Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (2)

Cât aş fi vrut să farmec copiii cu dorade

Din val de-azur, peşti de-aur şi peşti cu tainic cânt!

Spume de flori săltat-au plecările-mi din rade

Şi-aripi mi-a dat adesea un inefabil vânt. (Corabia beată, Arthur Rimbaud, Trad. Mihail Nemeş)

Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (1)

Însăşi istoria PDL – aşa recentă cum e – este istoria istoria orgoliilor ce i-au bântuit liderii. Prima plecare a fost cea din „rada” FSN. Motivul l-a reprezentat conflictul iscat între Ion Iliescu şi Petre Roman, care a culminat cu mineriada din 25 – 26 septembrie 1991 şi demisia premierului şi implicit a Guvernului. Cauzele sunt mai profunde şi se regăsesc în intenţia Guvernului Roman ca în şedinţa programată pentru 27 septembrie să se decidă următoarele: deschiderea pieţei interbancare, convertibilitatea monedei naţionale şi unificarea ratei de schimb, colaborările cu FMI, BERD, Comunitatea Europeană, Consiliul Europei şi GATT. Altfel spus, Guvernul Roman intenţiona să pună bazele unei reale economii de piaţă, fapt ce ar fi dus la scoaterea din jocul economic a clientelei FSN-iste, structurată pe eşaloanele secundare şi terţiare ale Securităţii, Miliţiei şi ale PCR. Cum s-a şi întâmplat mai apoi în guvernările Stolojan şi Văcăroiu.

Ultimul puseu de lider politic autentic al lui Petre Roman s-a consumat în martie 1992, la Convenţia FSN, când moţiunea acestuia, intitulată „Viitorul, azi!”, o platformă social-democratică europeană şi reformistă, câştigă în confruntarea cu Ion Iliescu şi fostul premier devine preşedintele FSN, ulterior redenumit PD. Perdanţii, în frunte cu Ion Iliescu se retrag din FSN şi formează FDSN, care mai apoi devine PDSR şi, în final, actualul PSD.

Când am pomenit de orgolii, nu atât la Petre Roman am făcut trimitere, ale cărui orgolii nu s-au ridicat la aşteptările foştilor FSN-işti, cât la  Ion Iliescu, acest magister nebulosus al politicii post-decembriste. Pentru că eşecul înregistrat în alegerile din septembrie 1992 (Caius Traian Dragomir – 4,7%; FSN/PD – 12%) au arătat că anvergura politică a lui Petre Roman e departe de cea clamată. Deşi în urma alegerilor din noiembrie 1996 intră la guvernare alături de CDR, încet, încet frâiele conducerii PD sunt preluate de Traian Băsescu, ministru al Transporturilor, mai agresiv (este creditat ca fiind autorul demisiei premierului Ciorbea), mai pe gustul democraţilor sătui să fie a cincea roată la căruţă. Acesta devine în 2000 preşedinte al organizaţiei PD Bucureşti şi este ales Primar General. Un an mai târziu, în cadrul Convenţiei PD îl elimină pe Petre Roman (un perdant ruşinos la prezidenţialele din 2000, 2,9%) şi preia şefia partidului. Urmează apoi marşul triumfal al PD prin nou înfiinţata Alianţă D.A., alături de PNL condus atunci de Therodor Stolojan şi preşedinţia României, câştigată de Băsescu în 2004.

Asemănarea dintre orgolioşii Ion Iliescu şi Traian Băsescu nu este doar o simplă cimilitură gazetărească. Amândoi şi-au dorit şi au obţinut puterea totală în partidele lor şi asupra societăţii. Iar partizanii lor i-au urmat ca oile, bete de victorii şi de promisiunea păşunilor înalte.

Aici regăsim atât cauzele picajului PSD, care a durat din 2004 până acum o lună, cât şi cele ale picajului PDL ce a urmat moţiunii de cenzură din 27 aprilie.

Interesantă este şi următoarea similitudine; deşi e mai mult un exerciţiu de imaginaţie, decât o demonstraţie logică: PD/PDL a urcat pe val într-o alianţă în 2004 şi a picat singur, în faţa unei alianţe, USL.

Principala cauză a dezumflării PDL o putem identifica în dependenţa deplină şi servilă faţă de liderul recunoscut, Traian Băsescu (şi nu Emil Boc), turmentarea provocată de victorii ce nu au necesitat efort colectiv, absenţa unei viziuni care să exceadă intereselor particular-partizane, promovarea în prim plan a unei adevărate camarile şi deversările de vanitate, odată ajuns la guvernare.

Cu o platformă din care nu se poate extrage altceva, zăpăceala acţiunilor şi declaraţiilor de azi, pendulând între vanitatea rănită şi burzuluiala pe „ceilalţi”, PDL îşi trăieşte zilele acestea cumplita agonie, de care însă se simţea scutit. Şi cu cât mai mult această agonie va fi tratată doar cu lementaţii şi justificări acuzatoare, fără introspecţie şi asumare autocritică, cu atât perioada de convalescenţă va fi mai lungă şi mai dureroasă.  (Urmează)

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (2)

  1. Pingback: Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (5) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  2. Pingback: Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (4) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  3. Pingback: Odiseea PDL – Când cârma şi ancorele cad (3) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  4. Ghilotina zice:

    Interesant articolul .
    In fapt este istoria Romaniei de dupa ’89 in 3 cuvinte . Si privind numai asupra unui segment politic.
    Basescu este in mod sigur un personaj .
    Toata lumea il stia , inca de pe cand era capitan de nava sau inspector naval .
    PDL in schimb nu inseamna obligatoriu si Basescu , omul s-a straduit dar nu prea a reusit cu partidul .
    In PDL sunt probleme si daca refuza si dupa locale sa faca cercetare si curatenie … sunt terminati cu adevarat .
    Degeaba o sa mai fie scandal dupa alegerile din toamna , chiar ca vor avea soarta PNTCD .
    Cu regret ,

    • Horia Pană zice:

      Dragă prietene,

      Te asigur că PDL nu va avea soarta PNŢCD. Oricât îi cântă unii prohodul. Să nu uităm că PNŢCD n-a existat de sine stătător decât undeva în pragul electoral. Viaţa lui s-a consumat în CDR. Şi a dispărut în nesemnificativ odată cu ea.
      Teamă mi-e încă că democraţilor nu le va veni mintea la cap până la alegerile din toamnă. Cu MRU sau fără. Ceea ce-i condamnă la agonia de care pomeneam.

  5. An.Kant zice:

    Cu cat agonia va fi mai lunga cu atat mai rau pentru PDL.Parlamentarii pedelidti s-au dovedit oameni care vor privilegii nu luptatori de idei,nu sprijin la nevoie.In afara celor care s-au infruntat si compromis.Iar afirmatia cu”Nu am nimic ce sa-mi reprosez” nu ar indrazni sa o faca nici macar Papa.De fapr chiar a trece intr-o noapte dela stanga la dreapta politica,fara nici un murmur arata mersul de turma al partidului.Poate ca e pacat,dar la asa conducere,asa rezultate.

    • Horia Pană zice:

      Stimate An.Kant,

      Am luat ca ţintă PDL (deocamdată), deoarece izbucnirile de autosuficienţă au fost mai pregnante la el, din 2004 încoace, de când Traian Băsescu a devenit vătaf şi peste ţară. Nu uit însă nici de FSN (1989 – 1992), FDSN/PDSR (1992 – 1996) şi PSD (2000 – 2004). Nu ignor nici faptul că leadership-ul PNL reprezentat de Crin Antonescu suferă de acelaşi păcat al trufiei.

      Sunt întrebări legitime ce vin din sfera academică dacă ideologia, doctrinele mai au sens în ziua de azi, când apelul la pragmatism, la real politik pare că ţine loc de orice. Pe asemenea temei s-a şi mlădiat PDL dinspre socialismul democratic spre pâclosul curent popular. Şi am utilizat acest epitet fiindcă PDL nu şi-a lămurit descendenţa ideologică – creştin-democrată sau conservatoare.

      Deficitul de cultură, în general, şi de cultură civică şi politică, în particular, conduc la copnsecinţele pe care le condamnăm: inconsecvenţele faţă de valori şi principii, intoleranţa faţă de existenţa rivalilor politici, trufia şi dispreţul în actul de guvernare, incapacitatea critică şi autocritică, neasumarea şi transferul de responsabilitate, minciuna şi manipularea grosieră, migraţia politică. Şi-ar mai fi, dar nu vreau să devin agasant. Toate acestea sunt parte a structurii umane atât a personajelor publice, cât şi a electoratului însuşi, cârcotaş, dar nepartcipativ.

      Urmare firească, din nefericire, rezultatele sunt, în cel mai bun caz, superficiale şi inconsistente, condamnându-ne la repetarea cu obstinaţie a aceloraşi erori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s