Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (1)

În plescăit de crunte maree, astă iarnă, 

Mai surdă ca un creier de prunc, goneam pe val!

Peninsule urnite, părând că se răstoarnă,

N-au suferit un haos atât de triumfal. (Corabia beată, Arthur Rimbaud, Trad. Mihail Nemeş)

La prima vedere, ieşirea bruscă a PDL de la guvernare poate părea surprinzătoare. Cei surprinşi, în cea mai mare parte a lor, acuză şi se scuză prin „trădări”. Însuşi premierul proaspăt debarcat, Mihai Răzvan Ungureanu, declara acum câteva zile la B1TV următoarele: „Evident că a fost o trădare, în momentul în care treci brusc de cealaltă parte cum se cheamă? Trădare! Acei parlamentari care au gândit că trebuie să o facă într-un mod secret.” Să nu fi ştiut domnia sa, când a preluat guvernarea, cum s-a alcătuit şi care este compoziţia morală a majorităţii care i-a dat votul de încredere? Dacă n-a ştiut, atunci importanţa sa pe scena politică românească este direct proporţională cu „autismul” ce-l dezvăluie astfel. Dar nu, a ştiut, iar conjunctura favorabilă ce l-a adus la cârma guvernului i-a gâdilat într-un mod cât se poate de plăcut orgoliul.

În aceeaşi notă, Mircea Toader, liderul PDL din Camera Deputaţilor declara, cu patru zile înainte de votul pe moţiunea de cenzură  depusă de USL că „dezertările din PDL sunt trădări”. Iar despre cei care au acceptat să primească trădătorii, că „vreo trei ani şi ceva au ridicat stindardul loialităţii, al necesităţii ca fiecare partid să aibă parlamentarii lui, dar când e interes se uită aşa ceva”. Nici că se putea o recunoaştere mai explicită a faptului că „stindardul loialităţii” nu i-a preocupat în mod deosebit pe liderii democrat-liberali, câtă vreme aveau majoritatea care susţinea guvernul lor. Dezertările din PDL sunt, prin urmare, trădări, iar transhumanţa înspre PDL este un act de maximă responsabilitate.

Cei nesurprinşi de păţania PDL sunt cei care avertizau că cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Iar PDL a săpat de zor.

Altă scuză ar fi „greaua guvernare”. „În momente de cumpănă ca acelea prin care am avut de trecut, a fost absolut necesară adoptarea unor măsuri care, deşi drastice, să permită reaşezarea lucrurilor pe baze normale economiceşte. În aceasta perioadă dificilă, am redus numărul de bugetari. Mai mult decât atât, am diminuat cheltuielile cu personalul. Am făcut eforturi majore pentru a diminua şi cheltuielile ridicate cu pensiile, pentru a readuce sistemul public de pensii pe un făgaş sustenabil, cu deficite controlabile. Am creat premisele necesare asigurării unui trai mai bun românilor, în condiţii de normalitate economică, nu cu cheltuieli insuportabile, dezastruoase pe termen lung, suportate tot de către românii care contribuie la bugetul public prin plata taxelor şi a impozitelor”, declara Andreea Paul (Vass) într-un interviu pe Ziare.com, considerând măsurile anunţate de Guvernul Ponta ca fiind „bomboane otrăvite”. Oare să fi fost măsurile guvernelor Boc şi Ungureanu „bomboane delicioase”?

Ceea ce este evident pentru restul lumii, respectivele măsuri drastice au avut ca unică finalitate încadrarea contabilă într-un anumit plafon al deficitului bugetar convenit cu creditorii externi. Reaşezarea lucrurilor pe făgaşe normale însă ar fi trebuit să se întemeieze pe criterii de eficienţă, de competenţă şi de utilitate. Numai că aceste imperative au rămas doar la nivelul declaraţiilor pompieristice, propagandistice. Reducerea drastică a veniturilor s-a făcut global, în absenţa unor analize bazate pe criteriile mai sus amintite. Reducerea resurselor financiare pentru sistemele de sănătate şi educaţie nu au fost urmate de reducerea cheltuielilor mascate în investiţii nepurtătoare de randament economic. Iar investiţiile în aşa-zisa infrastructură s-au dovedit a fi adevărate bulboane de absorbit bani cu nemiluita.

Auto-admiraţia inconştientă cu care şi-a afişat PDL propria guvernare, sforţând parcă înveşnicirea cu tot dinadinsul, a generat atât căderea sa, cât şi perplexitatea care-i împiedică acum o chibzuită reevaluare. (Urmează)

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (1)

  1. Pingback: Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (5) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  2. Pingback: Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (4) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  3. Pingback: Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (3) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  4. Pingback: Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (2) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  5. Rvl zice:

    Vass spune bine ce spune, dar e numai prima jumatate a drmului corect facut. Bomboanele guv Boc au fost amare, dar nu otravite. Sigur ca trebuia insotita ajustarea bugetara si de imbunatatirea calitatii serviciilor publice si de curatirea de impostura. Or deficitul de competente si instabilitatea administratiei publice nu s-a rezolvat nici in guv Boc, nici acum in USL. Pacat ca nu se face distinctia dintre bine si rau cu luciditate, dintre vointa si putina cu realism. Ce a facut PDL a fost bine, dar insuficient. Din pacate, USL distruge si jumatatea castigata.

    • Horia Pană zice:

      E devreme sa laudam cumva USL, dar e devreme si sa prevestestim apocalipsa USL. Asta daca vrem sa facem „distinctia dintre bine si rau cu luciditate, dintre vointa si putina cu realism”.
      Insa in cazul in care partizanatul trece dincolo de luciditate si realism, ne pierdem pur si simplu vremea.

      Vass, ca si Boc, Basescu et Co au spus bine ce au spus. Chiar unele masuri erau absolut necesare. Dar de aici si pana a considera ca au facut deja jumatate din treaba e cale lunga. Ceea ce am punctat in articol.

      Ce va face USL, mi-e greu sa-mi imaginez, deoarece, cum am spus, e prea devreme. Vom vedea si vom redeschide subiectul eficientei si utilitatii actului guvernamental. Fara pricini.

  6. Sile zice:

    Fiecare in felul sau are dreptate. Eu imi permit sa interpretez lucrurile altfel: De cite ori cineva a incercat sa produca o reforma reala au aparut forte(de multe ori din afara) care sa o blocheze.Problema noastra de fond e ca intreaga clasa politica (cu rare exceptii) e tributara mintii de lemn ca si intregul cotet legislativ.Insist sa cred ca primul pas spre normalitate( necesar dar nu suficient) e un edificiu legislativ clar si coerent. O zi buna !

    • Horia Pană zice:

      Dragă Sile,

      Că mare adevăr ai spus.
      Şi eu consider că fără un sistem de justiţie neparazitat de interese politice şi economice nu vom putea edifica o societate real democratică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s