Cârlani, jinduitori şi protosingheli* (1)

Una dintre valorile pe care le-am apreciat întotdeauna în politica noastră de după decembrie ’89 a fost consecvenţa. Atât cea logică, cât şi cea principială. Însuşire excepţională de altfel, rarisimă. În mentalul colectiv a rămas, în această privinţă, modelul Coposu, în ciuda aversiunii şi ponegririi cu care a fost întâmpinat la începutul anilor ’90. Extrem de puţini politicieni, ori reprezentanţi ai intelighenţiei militante s-au săltat mai apoi la o statură asemănătoare, cel puţin în percepţia publică, şi mult mai puţini şi-au putut menţine în timp acea statură.[1]

Astfel de abateri de la „normalitatea” vieţii politice româneşti le întâlnim la cei ce n-au practicat „transhumanţa”, la cei care n-au făcut rabat de la convingerile lor. Tot aceştia sunt şi cei pentru care democraţia este ringul în care lupta politică se dă între gentlemeni, după reguli pe care le respectă ambii rivali, atât cel aflat la putere, cât şi cel aflat în opoziţie şi care-l confruntă legitim pe primul.

Ceea ce se întâmplă în zilele astea, agravat faţă de Epoca Iliescu[2], şi în afara simptomaticei goane după interese personale şi de clică, ne arată o severă scăpătare de la democraţie, de la valori, de la principii, de la dialog şi fair-play. Contractul social şi politic a fost rupt şi Leviathanul lui Hobbes a fost resuscitat; acel homo homini lupus, războiul fiecăruia cu toţi ceilalţi. E adevărat însă şi faptul că respectivul contract a fost scris pe un şerveţel, cu care fiecare s-a şters unde-l mâna nevoia.

Deja m-am ocupat destul în ultimele zile de PDL, aşa că e vremea USL, că doar şi ea se joacă de-a democraţia ca la leapşa pe ouate: „Pe mine nu mă poate prinde.”

Înfiinţarea USL s-a justificat politic datorită stilului şi procedeelor utilizate în special de Traian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte-jucător, şi a soldăţimii PDL, pentru care „dacă-i ordin, cu plăcere” a fost singurul mod de a se manifesta public. Fie în opoziţie, fie la putere. Piatra unghiulară a constituit-o refuzul lui Traian Băsescu de a numi ca prim-ministru pe Klaus Johannis, primar la Sibiului, cel propus de o majoritate parlmentară calificată formată din PSD, PNL, UDMR şi Minorităţi. Povestea e prea bine cunoscută. Urmarea a fost crearea, din neantul indecenţei ce caracterizează o nefericită majoritate a politicienilor noştri, a grupului de transfugi „independenţi”, viitorul UNPR şi defectarea numită UDMR şi Minorităţi. Fără cuvenitele explicaţii, pentru istorie, a motivaţiilor din spatele acestui gest, nu putem decât specula. Ceea ce nu-i deloc recomandabil în acest moment. Frustrarea trăită de cei rămaşi de izbelişte, PSD şi PNL, a fost însă profundă şi dureroasă şi a stat la temelia creării USL.

Ce-aţi făcut cu crezul meu?!

…Întrebare firească ce stă deopotrivă pe buzele social-democraţilor şi liberalilor. Deosebirile adânci dintre PSD şi PNL, istoria lor FSN-istă şi anti-FSN-istă, cele ideologice, strategice şi de orgolii au creat disensiuni majore în staff-urile celor două partide, la centru şi în teritoriu aşijderea. Încăpăţânarea celor doi noi lideri, Ponta şi Antonescu, pronunţata şi obsesiva lor aversiune pentru Traian Băsescu şi pentru tot ce el reprezintă au dus într-un final la constitutirea acestei alianţe la care PC, indiscutabil o „soluţie imorală” a contribuit cu necesarele Antena 3 şi Jurnalul Naţional. Dar şi cu piatra de moară reprezentată de Voiculescu-Felix, un personaj fudul, dar mediocru, dezgustător prin obrăznicia de a ieşi mereu în faţă ca un guru nechemat şi neavenit.

Melanjul ideologico-programatic ce se voia un proiect politic pentru România s-a dovedit a fi o însăilare contradictorie de idei socialiste cu unele ce mimau liberalismul. Analizat minuţios şi supus unei minime simulări tehnice, programul USL era în mare nefezabil, datorită discordanţelor evidente. Compromisurile pe care PNL a fost obligat să le facă, îndeosebi din cauza poziţiei sale secundare faţă de namila PSD au contribuit considerabil la perpetuarea confuziei publice privind acest conglomerat politic. Singura explicaţie devoalată de discursurile lui Ponta şi Antonescu, tradusă prin „Jos Băsescu!”, n-a fost niciodată suficientă pentru publicul, mai mult sau mai puţin avizat, care aştepta soluţii şi nu disoluţia într-un război total. Soluţii care par să nu transpară nici astăzi, când USL are o majoritate parlamentară confortabilă şi guvernarea, dar a rămas blocat în singularitatea numită „fără Băsescu”.

Angajamentele de a profesa o altfel de politică decât cea consfinţită de PDL – Doamne, de atâta „altfel” nici că ne-am mişcat din loc – nu s-au confirmat. Dovadă stă agresiunea USL, odată ajunsă la guvernare, asupra Constituţiei, legilor şi instituţiilor ce-i obstaculau proiectul de „devirusare” a politicii de „odiosul” PDL. Fără să-şi dea seama, ori mai degrabă fără să se sinchisească de faptul că infestat la rândul său de acelaşi morb al obţinerii puterii cu orice chip perpetuează abuzul, manipularea şi dispreţul faţă de valori şi principii aidoma duşmanului de moarte.

Şi-atunci, pe ce baze se erijează USL în agent decontaminator? Cu ce argumente se împăunează ca păstrător al tainelor democraţiei? Suspiciunile de ipocrizie crasă sunt pe deplin justificate.


* Monah, călugăr, consiler al unui episcop (el însuşi călugăr). Utilizez termenul pentru a-i descrie pe sfetnicii-cădelniţători din preajma liderilor politici.

[1] Mi-aduc aminte de începuturile mele ca student la Ştiinţe Politice, prin 1995 – 1996, când o profesoară, cu destulă notorietate publică, şi care mă dăscălea despre etica politică a făcut următoarea năucitoare pentru mine afirmaţie: “Când este Stânga la putere, votez Dreapta, iar când e Dreapta la putere, votez Stânga.” În fapt, a chibiţat permanent cu cine era la putere într-un anumit moment: de la FSN şi “Grupul Un Viitor pentru România”, condus de reprezentanţii şcolii PCR “Ştefan Gheorghiu”, Vasile Secăreş şi Cornel Codiţă, consilierii lui Iliescu pe-atunci, la PD, la PNL şi apoi la PDL. Aştept cu interes venirea sa alături de USL. Să nu stricăm naibii tradiţia.

[2] Guvernarea CDR nu prezintă interes aici, deoarece ea a constat preponderent într-o înlănţuire de confuzii, lupte intestine şi incapacitate managerială. Cu toate bunele intenţii exprimate.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Cârlani, jinduitori şi protosingheli* (1)

  1. Pingback: Cârlani, jinduitori şi protosingheli (3) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  2. Pingback: Cârlani, jinduitori şi protosingheli (2) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy

  3. Ioan zice:

    PS
    Curs euro – leu Euro atinge un nou maxim: trece de 4,56 lei
    Raportul pe Justitie: Romania, spulberata din cauza nerespectarii separarii puterilor
    USL vrea referendum de la 7:00 la 23:00
    Comisia Tehnica de Etica de la Ministerul Educatiei: Ponta nu a plagiat….etc, etc.
    Eminescu avea dreptate: ce e val ca valul trece…din pacate cred ca nu se gandea la un tsunami.

  4. Ioan zice:

    Draga Horia! 🙂

    Citind articolul tauimi vine in minte un singur gand: saraca USL! 🙂
    Uite la ce i-a impins Basescu, in ce hal i-a adus! Ei nu sunt rai dar „dracul -Basescu- i-a impins”.
    Iti spun asta sincer pentru ca in mod cert asta reiese din articol…pentru mine.
    Dupa primele doua articole in care , mai cu fierestraul, mai vcu bisturiul ai facut o vivisectie in linii mari corecta a PDL, cu pana Dlui Pana 🙂 ) si ii „sficuesti necrutator” gadilandu-i la nebunie.
    Am sa-ti spun o expresie ce mi-a placut de prima data cand am auzit-o: He’s somenone to cross the river with.”
    Vine din vremurile cand cowboys americani manau vitele pe distante enorme pentru a le creste sau vinde. Si punctul cel mai greu (pe langa indieni) erau raurile. Acolo nu numai ca puteai sa-ti pierzi vitele dar si viata. Omul de langa tine putea face diferenta dintre viata si moarte. Era sau nu cineva cu care sa treci „raul”.
    Ei bine, pentru mine, criza a insemnat un asemenea rau. Si cei ce l-au trecut, e adevarat dureros pentru poporul roman, nu au fost USL-ul care au stat mai mult pe margine chibitand la „groaznicele facaturi” ale fostului guvern.
    Sincer, nici eu nici altii nu stim si nu vom stii niciodata daca ceva era mai bine sau mai rau! Ce ar fi facut Johannis ar fi fost mai bine sau mai rau!?
    Imi aduc aminte ca Tariceanu ii trimitea pe romani prin 2008-2009 in SUA sa cumpere case ieftine! Duduiam!!!
    Nu-mi spui nimic despre acuzatiile USL ca Basescu „a adus criza”!!!!
    Poate ma insel dar pana acum doua luni Romania statea chiar bine la capitolul criza! Si criza ramane hopul cel mai mare de trecut caci ma astept la un acr „crizual” intens iar ce a fost pana acum a fost doar un „dulce” preludiu.
    Va fi imposibil sa ma convingi ca actiunea USL a fost facuta spre binele patriei si nu din foame acuta! PSD-ul nu avea suficienti bani iarna trecuta sa-si plateasca gazele.
    Daca era cu adevarat spre binele tarii existau multe alte solutii.
    Demonizarea asta unilaterala este tipica pentru perioadele de criza.
    PDL are, si dovedeste in continuare , o ingustime de-a dreptul penibila de tip comunist-activist. Declaratiile lor din ultima perioada, multe dintre ele, frizeaza ridicolul. De acord.
    Dar spune-mi si mie, caci sunt de-a dreptul redus mintal cand vine vorba de asta, de ce era nevoie de eliminarea Presedintelui?????
    Suntem o republica semiprezidentiala. Puterile presedintelui sunt limitatate mai ales in conditiile unei majoritati cumparate zdrobitoare. Era ultimul lucru de care Romania avea nevoie in acest moment.
    Daca nu era din interese ce nu au nicio legatura cu interesele tarii mentinerea Presedintelui pana la capat ar fi fost cea mai umilitoare experienta pentru Basescu, o rasplata adecvata pentru multele magarii comise!
    Dar magariile si aberatiile actiunilor USL din ultimele 6 luni au intrat in concurenta serioasa cu cele ale lui Basescu.
    PDL-ul nici nu mai conteaza. Daca fac suficienti bani isi cumpara un PDL nou nout din fabrica si-l vopsesc cum vor ei.
    Horia, stii ce ma sperie? Faptul ca nici Ponta nici Antonescu nu au avut, nu au si nu vor avea niciodata capacitatea de a realiza ce s-a realizat. Ma sperie cine este in spatele lor si interesele in joc. Ma sperie ce nu vad si pana acum perdeaua este din catifea groasa si trasa bine. Ma sperie linistea din PSD si PNL si PC. Vorbesc papagalii….stapanii tac. Si FAC! Sau fuck:us!
    Nu la fel de fina insa pe cat e catifeaua folosita in articolul de azi! 🙂
    Imi cer scuze daca ideile sunt uneori mai neclare dar cand iti scriu, scriu mai mult pe fuga si nu mai am timpul necesar sa rafinez nici scrisul nici ideile.
    Promit sa incerc mai bine…cand pot. 🙂

    • Horia Pană zice:

      Ioane, e interesant ce spui şi cum spui. Nu comentez însă până când nu termin serialul ăsta. Unele chestii de care mă întrebi sau pe care le sugerezi se vor regăsi acolo.
      N-ai fost atât de neclar încât să nu înţeleg ce vrei să exprimi. Continuaţi! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s