Era şobolanilor (3)

Mă pregătisem ca acest ultim episod să apară sâmbătă. Am renunţat din două motive. Primul, datorită faptului că am vrut să fiu corect faţă de ceea ce ar fi putut fi considerat campanie electorală, propagandă etc., într-o zi interzisă legal acestor activităţi. Al doilea, deoarece subiectul celui de-al 3-lea episod era – şi este – Traian Băsescu. Apariţia sa publică la închiderea urnelor mi s-a părut că merită aşteptată, ca o încununare a modului său de a face politică, de a relaţiona cu partenerii şi adversarii săi politici, cetăţeni sau partide deopotrivă. Şi nu m-am înşelat.

Când am tastat primele litere intrasem în ziua de azi cu 45 de minute. Tocmai ce BEC anunţase estimarea lor privind prezenţa la vot: 45,92%. Deşi sunt rezultate ce provin dintr-un eşantion al secţiilor de votare, chiar ridicând procentele cu + 3% nu se obţine cvorumul necesar validării referendumului de demitere a lui Traian Băsescu. Numărătorea continuă însă. Indiferent de rezultatul final, democraţia pe înţelesul românesc sună ca o tingire aruncată pe scări: stridentă, deranjantă, adaptabilă oricăror interpretări meschine.

Feştila democraţiei

„De astăzi (n.a. – 14 iulie) până pe 29 iulie o flacără va arde, se va numi flacăra democraţiei şi va fi purtată prin ţară de tineri de dreapta”, spunea Traian Băsescu la Cluj. Un prim exemplu de atitudine non-democratică, operând o „arestare” şi o luare în posesie a valorilor democraţiei în anturajul său partizan. După episodul mojic al stingerii „flăcării democraţiei” la Orşova, Traian Băsescu a comunicat hăhăind impudic: „Mai e una care a plecat de la Iaşi la Bucureşti.” Cum s-ar spune: Mai dă-l încolo de simbol, dau flăcări la tot cartieru’! Când vrea muşchii mei. Vai de feştila lui!

În noaptea asta n-a mai ciuruit pe nimeni. Încă. Dar a afirmat că „Flacăra democraţiei a rămas aprinsă!” Eu unul consider că „flacăra democraţiei” a fost stinsă încă din momentul în care preşedintele Traian Băsescu a declanşat războiul său personal cu instituţiile statului şi cu o parte a cetăţenilor ţării, încălcând grav una din atribuţiile sale constituţionale: „Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.” Tot se lamentau el şi Monica Macovei că ce articol de Constituţie a încălcat. Dincolo de faptul că respectiva Constituţie prevede suspendarea preşedintelui pentru încălcări grave ale Constituţiei, dar nu le şi specifică, ele se pot regăsi, atunci când se întâmplă, în tot capitolul II privind rolul, atribuţiile şi actele Preşedintelui României.

„Românii au respins lovitura de stat a celor 256 de parlamentari conduşi de Victor Ponta şi Crin Antonescu”, şi-a continuat el peroraţiile. Cea mai bizară lovitură de stat din lume, exemplară pentru recordurile Guiness Book, o lovitură de stat utilizând nu insurgenţi şi praf de puşcă, ori măcar ameninţarea cu acestea,  ci una prin intermediul Parlamentului, Curţii Constituţionale şi voinţei unei majorităţi politice recunoscute de însuşi preşedintele suspendat, Traian Băsescu, când a confirmat constituţional o realitate politică, odată cu învestirea Guvernului Ponta. Să nu ignorăm faptul că moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Ungureanu a trecut cu 235 de voturi, iar suspendarea a fost decisă cu o majoritate de 256. Regulamentar, legal, constituţional. În ciuda tuturor aberaţiilor justificativ-incriminatoare ulterioare. E adevărat însă că nu este o majoritate confecţionată de Traian Băsescu. Şi aşa ceva el nu poate tolera.

„PDL riscă sa intre în coliziune directă cu mine dacă ei vor opta pentru neparticipare. Să nu participe ei. Eu îi voi chema pe români la vot”, spunea Traian Băsescu pe 18 iulie la sediul Grupului pentru Dialog Social. Şi cei de-acolo au aplaudat fără rezerve. În special Andrei Cornea, cu mâinile ridicate deasupra capului, să vadă şi cei din spate încuviinţarea intelectualilor „de bine”, de dreapta şi de-a dreapta preşedintelui suspendat.

După nici 24 de ore Traian Băsescu, purtătorul de feştilă a democraţiei a sucit-o: „Îndemnul meu este să nu se prezinte la vot, dar să înţeleagă de ce eu, ca şef al statului, nu pot refuza o instituţie fundamentală a statului român. Dacă n-aş fi preşedintele României, nici eu nu m-aş duce să validez o lovitură de stat.” Cine, Doamne apără-ne!, credea într-o ruptură şi coliziune cu PDL? Cei care au crezut balivernele mitomanului patentat care s-a dovedit a fi Băsescu.

Dar cum rămâne cu participarea sa la vot, ca preşedinte al României – nu ca şef al statului, cum se visează orice ahtiat după putere discreţionară – cu „neputinţa de a refuza o instituţie fundamentală a statului român”? Simplu. A fost reevaluată şi aceasta după convenabilităţi. Ce principii, ce fundamentală? Prostii pentru „prostime”. El a spus că decizia sa de a nu mai vota a avut „două evaluări”. Pe de o parte, în tot cursul zilei de duminică le-a cerut românilor să nu meargă la vot. Iar a doua sa evaluare a ţinut de faptul că nu a vrut să legitimeze „ceea ce ce s-a făcut în umflarea numărului de voturi la referendum”. La ora declaraţiei, imediat după orele 23, nu fuseseră încă făcute publice estimările finale ale BEC (ora 0.30) privind participarea la vot. Nici măcar socotitorul Videanu nu avea date decât din 40% din secţiile de votare. O altă plăsmuire a unei minţi tarate de scorneli şi ipocrizie.

Apogeul făţărniciei l-a atins însă când s-a adresat celor care nu au participat la vot: „Vreau să le mulţumesc acelora care, trecând peste supărarea lor pe măsurile luate în timp de criză, au înţeles că astăzi nu a fost un referendum despre Traian Băsescu, ci a fost un referendum în favoarea Europei.”  Cu alte cuvinte, îndemnul la neexprimarea votului democratic este o dovadă de înalt civism şi neostoit europenism.

„În zilele următoare sunt convins că vom vedea semnalele partenerilor noştri europeni. Vor fi semnale prin care vor saluta atitudinea românilor şi vor constata că românii au fost deasupra propriei lor clase politice în dorinţa lor de a merge către o mai profundă integrare în UE”, a mai spus el. Dacă ar fi aşa, tare scălâmbă a mai ajuns şi Europa asta şi josnice creaturi au ajuns să o conducă, de vreme ce boicotul unui referendum va fi salutat.

Şi mă consider,  cu amărăciune şi greaţă nereprezentat de o asemenea schilodită tocmeală. Şi mă consider nereprezentat deopotrivă de Traian Băsescu, în cazul în care referendumul va fi invalidat, dar va fi validat el ca preşedinte. Pentru că asta este o altă aberaţie românească. Validitatea invalidităţii pe care se sprijină unul respins de 87% din cei care se simt şi se comportă ca nişte cetăţeni responsabili.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Ipocritocraţia. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Era şobolanilor (3)

  1. Grasul zice:

    V-as ruga sa comentati articolul de la link-ul de mai jos:
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12894047-teoria-lui-ion-iliescu-cazuri-lovituri-stat-invelite-poleiala-legii.htm
    In rest lupta politica din Romania mi se pare prea murdara ca sa o mai pot comenta.

    • Horia Pană zice:

      Prietene,

      Într-un singur fel îl pot comenta: precum Deutsche Welle (de unde provine ideea Hotnews), care evidenţiază criticile europene la suspendarea lui Băsescu ca „urmând o logică partizană”.

      Nu se pupă absolut deloc cazul Paraguay cu România. Decât în minţile contorsionate ale unora ca Dan Tapalagă şi al său Hotnews, ca şi în minţile tuturor celor contaminaţi de „loviturită”. Liber la fantasmagorii! Dacă aşa se înţelege libertatea, raţionalitatea şi democraţia.

      La noi totul s-a întâmplat constituţional şi legitim, atâta timp cât nu o clasă politică „declasată” 🙂 l-ar fi putut demite, ci o majoritate constituţională a cetăţenilor, prin referendum.

      Ca să glumesc un pic, că tot plec spre locul de baştină să mă scutur un pic de problemele politicii de Bărăgan, îţi spun aşa: N-a fost o lovitură de stat, ci o lovitură de stat acasă. 🙂

      Toate cele bune, HP

  2. Bibliotecaru zice:

    Flacără „rămasă aprinsă” fusese aprinsă de preşedinte chiar cu puţin timp înainte.

    bibliotecarul.blogspot.ro/2012/07/de-ce-romania-mea-nu-mai-are-presedinte.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s