Ţârcovnicii pierzaniei

Avem în acest moment un nou premier desemnat. Atât şi nimic mai mult. Nu tu echipă guvernamentală, nu tu vot de încredere în parlament. Suntem la mai puţin de 24 de ore de la căderea Guvernului Ungureanu. Dar avem deja propovăduitori ai deznădejdii şi apocalipsei.

Aş înţelege tonul de mironosiţă al jurnaliştilor şi comentatorilor angajaţi politic numai în cazul în care şi-ar exprima stenahoria în eventuala lor calitate de mebri frustraţi ai PDL. În nici un caz ca jurnalişti sau analişti pretins independenţi. Doar pentru asta s-au inventat blogurile şi site-urile de partid.

Mă îndoiesc că pe Victor Ponta – sau pe oricare alt politician – trebuie să-i împingă cineva de la spate (Dan Voiculescu fiind cel mai des menţionat) ca să-şi dorească puterea de a guverna. E scopul pentru care unii oameni se angajează să facă politică, si nu pentru a umple băncile opoziţiei, că ne trebuie şi ea, săraca, aşa cum îmbia Mihai Răzvan Ungureanu la veşnică opoziţie constructivă cauţionând infailibilitatea „salvatorilor”.

Minima informare i-ar fi scutit pe aceşti ţârcovnici de cortegiu funebru de ridicol sau inducere în eroare a publicului, de exemplu cei precum Cristoiu, Turcescu, Dan Andronic sau Tismaneanu, vestind improbabilul vot de încredere din parlament şi dezastrul ce ne paşte. Imediat ce s-au încheiat consultările de la Cotroceni, grupurile parlamentare ale Minorităţilor şi UNPR au declarat că vor susţine învestitura Cabinetului Ponta. Pentru stabilitate politică până la alegerile din noiembrie. Semn de maturitate, zic eu. Cum a dovedit şi preşedintele Băsescu, care a renunţat la giumbuşlucurile cu care ne-a obişnuit până mai ieri şi, fără a mai interpreta lăutăreşte Constituţia, cum a făcut-o in 2009, a recunoscut noua majoritate parlamentară. Benefic semn de normalitate. În plus, preşedintele Băsescu s-a angajat să nu saboteze Guvernul Ponta.

Atunci cum putem traduce înşiruirea catastrofică pe care o sugerează trâmbiţaşii noului Ierihon? Prin aceea că jurnalismul românesc s-a bipolarizat la rândul său, precum restul societăţii româneşti, între Putere şi Opoziţie, între PDL şi USL. Ca o gazetă de perete cu două rubrici: Aşa DA şi Aşa NU. Cine a muncit într-o fabrică înainte de ’89 ştie despre ce vorbesc.

Liderii USL, şi în special Victor Ponta s-au înjugat într-adevăr la un car înnămolit, cu roţi pătrate şi cam dejghinat la încheieturi. Şi este o „grea moştenire”, fără îndoială. Sper doar ca respectiva sintagmă să nu devină iarăşi laitmotiv pentru politica lui „pleacă-ai lor şi vin ai noştri” şi pentru justificarea unor noi neputinţe. Acesta este pericolul momentan şi nici un altul.

Eu zic să avem răbdarea şi raţiunea de a aştepta formula guvernamentală şi programul de guvernare pe 6 luni, ca prime semne ce ne vor arăta ceva concret şi din care vom putea intui încotro vrea să ne îndrepte noua guvernare, urmate bineînţeles de primele măsuri guvernamentale concrete. Şi din acea clipă abia se justifică atât aprecierile pozitive, cât şi cele negative.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Mass-media/Bloguri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Ţârcovnicii pierzaniei

  1. Bibliotecaru zice:

    😀
    Da, ştiu că opinia mea pare mult prea singulară ca să aibă un iz de credibilitate. Nu e nici o problemă. Încercaţi totuşi să reţineţi acestei idei, chiar dacă le consideraţi false.

    • Horia Pană zice:

      Bibliotecarule,

      Dialogul dintre noi, în ciuda controverselor ce-l străbat, mi-a făcut o deosebită plăcere. Ba chiar m-a provocat să dau răspunsuri acolo unde eu nu-mi mai puneam întrebări. Prea le ştiam pe toate… 🙂 Acesta este unul din motivele pentru care m-am simţit atras de învăţământ.
      Aşa că, dă-i înainte, fii tu însuţi până la capăt!

  2. Pingback: Două comentarii + două răspunsuri = un articol « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  3. pestisorul de aur zice:

    Cred ca lansarea liderilor USL in teritoriu e foarte importanta.Asa cum Pd a parut prea putin afectat de proaspata iesire de la guvernare[nu schimba seful de partid,nu fac Congres extraodinar,considera ca n-au motive]si par a face acelasi lucru,isi vad de treaba…treaba de dinainte de motiune[azi se lanseaza candidatura Cristian Preda] nu vad de ce USL ul ar trebui sa se abata de la programul prestabilit.Si da,graba strica treaba.USL are la dispozitie ,constitutional,10 zile pentru stabilirea cabinetului Ponta.
    Deja pe bloguri sunt comentate numele vehiculate ,,pe surse,,.Isteria aplaudacilor portocalii a inceput oricum,desi oficial nu s-a stabilit nimc.
    Cred ca orice o normal la cap isi poate da seama ca nu pot schimba mai nimic in 6 luni.Stricaciunile sunt mult prea mari,dupa aproape 4 ani s-au stricat lucrurile pe si mai multe paliere decat inainte de eternul guvern Boc.Si absolut nimc bun nu s-a pus in locul stricaciunilor.
    Important e ca sunt organizatori de alegeri,fiind la guvernare.Fie ele la termen,fie anticipate.Cu handicapul ca banii pentru primariile portocalii s-au dat deja,cred ca in jurul organizarii alegerilor ar trebui sa-si indrepte atentia.In cei aproape 4 ani s-au adunat bani foarte mult pentru campanie,firmele de casa au fost servite,,,treaba,, pare aranjata.

    • Horia Pană zice:

      Peştişorule,

      Ai dreptate legat de programul de lansare a candidaţilor. Trebuie să discernem între activitatea guvernamentală şi cea de partid. Cele două nu se exclud şi sunt articulate doar atunci când se manifestă promovare şi susţinerea actului guvernamental, în cazul forţelor politice care formează majoritatea pro-guvernamentală. Şi abia de aici plecând, aceste forţe politice sunt în egală măsură responsabile de eşecul unui Executiv.

      Ce face sau nu face PDL este treaba lui şi numai a lui. Ei, şi pe alocuri a celor care trăiesc din analizele şi comentariile politice.

      Îmi permit un comentariu ironic la adresa banilor trimişi în teritoriu de Guvernul Ungureanu: când majoritatea primăriilor îşi schimbă ataşamentul în funcţie de suma alocată de guvern, iar când acesta tocmai ce a fost demis, zău că nu mai trebuie să faci mare lucru.

      Tristeţea fenomenului – pentru că este un fenomen de nedorit – nu rezidă neapărat în imoralitatea edililor locali, cât în puţinătatea resurselor din administraţiile locale. Pentru corectarea acestei stări de lucruri nu văd decât o singură soluţie, şi anume descentralizarea nu doar a patrimoniului imobiliar şi de infrastructură, ci mai ales descentralizarea fiscală şi bugetară la nivel local. În filosofia politică asta se numeşte subsidiaritate şi reprezintă un element de prim ordin al creştin-democraţiei şi liberalismului modern. Adică taman doctrinele pe care clamează PDL că îl definesc ca partid politic.

      Vezi şi răspunsul lung ce i l-am dat lui Bibliotecaru!

  4. Bibliotecaru zice:

    Am cerut şi eu domnului Năstase să ne prezinte, eventual spre dezbatere, acest program de guvernare pe 6 luni. Eu speram ca deja acest document să fie formulat şi numai bun de prezentat…

    Din păcate văd că domnul Ponta este liniştit la TV un de se transmite lansarea candidaţilor USL în teritoriu. În acest timp pe la televizor se tot stabilesc, „pe surse”, formule de guvern.

    Mie cel mai mult nu mi-e frică de gazete, îmi e frică ca în acest moment domnul Ponta să nu fie înconjurat de o gardă pretoriană „înarmată” cu interese politice care să-l rupă de realitatea imediată, aşa cum se întâmplă, de regulă, imediat ce cineva ocupă postul de premier. Dacă după o săptămână de la acordarea încrederii premierul încă se ocupă cu acordarea sinecurilor, acesta este primul semn al celor spuse.

    • Horia Pană zice:

      Vom trăi şi vom vedea. Cât despre programul de guvernare pe 6 luni, abia ce-au trecut 24 de ore de la desemnarea premierului. Apoi, există un termen constituţional până la care el trebuie prezentat parlamentului. N-am auzit nicăieri în lume ca un program de guvernare să fie supus dezbaterii publice. În cazul ăsta la ce mai avem nevoie de parlament? Nu Ponta singur, stând la lumina lumânării trebuie să scrie de zor programul de guvernare, ci o echipă de experţi desemnată în acest scop.
      Graba, în orice domeniu, strică treaba şi dovedeşte ori superficialitate, ori pompierism.

      • Bibliotecaru zice:

        Stimate domn,

        Programul de Guvernare e făcut, cu siguranţă, de mult timp, domnul Ponta ştie că va fi premier din momentul în care domnul Băsescu a ieşit şi a spus că i-a propus să fie premier. De atunci jocurile erau făcute… de altfel puteţi să reluaţi informaţiile care privesc Guvernarea Ungureanu şi veţi vedea că domnul Ungureanu nu a luat în mod real nici o decizie, nu a spus niciodată nimic clar…

        Dezbaterea publică nu oferă „obligaţia de a face”, cum este în cazul Parlamentului. Dezbaterea publică oferă posibilitatea domnului Ponta de a şlefui Programul de Guvernare care să cristalizeze accepţiunea unei cât mai mare părţi din poporul român pentru a capta astfel încrederea populaţiei pe măsurile pe care le doreşte luate. Funcţia de premier al României „bate” funcţia de preşedinte de partid, domnul Ponta are obligaţia în aceasta moment să gândească pentru toţi românii, nu numai pentru „românii social-democraţi” sau „social-liberali”.

        Supunerea programului de guvernare unei dezbateri publice se încadrează în principiile enunţate de USL:

        http://www.victorponta.ro/sites/default/files/USL_Angajamentul_pentru_Romania.pdf

        1. Muncim împreună pentru ieşirea din criză înseamnă implicarea cetăţenilor în rezolvarea problemelor statului.

        2. Nu promitem mai mult decât putem face implică discutarea acestui „ce putem face”… Dezbaterea publică pe programul de guvernare chiar asta face.

        3. Vom avea o guvernare competentă, transparentă şi cinstită… ce dovadă mai bună de transparenţă, cinste şi competenţă…

        4. Românii sunt soluţia… vorbeşte de la sine.
        5. Agenda noastră (programul de guvernare) problemele reale ale oamenilor… nu mai are nevoie de nici o completare.

        După părerea mea dezbaterea publică a programului de guvernare este un semn de schimbare de paradigmă pentru actul de guvernare şi în deplină concordanţă cu Angajamentul pentru România a USL.

        Întrebarea mea către domnia voastră este… vă doriţi să dezbateţi Programul de Guvernare înainte ca el să ajungă în Parlamentul României? Sau nu.

      • Horia Pană zice:

        Prietene Bibliotecaru,

        Înainte de a-ţi răspunde la provocatoarea întrebare, voi încerca să nuanţez şi completez răspunsul meu anterior.

        Trebuie să facem cuvenita distincţie între mandatul guvernamental complet, de 4 ani şi unul temporar, conjunctural, cum este acesta al lui Ponta, de 6 luni. Poate părea o pedanterie din partea mea, dar eu condider că deşi constituţional desemnat, Cabinetul Ponta nu are acelaşi grad de legitimitate ca un cabinet instalat în urma unor alegeri ce vor genera un parlament nou. Mai ales dacă ţinem cont de schimbările majore ale compoziţiei Legislativului de după 2009 (cazul UNPR e doar un exemplu). Adică legitimitatea ce va urma alegerilor din noiembrie, de peste 6 luni. De aceea i s-a spus „guvern de serviciu”.

        Tot de aceea susţinătorii alegerilor anticipate au destul de multă dreptate. Constituţia noastră însă îngreunează în aşa hal declanşarea anticipatelor încât acest instrument politic democratic îşi pierde utilitatea. Şi atunci se ajunge la astfel de situaţii, precum cea de azi.

        În atare situaţie, un program de guvernare se poate întinde atât cât îi este mandatul respectivului Executiv (6 luni în cazul nostru). În mod normal, un program de guvernare se alcătuieşte pe politici de cel puţin 4 ani. Acum vom avea un guvern care va lucra pe bugetul fostului guvern, cu posibilităţi restrânse de rectificare. Ceea ce poate el însă face este (1) să organizeze alegerile locale şi parlamentare, (2) să gestioneze treburile curente ale statului şi (3) să aplice corecţiile necesare faţă de politicile promovate de fostul guvern, în limitele bugetului existent.

        Dacă este ceva ce aş putea critica din start la noul guvern este modificarea structurii aparatului guvernamental. N-ar fi trebuit. Nu pentru 6 luni. Poate fi bănuit de mulţumirea unor orgolii manifestate în USL, dar şi de inducerea unor complicaţii inutile de tip birocratic. Ar mai fi antipatia care o generează în public unele figuri ministeriabile.

        Acum să-mi exprim părerea şi despre dezbaterea programului de guvernare. Supunerea spre dezbatere a acestuia excede termenul constituţional de 10 zile în care premierul desemnat trebuie să ceară Parlamentului votul de încredere (art. 103.2). Deci, fizic este imposibil. Dar programul devine public odată cu citirea şi validarea lui în parlament – care e format din reprezentanţii poporului, nu? O societate cu cetăţeni activi poate (cel puţin constituţional şi legal) să amendeze politicile publice cu care nu este de acord. Oricum, dezbaterea nu poate fi, conform Constituţiei, decât una post-factum. Insă gradul de responsabilitate şi de reacţie (responsiveness) ale Guvenului la recursul înaintat de societate va arăta gradul de maturitate democratică a acestuia.

        Şi acum răspunsul: Dezbaterea aşa cum o vezi tu nu face parte din mecanismele fezabile. Deci nu sunt de acord. Dar sunt de acord cu retuşurile rezultate în urma dezbaterilor publice ulterioare învestirii Guvernului. Iar principalul vector trebuie să fie Parlamentul, acolo unde ar trebui să se articulează interesele societăţii, fie ele manifestate mai mult sau mai puţin organizat.

      • Bibliotecaru zice:

        Aveţi dreptate, dar este o dreptate a României disfuncţionale. Să mă explic.

        Spuneţi, absolut corect „Trebuie să facem cuvenita distincţie între mandatul guvernamental complet, de 4 ani şi unul temporar, conjunctural, cum este acesta al lui Ponta, de 6 luni”

        Pe de altă parte legaţi „legitimitatea” guvernului Ponta de momentul constituirii lui (respectiv de faptul că mai sunt „doar” 6 luni). Aici nu mai sunt de acord 100%.

        Nelegitimitatea guvernelor se naşte din faptul că România se constituie după o dihotomie Putere/Opoziţie care nu există în sistemul instituţional românesc. Această dihotomie încalcă principiile separaţiei puterilor în stat şi constituirea stării democratice în Parlament care conferă o legătură de interese parlamentar-cetăţean şi nu parlamentar-partid. În momentul în care „disciplina de partid” se amestecă cu activitatea parlamentară, lucrurile devin anti-constituţionale şi anti-democratice.

        Întâmplarea face că tocmai am semnalat, punctual, acest lucru.

        http://bibliotecarul.blogspot.com/2012/04/candidatul-dictator.html

        Partidele nu ar trebui să intervină în procedura de vot (acordarea încrederii) asupra Guvernului României. Nu ar trebui să existe coaliţii parlamentare care să susţină sau să combată apriori Guvernul.

        Care este situaţia cu programul de guvernare…

        Moţiunea de cenzură este un instrument de avarie, iniţiat de Parlament (art.113 alin. 2) sau Guvern (art. 114) care poate apărea în cazul în care:

        1. Premierul nu îndeplineşte Programul de Guvernare întocmai şi la timp.
        2. Programul de Guvernare nu mai este coerent pentru că nu mai există condiţiile iniţiale socio-economico-politice şi astfel apare un anacronism al guvernării şi nevoia de schimbare.

        În concordanţă cu aceste două situaţii, moţiunea de cenzură implică:
        A. Schimbarea premierului cu păstrarea Programului de Guvernare.
        sau
        B. Schimbarea Programului de Guvernare cu păstrarea premierului.
        sau
        C. Schimbarea Programului de Guvernare şi a premierului.

        Dacă citiţi textul moţiunii de cenzură, acolo se atacă calitatea actului de guvernare, dar şi o bună parte a programului de guvernare, pentru că reproşurile aduse sunt legate de actul de guvernare. Este atacată politica contractelor legate de exploatarea resurselor, problema facultăţii în limba maghiară, banii daţi autorităţilor locale „din partea” fondului pus la dispoziţia premierului. Deci pe lângă cele trei puncte pe care le enumeraţi legate strict de alegeri… există modificări importante de natură politică a Programului de Guvernare, nu vorbim de o simplă ajustare.

        Programul de Guvernare propus de dl. Ponta ar trebui să fie deja realizat în parametrii esenţiali. Dacă vă amintiţi, cu ocazia votului de acordarea încrederii a guvernului Ungureanu, domnul Ponta a schiţat destul de clar 15 puncte ale unui program de guvernare USL.

        Dezbaterea Programului de Guvernare despre care vorbeam nu se referă la o dezbatere în sens Parlamentar (finalizată cu o schimbare instituţională a programului), ci la o dezvoltare explicativă a principiilor exprimate acolo.

        De exemplu, în Programul de Guvernare al domnului Boc se vorbea despre reforma sistemului de sănătate, despre soluţii administrative, despre eficientizare… Nu se spunea nicăieri că se închid şi comasează spitale. Nişte vorbe generale ascundeau de fapt realitatea că unele localităţi vor fi părăsite de orice formă a unui prim-ajutor medical. Eu despre asta vorbesc, despre trecerea de la un Program de Guvernare care conţine termeni generali la un Program de Guvernare care conţine dimensiunea efectivă a activităţii guvernului în cele 6 luni. Dezbaterea nu implică obligaţia guvernului de a schimba ceva, deşi, cu siguranţă, că, dacă este cazul, în urma dezbaterii programul s-ar putea şlefui cu participarea unor idei bune oferite de cetăţeni.

        Constituția prevede o negociere politică a Programului de Guvernare şi echipei guvernamentale, acesta este şi sensul celor 10 zile. Nu se spune în mod expres cum se ajunge la programul de guvernare, este însă treaba premierului să ajungă la o soluţie convenabilă câtor mai mulţi parlamentari.

        Ulterior constituirii Guvernului şi acordării investirii prin acordarea încrederii programul de guvernare nu poate fi modificat decât prin angajarea răspunderii guvernului… deci mult mai greu.

      • Horia Pană zice:

        Drag coleg,

        Am sugerat „o pedanterie”, una care vine din studiul ştiinţelor politice. Nu înseamnă că tu ai greşit, nici că eu am greşit. Ştiinţele politice sunt obiectul de studiu al comportamentelor şi ideilor oamenilor despre gestionarea puterii politice. Şi oamenii sunt atât de deosebiţi unul de altul încât variabilele sunt… fără număr, fără număr. 🙂

        Dihotomia Putere – Opoziţie este legitimitate pură în mişcare alternantă. Şi de asta depinde şi modul în care se construiesc majorităţile într-un sistem politic multipartidist. Dihotomia asta nu încalcă în nici un chip separaţia puterilor în stat, deoarece separaţia cu pricina este reglementată de raporturile existente între instituţiile statului şi nu dintre partide.

        Dacă partidele reprezentate în parlament nu ar mai avea dreptul de a da voturi de încredere, cred că întregul eşafodaj politic al parlamentarismului dispare, fiind caduc. Rezultă, „Jos democraţia reprezentativă!” Ne întoarcem la pseudo-„democraţia populară”? Probabil că nu. Atunci la utopica democraţie directă, care şi în Elveţia este părelnică? Închipuie-ţi 18 – 20 de milioane de opinii diverse care se ciocnesc! Şi apoi fă guvernare cu asta! Succese! (sic!)

        Nici eu nu mă refeream la o dezbatere în sens parlamentar când criticam acel tip de dezbatere. Dar ca să fie o dezbatere (îi mai spune dialog) ne ducem dincolo de durata de timp prevăzută constituţional. Iar dacă încerc să contextualizez cu ce ai spus anterior, cu câteva milioane de opinii „mor cu zile”.

        Moţiunea de cenzură nu este nici măcar o schiţă de program de guvernare, ci o declaraţie politică urmată de consecinţe de asemenea constituţionale.

        Nu există altă negociere a echipei şi programului de guvernare decât cea cu partenerii care constituie majoritatea pro-guvernamentală. Totui este la discreţia premierului desemnat şi a capacităţii sale de a activa acea majoritate în jurul echipei şi programului. Pentru că altfel ar trebui, după cum laşi să se înţeleagă, că a r trebui să le negocieze chiar şi cu PDL; ptrinte alţii. Este o răspundere ce incumbă premierului desemnat. Şi basta.

        Cred că idealizezi până la irealizabil. Îţi propun, fără supărare, să rămânem în aria concretului uman.

      • Bibliotecaru zice:

        Stimate domn,
        Nu plecaţi de la faptul că ceea ce se întâmplă în România înseamnă o realitate corectă din punct de vedere instituţional… Dimpotrivă, vine preşedintele imediat şi spune că domnia sa înţelege că în Constituţie scrie cu totul altceva decât înţelege dreptul de o sută de ani, vine şi domnul Boc şi mai dă o chestie din domnia sa… CCR este mai nou un organism care votează şi politic, nu numai juridic. Îi pasă domnului Preşedinte că nu are voie să interpreteze oficial (obligatoriu) Constituţia sau legea? Nicidecum.

        Păi ce înseamnă pentru Parlament acest concept Putere vs Opoziţie?

        Un parlamentar al puterii este un parlamentar dintr-un grup parlamentar (partid politic) care are reprezentanţi în Guvernul României.

        Un parlamentar al opoziţiei este un parlamentar dintr-un grup parlamentar (partid politic) care nu are reprezentanţi în Guvernul României.

        Greşesc?

        Asta înseamnă că parlamentarii se grupează după cum fac parte dintr-o formă de organizare exterioară Parlamentului care are, sau nu are, membri în Guvernul României.

        Asta înseamnă că această grupare exterioară Parlamentului reprezintă o legătură de natură politică între Guvernul României, adică Executivul României, şi Parlamentul României, respectiv Legislativul României. Sunteţi de acord?

        Ce spune constituţia? Spune aşa „ARTICOLUL 1 – (4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.”

        Ce mai spune constituţia? Spune aşa „ARTICOLUL 2 – Suveranitatea
        (1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
        (2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

        Vedeţi deci că sistemul Putere-Opoziţie încalcă art. 1 şi 2 din Constituţie.

        Ce mai spune constituţia…
        „ARTICOLUL 69 – Mandatul reprezentativ
        (1) In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului.
        (2) Orice mandat imperativ este nul.”

        Aici se spune deci clar că PARTIDUL nu poate interveni în nici un fel în activitatea parlamentară a membrilor de partid din Parlament, altfel votul ar fi imperativ şi parlamentarii ar fi în serviciul partidului din care fac parte (cei care nu sunt independenţi, desigur).

        Forma sistemului Putere/Opoziţie are logică în sistemele politice bipartid (sau tripartid cu al treilea partid foarte mic).

        Un exemplu clar al sistemului Putere/Opoziţie este în Canada.

        http://en.wikipedia.org/wiki/Official_Opposition_%28Canada%29

        După cum vedeţi, opoziţia în Canada nu reprezintă „Partidul Care Nu Este La Putere”, Opoziţia are o funcţie precisă în stat prin intermediul acelui „guvern din umbră”.

        Dacă în România nu este Putere/Opoziţie… atunci ce este?

        Există desigur numai putere. În stat sunt trei puteri. Politica are rol în special în Puterea Legislativă. Iată deci că orice partid care trece de pragul electoral şi are membrii de partid în Parlament este un partid la putere. „Alternanţa la Putere” nu-şi are nici ea logică în sistemul românesc ca o schimbare de partide. De fapt la noi partidele nu sunt concurente, la noi sistemul politic are rolul de a prelua voinţa politică a cetăţenilor (în momentul votului pentru parlament) şi a o transpune în vot parlamentar. De aceea este esenţial ca votul cetăţenilor să nu aibă ca variabilă nici persoana candidatului şi nici partidul din care acesta face parte… ci proiectele legislative pe care acesta le va propune şi susţine în cei 4 ani de mandat. Votând legislaţia celor 4 ani este singurul mod de transpunere a voinţei politice a cetăţenilor în votul parlamentar şi activitatea parlamentară a celor 4 ani. Aceasta este democraţia românească, asta înseamnă faptul că Parlamentul este cel mai înalt organ reprezentativ al poporului român.

        De ce credeţi că se numeşte „vot de încredere”?
        Se acordă încredere echipei guvernamentală (produsul secundar al Guvernului) că va duce la îndeplinire Programul de Guvernare (produsul principal al Guvernului şi actul politic emis de Parlament pentru a fi dus la îndeplinire de membrii Guvernului). Premierul nu scoate din buzunarul propriu Programul de Guvernare, aşa cum se face în mod fals astăzi, el trebuie în cele 10 zile să negocieze un Program de Guvernare care să satisfacă nevoile unei cât mai mari părţi din Parlamentul României. Constituţia spune că „Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. ”

        Deci Guvernul are o componentă politică, Programul de Guvernare, şi o componentă organizatorică, condusă de membrii Guvernului. Constituţia nu spune că doar se aprobă sau nu Guvernul, spune că se „dezbate” apoi se acordă încredere Guvernului. Acest „dezbate” este evident că presupune modificarea Programului de Guvernare şi a echipei premierului, pentru că ne aflăm exact în aceiaşi situaţie ca şi la Bugetul de Stat, premierul vine cu o propunere, proiectul se dezbate în Parlament, se modifică şi se votează aprobarea lui.

        Despre cum acţionează Moţiunea de cenzură am scris mai sus…

        Stimate domn,
        Dumneavoastră vorbiţi despre cum funcţionează astăzi România şi aici nu vă contrazic, chiar aşa este cum spuneţi. Ceea ce spun eu este cum anume ar trebui să funcţioneze România conform Constituţiei în vigoare, conform principiilor de drept care reies din Constituţie. Poate greşesc eu, nu sunt un om al dreptului. Numai că modelul funcţional real este în evidentă contradicţie cu Constituţia şi cele ce le-am semnalat mai sus nu au cum să fie ignorate. Cuvântul OPOZIŢIE nu apare în constituţie, în nici o lege, nicăieri. Nici nu ar putea pentru că nu există în sistemul nostru constituţional. Modelul despre care vorbesc eu este complet funcţional în limitele prevederilor constituţionale.

      • Horia Pană zice:

        Dragă prietene,

        Există regulile democraţiei moderne şi există realitatea politică cu care ne confruntăm. Există politicieni care înţeleg şi se conformează respectivelor reguli şi din cei pentru care toate astea nu contează. Pentru contracararea derapajelor există opoziţia politică. Dacă ea îşi face datoria lucrurile revin în matca lor firească. Însă cum într-o democraţie nimic nu este abstract, ci complet uman, tendinţa de derapare este o constantă. Cu cât mai mulţi sunt cei ce respectă regulile, cu atât deviaţiile sunt mai rare şi mai repede sancţionate.

        Partidul politic este exterior instituţiilor statului doar atunci când nu a trecut pragul electoral pentru a avea reprezentanţi aleşi în administraţiile locale şi parlament, unde, în funcţie de numărul de voturi traduse în mandate reprezentatice formează fie arcul puterii, fie pe cel al opoziţiei. Referindu-ne acum strict la aleşii naţionali, parlamentarii, o parte dintre aceştia, aparţinând majorităţii alese sunt numiţi pentru funcţii în aparatul central al statului, şi anume Guvernul. Aşa că greşeşti. Partidele care au trecut pragul electoral intră în cercul interior al instituţiilor statului, fie ele parte a Puterii sau Opoziţiei.

        Sistemul Putere – Opoziţie nu încalcă nici o prevedere constituţională, pentru că ambele sunt constituite din reprezentanţi aleşi. Acum tot Constituţia spune că în procesul de legiferare trebuie să existe o majoritate la vot. Există deci voturi Da şi voturi Nu. De când e lumea şi pământul, Nu înseamnă opoziţie. Şi această opoziţie poate fi organizată sau nu. În democraţii ea este organizată şi are rolul de a tempera excesele majorităţii. Doar în dictaturi, unde Parlamentul este o mimare şi o pervertire a democraţiei, ea este inexistentă. Dar tot încearcă să simuleze reprezentativitatea populară.

        Impresia mea este că în digresiunea ce o faci confunzi sensurile termenului Putere, deşi ea are valenţe diferite. Cele 3 puteri în stat – Legislativă, Executivă şi Judecătorească – nu aparţin toate guvernării. Separaţia puterilor în stat semnifică non-subordonarea uneia faţă de cealaltă şi capacitatea reciprocă de control. Când regulile se respectă, nici una nu cade în păcatul abuzului.

        Da, lista echipei guvernamentale şi programul de guvernare se dezbat în parlament. Adică miniştri sunt audiaţi în comisiile de specialitate reunite ale celor două Camere şi primesc sau nu aviz. Asupra programului de guvernare se exprimă parlamentarii, în şedinţă deschisă. Iar votul final consfinţeşte acordarea sau neacordarea încrederii în guvern. Dacă o majoritate, în urma dezbaterii, nu acordă votul de încredere, se trece la următoarea etapă constituţională, cea a desemnării unui alt candidat de premier care să-şi formeze propria echipă. Şi se reia procedura parlamentară. Dacă nici a doua echipă guvernamentală nu primeşte votul de încredere, Parlamentul este dizolvat şi se organizează alegeri anticipate. Cred că ai înţeles cum stă treaba.

        Te rog să nu mi-o iei în nume de rău, dar interpretările pe care le dai Constituţiei, separaţiei puterilor în stat şi rolului esenţial pe care îl are binomul Putere – Opoziţie sunt în mare parte eronate. Totodată, generalizezi şi forţezi peste măsură interpretarea asupra termenilor dezbatere sau negociere. De exemplu, negocierea programului de guvernare are loc între formaţiunile care formează coaliţia de guvernare, dacă avem aşa ceva, şi numai între acestea. Atunci când un singur partid face Guvernul nu are loc nici o negoociere. Iar acest program de guvernare va fi sau nu aprobat de o majoritate parlamentară. Ceea ce propui tu nu face altceva decât să blocheze întregul proces. Ca şi o democraţie directă la populaţii mari. Din acest motiv a apărut conceptul şi practica democraţiilor reprezentative. Închipuieţi un parlament alcătuit de întreaga populaţie cu drept de vot şi o dezbatere între toţi aceştia. Nu-i aşa că-i fantasmagoric să crezi că vor ajunge la un acord?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s