe, într-adevăr, „indiferent de puterea politică care există la un moment dat în stat”, cum spune dl. Maior.

Pentru o mentalitate contorsionată – de multe ori o întâlnim, inexplicabil logic, de la oameni care erau copii sau chiar nenăscuţi înainte de ’89 – auzim exprimări de genul celor găsite pe forumurile de comentarii ale mass-media: „Oameni cu o conduită morală, verticalitate nu au de ce se teme că sunt ascultaţi, verificaţi, urmariţi…sau oricum doriţi să-i spuneţi! Ba mai mult, pentru mine, chiar îmi doresc să fiu ascultat că poate auditoriu învaţă ceva de la mine şi chiar nu îmi pare rau.”; „Violarea intimităţii persoanei în cazul unor suspecţi, este o problemă de fapt pt. capii lumii interlope, politicieni corupţi şi alte categorii sociale constituite în grupuri infracţionale specializate în fraude etc. Eu unul nu mă regăsesc printre ei şi puţin îmi pasă dacă îmi ascultă cineva telefonul din categoria celor avizaţi. Nici măcar VIP nu sunt.”; „Oamenii cinstiţi nu au de ce să se teamă că le sunt interceptate telefoanele.”;  „Interceptarea convorbirilor telefonice de către serviciile secrete, nu ar trebui să constituie pentru nimeni un motiv de îngrijorare. Atâta timp cât nu eşti implicat în fapte, acte ilegale, nu are de ce să-ţi fie frică de interceptări telefonice.”

Articolul care m-a provocat este semnat de Ioana Ene, pe Ziare.com, şi intitulat „Cine se teme, de fapt, de interceptari?” Şi spune dumneaei aşa: „Nu ştiu dacă bănuiala unei anchete DNA este resortul care l-a împins pe Sorin Frunzăverde spre Opoziţie, în ideea victimizării şi apoi, după alegeri, poate chiar a îngropării dosarului, dar ştiu că declaraţia domniei sale are ceva din disperarea infractorului care nu se mai poate mişca în voie şi simte că i se apropie funia de par. (…) Da, SRI face interceptări telefonice, multe, însă nimeni nu a dovedit până acum că ar fi fost vreuna făcută, cel puţin de la venirea lui George Maior la conducerea serviciului, fără să fi existat un mandat legal. De altfel, o interceptare fără mandat nici nu poate fi folosită în instanţă. (…) Eu nu m-am temut niciodată de interceptarea convorbirilor mele. Dacă cineva vrea să-şi piardă vremea cu ele, lucru de care, de altfel, mă îndoiesc, n-are decât. Cum nu e în ele nimic ilegal, sunt dispusă sa plătesc acest eventual preţ dacă el face parte din lupta împotriva corupţiei şi a altor forme de mare criminalitate.” Oare să nu realizeze respectiva jurnalistă inepţia că, deşi o interceptare ilegală nu poate fi utilizată în instanţă, ea poate fi utilizată în felurite alte chipuri?

Când oameni ce pot şi chiar influenţează suflete bleoambe prin vorbele lor devin agenţi ai schimonosirii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pe considerentul că „nevinovatul n-are a se teme”, în ciuda primejdiei abuzului, întreaga societate se schimonoseşte hidos.

Addenda – Declaraţia lui Sorin Frunzăverde din 24 noiembrie 2010: 

„România riscă să se transforme într-un stat poliţienesc. Nu într-un stat al poliţiei, ci într-un stat poliţienesc în accepţiunea clasică a cuvântului. Principala provocare cu care se confruntă astăzi PDL nu sunt alegerile interne, cu conotaţiile mai mult sau mai puţin ilare în derularea lor, principala problemă a PDL dar şi a opoziţiei – pentru că în democraţie nu poţi guverna fără opoziţie – sunt scoaterea României din haosul administrativ, din vrajba politică, pe care o întâlnim mai ales în Parlament şi din starea de stat poliţienesc – e adevărat, încă în stare incipientă. Pentru că haosul administrativ, vrajba politică şi statul poliţienesc sufocă economic azi România. Acesta este motivul pentru care compatrioţii noştri resimt mult mai acut criza economică în comparaţie cu cetăţenii altor state din UE. Haosul administrativ, vrajba politică şi statul poliţienesc au sărăcit România. Iar PDL, principalul partid din România de astăzi, cel mai important partid din România de astăzi, trebuie să folosească toate pârghiile pe care le are să scoată ţara din această stare. Şi sunt 2 acţiuni ce trebuie imediat întreprinse: începerea unui dialog politic cu opoziţia, care să permită constituirea unui Guvern bazat pe o mai largă majoritate parlamentară şi în acelaşi timp şi în primul rând constituirea unui Buget corect din punct de vedere al alocărilor instituţionale, al bugetării instituţiilor Statului. Dar, în acelaşi timp, a unui Buget descentralizat. Am vorbit foarte mult despre descentralizare, am făcut foarte puţin! Este momentul să o facem acum cu ocazia adoptării Bugetului pe 2011. Bugetul pe 2010 a fost un buget ultra centralist. Şi aceasta este o faţetă ascunsă, o dimensiune foarte puţin sesizabilă a alunecării României spre un stat poliţienesc: centralizarea excesivă a resursei financiare!”

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Un deranj numit democraţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la „Cine se teme de interceptări?” şi idioţii fără frontiere

  1. Andrei Cseh zice:

    Si-apoi sa nu zici ca-i geniala povestea drobului de sare?

    • Horia Pană zice:

      Da, Andrei, e genială povestea lui Creangă. Dar nu prea îmi dau seama cum aş aplica-o în contextul acestui articol.

      Ceea ce spune aici Frunzăverde e un fapt real. Dovezile privind interceptări ilegale sau care au depăşit durata avizului judecătoresc abundă. Cum abundă şi transcripturile ce implică persoane care nu sunt implicate în cercetare penală. Astea toate constituie abuzuri ale SRI, perpetuând tradiţia Securităţii de a supraveghea o naţiune de suspecţi. În acelaşi timp, date colaterale din interceptări sunt folosite ca mijloace de presiune, de şantaj.

      Să fiu mai concret. Am propria experienţă cu cele două instituţii surori. În 1985, supărat tare pe viaţă, după o „Cântarea României” de dumninică, vopsesc pe geamurile unui hol cu ferestre exterioare dintr-un bloc reşiţean nişte lozinci anti. După vreo săptămână sau mai bine, sunt chemat la Securitate şi anchetat gospodăreşte, cum ştiau ei s-o facă. Printre metode, şantajul cu ameninţări la adresa familiei şi prietenilor mei… În toamna lui 1991 (deja SRI-ul democraţiei?!), în apartamentul decedatei mele soacre înfiinţez sediul Partidului Alianţei Civice – Sector 4 Bucureşti. Ceea ce-mi trezeşte suspiciuni este factura de telefon, extrem de mică faţă de cât de solicitat era telefonul de-acolo. Printre colegii de partid era şi un inginer de telecomunicaţii. Găsim 2 microfoane în 2 doze de derivaţie. La scurt timp după descoperire primesc un telefon de avertizare legat de sănăptatea soţiei şi copilului şi-mi creşte semnificativ factura, deşi redusesem drastic convorbirile.

      Se aplică sau nu parabola drobului de sare?

      Mai vreau însă să reiau şi celălalt aspect, asupra căruia m-am şi concentrat într-o oarecare măsură. Cine este ascultat şi este nevinovat n-are de ce să-i pese, zic unii. Adică, abuzurile faţă de viaţa intimă, privată, faţă de inviolabilitatea somiciliului şi faţă de secretul corespondenţei, libertăţi fundamentale prevăzute de Constituţie sunt mofturi? Iresponsabilitatea celor care susţin aşa ceva este egală cu vinovăţia abuzatorilor, dacă nu mai mare, deoarece prin mesajul lor justifică abuzul. De ce? Pentru că într-o societate polarizată politicp-partizan în cel mai înalt grad, abuz este doar atunci când asta i se întâmplă comilitonului şi nu adversarului politic. Din această clipă, democraţia şi statul de drept şi-au pierdut orice semnificaţie.

      • Andrei Cseh zice:

        Da, Horia, se aplica parabola si in acest context (de altfel, in orice context, de-aia e geniala) si sunt convins ca stii exact de ce si cum, altfel n-ar fi fost nevoie sa argumentezi intrebarea. 🙂
        Asa ca n-am sa insist dar iti voi reaminti ca taranul lui Creanga s-a intors pana la urma la „proastele” lui si acest din urma lucru are semnificatie la fel de adanca, daca nu chiar mai mare, ca si tot restul povestirii.
        Una peste alta, ma multumesc sa constat ca acolo unde pui intrebari esti neindoielnic competent sa dai si raspunsuri.

      • Horia Pană zice:

        Nu, Andrei, nu ştiam şi nici acum nu ştiu.

        Formaţia mea educaţională a îmbinat pe rând învăţământul real şi pe cel socio-umanist. Aşa că sunt oarecum atipic printre licenţiaţii în ştiinţe politice. Prin urmare, mi-e cam străină superficilitatea „părerologistă”. Bineînţeles că asta nu exclude utilizarea ipotezelor, care vor fi sau nu confirmate în urma demostraţiei, pe baza datelor existente la un moment dat sau care vor apărea ulterior. Fiindcă nu mă consider nici mafaldă, nici ghicitoare-n cafea, când susţin că nu îmi dau seama ce vrea cineva să spună, chiar aceea e realitatea.

        Până când voi primi o explicaţie lămuritoare, dă-mi voie să consider răspunsul tău amuzat sibilic drept o eschivă, ca să nu zic în doi peri. 🙂
        Dacă doar eu aş întreba şi doar eu aş răspunde s-ar numi monolog. Păcatul monologării este corectat în mod fericit de rubrica de comentarii pe care eu am lăsat-o deschisă. Cine vrea să dialogheze, e liber s-o facă.

  2. Ghilotina zice:

    Domnule Sneezy ,
    subiectul este amplu , „greu” si intunecat .
    Daca exista niste „tovarasi” dispusi sa va distruga , este foarte simplu sa insceneze necesitatea interceptarii telefoanelor sau cum zice „domnul” – ambientale , sa se puna de-un filaj , de-o deschidere de corespondenta , de umblat cu intrebarile prin vecini , etc .
    In context , miroase de la o posta a aranjament in favoarea lui Patriciu cacica SRI nu a putut dovedi legalitatea interceptarii telefoanelor lui Dinu Patriciu , ilegalitate care a dus la o nulitate absoluta a intrgului dosar !
    Va depune aici marturie subsemnatul , care a fost interceptat de catre una din institutiile care au puterea si posibilitatea de a asculta , de a intra in calculatoarele noastre si care a valorificat in folosul ei si pentru oamenii ei informatiile adunate .
    Nu va spuneam in momentul de fata chestia asta , era lasata pentru mai tarziu , dar daca tot s-a deschis subiectul ….
    Aflati deci si de la mine , poate si de la altii , ca salariati smekeri din numitele institutii pentru ei in mod direct sau prin interpusi – ceea ce dupa mine inseamna Gang , Mafia – se folosesc de datele obtinute prin ascultari , interceptari de tot felul in folos personal : bani , avere (assets) , putere .
    Credeti ca le sta careva impotriva !??
    Ca-i controleaza careva !??
    Pai cine , daca astia au date despre TOTI ?
    Daca nimeni nu cracneste in fata lor pt ca toti se stiu cu musca pe caciula si la un moment dat au fost „ajutati” sa castige ceva in viata ei sau rudele lor ?
    Va stau la dispozitie daca aveti intrebari .
    Cu stima !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s