God here, God there…Oh, yeah!

Am o problemă. Recunosc. Habotnicii, şi cei care se recunosc astfel, ca şi ceilalţi, conformiştii ritualici, mă vor condamna la chinuri veşnice. Cam târziu, le spun eu. Vă strofocaţi voi mai abitir decât vă e permis s-o faceţi. Tocmai pentru că voi mai credeţi unde eu am luat pauză. Pentru că eu am o dispută cu Dumnezeu. Al vostru, că doar nu credeţi că vorbesc cu tapetul.

Dumnezeu ori există şi e în Caraibe, ori nu există. Înclin să cred că nu există. Dar precum diavolul, ne face să credem că există. Sfânta dilemă a dracului!

Ba chiar cică se implică în acest nimic universal, dat dracului.

Rămân creştin pentru că mă simt confortabil moral prin existenţa creştinismului. Ca pachet moral. Şi atât.

Nu mă interesează nici cât negru sub unghie dacă băiatul tâmplarului a fost făcut omeneşte sau în eprubeta divină. Nici dacă a auzit voci sau a vociferat independent politic. Nu întreb, deci nu caut răspunsuri. Nu de la cei care le au deja în bandulieră.

Dumnezeu, pentru mine, n-a murit. Pur şi simplu, printr-un pervers concurs de împrejurări, mi s-a impus, la un moment dat, ca existând. No evidence! Ce folos vârtos, dacă cred trântit pe jos!

Existăm noi, oameni de oameni, buni şi răi laolaltă, aşa cum singuri ne-am reglementat. Şi pentru că într-o vreme n-aveam nici DIICOT, nici DNA sau ANI, l-am găsit pe Dumnezeu. Ăla care le ştie şi le poate pe toate. Un fel de Băsescu, dar pletos şi dalb în bărbi. Şi astfel n-a mai fost nevoie să le ştim şi să le facem noi pe cele cuvenite.

Ne-am găsit un arbitru care acceptă propriile noastre reguli, cu condiţia să nu-i cerem să fie de faţă. Îl informăm duminica, după liturghie. Pe bani. Ca la Blejnar. Sau nu. Că tot aia e.

O să iasă pe „trotuarul” ecumenic tot neamul de piţiponci şi piţipoance, toţi mutilaţi de vexaţiunile proferate de mine. N-aveţi nevoie de operaţii estetice. Doar de recunoaşterea lobotomiilor premaritale. Sau preşcolare, dacă aţi fost socializaţi public, cu popă negru, şi la port şi-n cerul gurii.

Vă e teamă că vă pedepseşte? Ei, na! Unde-a fost să vă premieze pentru smerenia hebdomadară? Ah, nu aia care ţine cât slujba popii din cartier. Anafura….! Ci aia care aţi pus-o în slujba celui care v-a răvăşit echilibrul cotidian. VAX!

Vă e teamă de existenţa lumii de-apoi? Vreţi în rai? Faceţi-l aici. Măcar pentru exerciţiu. De gimnastică morală.

Dacă nu sunteţi în stare, naşpa. Gheena vă paşte.

Paşte fericit!

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Miştocăreli. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la God here, God there…Oh, yeah!

  1. Horia Pană zice:

    Mulţumesc pentru interes. Şi orice comentariu este bine primit, chiar dacă nu ne împărtăşim TOATE părerile. Imposobil să nu fie unele unde ne întâlnim.

  2. Interesant ! Am să vă citesc cu toate că nu vă împărtășesc părerile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s