Rinocerul şi democraţia de sticlă (8)

Rhinoceromachia sau lupta rinocerilor cu oamenii (1)

Rhinoceromachia sau lupta rinocerilor cu oamenii (2)

Rhinoceromachia sau lupta rinocerilor cu oamenii (3)

Rhinoceromachia sau lupta rinocerilor cu oamenii (4)

Rhinoceromachia sau lupta rinocerilor cu oamenii (5)

Rhinoceromachia sau lupta rinocerilor cu oamenii (6)

Rhinoceromachia sau lupta rinocerilor cu oamenii (7)

Despre răstălmăcirile, mistificaţiile, trişările şi reevaluările lui Traian Băsescu am mai vorbit. Şi despre demisii în 5 minute, şi despre chemarea cetăţenilor la vot pentru a avea mai apoi de unde să-i gonească. Am vorbit despre mitocăniile sale, despre hăhăiala indecentă, despre agresivitatea şi malversaţiunile care au băgat zâzanie atât între instituţiile statului, cât şi între actorii politici. Am vorbit de asemenea despre politizarea grosieră căreia i-a fost nănaş, ca şi despre subordonarea ocultă a instituţiilor de forţă ale statului: Parchetul general, DNA, SRI, SIE şi STS. Al doilea referendum de demitere a devoalat deopotrivă, încă o dată, dacă mai era nevoie, şubrezeala statului de drept şi debilitatea democraţiei româneşti. Troica reprezentată de făţărnicie, servilism şi demagogie este azi ridicată la rang de maturitate politică şi indicutabilă responsabilitate.

În zilele ce au urmat hotărârii CCR de invalidare a referendumului s-au găsit destui care să peripatetizeze pe marginea coabitării dintre preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul Ponta, care să se iluzioneze că după ce o majoritate zdrobitoare din cei care s-au prezentat la vot pe 29 iulie, în semn de asumare responsabilă a democraţiei participative, l-a sancţionat drastic, Traian Băsescu va deveni ceea ce îl obligă Constituţia: mediator între puterile statului, precum şi între stat şi societate. S-au găsit şi de cei care, lăsând deoparte masca îndelung clamatului democrat european au instigat, mai mult sau mai puţin voalat, la răzbunare.

Discursul preşedintelui Băsescu de ieri, 4 septembrie, prilejuit de Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Româneşti a spulberat iluziile unora şi i-a excitat pe acoliţii săi. Bunele practici în democraţie recomandate de Comisia de la Veneţia, din spatele cărora ţipau ba judecătorii CCR, ba pedeliştii disperaţi că li se ia jucăria, precum şi statul de drept autentic, constituţionalismul ferm, separarea şi echilibrul puterilor în stat au fost, cu această ocazie, pur şi simplu aruncate la gunoi. Explicit. Iar o parte a Europei consolidate întru democraţie şi civilizaţie exultă. Cel puţin în acest caz anume, le-aş putea cere scuze euroscepticilor.

„…voi pune doar acele accente care vizează poziţiile preşedintelui României şi care trebuie integrate în activitatea dumneavoastră curentă, ca fiind parte integrantă a politicii externe a României.” Aşa a început preşedintele Băsescu discursul său. În dispreţul atribuţiilor sale constituţionale privind politica externă. Şi anume, preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului (art. 91.1). Nici vorbă ca el să traseze sarcini ambasadorilor, de capul lui. Coroborând spusele de mai sus cu „…vă voi solicita raportări trimestriale.” sau „Probabil, în cel mai scurt timp voi lua decizia să se instaleze şi la Cotroceni un sistem de comunicaţii direct cu ambasadele.”, obţinem o radiografie a intenţiilor prea puţin voalate ale lui Traian Băsescu în acest domeniu: şuntarea şi izolarea Ministerului de Externe condus de Corlăţean.

Trecem peste alte referiri la politica externă a României, generale şi pline de deziderate, ceea ce arată limpede că ea s-a rezumat în special la stabilirea unor relaţii externe bazate preponderent pe afinităţile familiei politice populare şi sădirea neîncrederii în actuala putere, fosta opoziţie. Pentru că doar aici succesul lui Traian Băsescu este notabil.

Şi spune el că „o majoritate parlamentară a considerat că poate face ţăndări statul de drept…, majoritatea parlamentară nerezultată din alegeri a încalcat în mod grav criteriile de la Copenhaga, în mod deosebit criteriile politice”. Criteriul politic specificat în documentele de la Copenhaga prevede existenţa unor instituţii stabile, care ar fi garante ale democraţiei, supremaţia legii, drepturile omului şi protecţia minorităţilor.[1] N-a fost încălcat însă nici un criteriu al democraţiei. Dacă un act normativ emis de parlament sau guvern este declarat neconstituţional, el este în mod obligatoriu pus în acord cu decizia CCR. Exact ceea ce s-a şi întâmplat. În caz că majoritatea USL ar fi încercat să facă „ţăndări statul de drept” sau ar fi dat o lovitură de stat, s-ar fi împiedicat ea de asemenea chichiţe juridice? Oare, în proasta şi haina interpretare dată de Băsescu, nu cumva şi numeroasele acte ale guvernelor Boc, declarate neconstituţionale, au fost tot atâtea tentative de a zdrenţui statul de drept? Cât despre „majoritatea parlamentară nerezultată din alegeri” este suficentă trimiterea la constituirea celui de-al doilea guvern Boc, din decembrie 2009.

Mai spune Traian Băsescu: „Prin destituiri, revocări, emiteri abuzive de ordonanţe de urgenţă, care au blocat funcţionarea instituţiilor – şi aici vizez ceea ce s-a întâmplat în perioada 3-6, adică destituirea Avocatului Poporului, singurul care putea ataca ordonanţele de urgenţă, emiterea ordonanţei de urgenţă prin care Curţii Constituţionale i se lua atributul de a superviza pentru constituţionalitate hotărârile Parlamentului, destituirea primilor trei oameni în stat, ca funcţii, cel puţin aşa cum ele arată constituţional: preşedintele Senatului, preşedintele Camerei, preşedintele României suspendat.” Putem înţelege din diatriba lui Băsescu că instituţia este doar persoana care ocupă funcţia politică de conducere, şi nu întregul ansamblu de norme, proceduri şi funcţionari publici. În fapt nu s-a petrecut decât o uzuală schimbare a unor oameni (cum au procedat şi guvernările PDL şi însuşi preşedintele), instituţiile văzându-şi mai departe de treabă. Să n-aibă habar preşedintele ţării că schimbările respective au fost declarate constituţionale de CCR? Sau că însuşi CCR a recunoscut prin decizie că nu toate hotărârile Parlamentului trebuie supervizate de ea, ci doar cele care privesc în mod direct prevederi din Constituţie? Unde e abuzul, Traiane? Păi, pentru el, abuz înseamnă tot ce nu e conform intereselor şi vrerilor sale. Şi pentru acest lucru, nimic altul, a declanşat o vastă şi mizerabilă campanie de dezinformare.

„Instituţiile statului de drept au rămas în funcţiune”, afirmă Traian Băsescu. Dar statul de drept este statul constituţional în care exercitarea puterii guvernamentale este constrânsă de lege. Guvernul Ponta s-a lăsat constrâns de lege. O afirmă răspicat hotărârile CCR şi nu declaraţiile personale aberante, ba chiar isterice ale unora ca Aspazia Cojocaru, Augustin Zegrean sau Iulia Motoc. Ori ale camarilei intelectualiste. Şi continuă Băsescu: „Nici CSM nu s-a înclinat, nici Curtea Constituţională nu s-a înclinat, nici Parchetul General, nici DNA-ul, nici serviciile de informaţii nu s-au înclinat unei furii politice sau unui abuz a unei majorităţi politice.” Că a semănat a furie politică manevra USL (constituţională într-un final, conform „neclintitei” CCR) este evident. Că a fost un abuz, nu. Dar ce-or căuta CSM, Parchetul General, DNA şi serviciile de informaţii într-o dispută eminamente politică? Dusă strict în cadrul instituţional al politicului? Explicaţia nu poate fi decât una singură şi se subînţelege din vorbele lui Băsescu, luat de valul vindicativ: instituţiile de forţă ale statului nu doar că au rămas fidele lui Traian Băsescu, chestie foarte ciudată într-o democraţiie, ci s-au implicat direct în politică.

Este terifiant când o democraţie fragilă, precum cea românească, alterată şi stâlcită după convenabilităţile diverselor guvernări, speculând toate formele vicioase ale „democraţiei originale”, meşterită de rinocerul Ion Iliescu şi eşaloanele activiştilor şi securiştilor aciuaţi sub pulpana lui, este ameninţată de un alt rinocer, cu proprii săi activişti şi securişti, să se transforme în cioburi. În acest timp, Europa iluziilor noastre îşi chiverniseşte rece şi calculat criza şi interesele, mulţumită să fie linişte acolo unde e câte unul care îi satisface strategiile şi tacticile de a-şi salva pielea pe costurile altora, dintr-un dezastru ce ea însăşi l-a provocat. Doară democraţia nu-i pentru căţei.

Cu toate că e mult de disecat la acest discurs – foarte probabil voi reveni la el – ideea ce transpare este că, deşi Constituţia nu-l aşează astfel, Traian Băsescu nici nu poate concepe că el este altceva decât şeful statului. Adică şef peste tot ce există ca instituţie. Şi în atare circumstanţe, suspendarea şi demiterea sa echivalează cu suspendarea şi desfiinţarea statului de drept, ba char un atentat la existenţa României. Moment ce anunţă inconfundabilele semne ale paranoiei megalomaniace.


[1] Criteriile de la Copenhaga – Democraţie: Guvernarea funcţională democratică prevede ca toţi cetăţenii ţării trebuie să aibă posibilitatea de a participa pe bază de egalitate în luarea deciziilor politice la fiecare nivel unic de conducere; de la autorităţile locale până la nivelul naţional. Norma de drept: Statul de drept implică faptul că autorităţile guvernamentale pot fi exercitate numai în conformitate culegile documentate, care au fost adoptate printr-o procedură stabilită.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Rinocerul şi democraţia de sticlă (8)

  1. Ioan zice:

    Imi pun si eu gandul de 2 banutzi: Sneezy, fara suparare, (ca si cum s-ar putea) dar din analize politice ai trecut practic la propaganda politica. Ca tot vorbeam de ea. Sau mai bine zis, tu.
    Pentru ca daca citesti cu atentie sau poate daca iti citeste cineva cu voce tare, tot ce-a mai ramas din analiza este „iz” si crede-ma ca este iz de propaganda.
    Zic si eu……asa la spartul targului.
    Desi in termeni mai putini agresivi pot sa-ti spun ca ai gasit cu o elocventa aproape credibila si demna de cauze mai bune, tot ce se poate numi scuza la adresa USL. Stiu: USL (mai ales PNL) nu are nevoie de scuze!! 🙂 Stii ce?! ARE!
    Mai ales PNL, latura parsiva. 🙂

    • Horia Pană zice:

      Ioane,

      De ţi s-o părea că tonul meu arată uneori supărare, nici vorbă de aşa ceva. Poate cu excepţia atacurilor la persoană.

      Diferenţa dintre analiză şi propagandă este aceea că prin analiză nu se încearcă a câştiga adepţi.
      O analiză poate fi acceptată sau contestată la nivel intelectual. Prin urmare, la argumente se răspunde cu contraargumente şi nu cu ştampilări partizane care cica ar rezolva problema definitiv.. Ei bine, taman controversa argumentată lipseşte din discursul public, ca şi din „dialogurile” forumistice sau de pe bloguri.

      Acum, la obiect. Critica la Băsescu sau PDL nu este cu necesitate – aşa cum, printr-o paradoxală transpoziţie, adeseori întâlnim – propagandă pentru sau scuzare a USL. Şi nici conexiunea inversă nu e întotdeauna valabilă.
      Cine nu poate sesiza asta suferă, într-o oarecare măsură, de „sindromul suporterului de fotbal”, pentru care echipa sa de suflet este cea mai bună. Când ea câştigă, suporterul devine arogant şi dispreţuitor faţă de adversarul învins, iar dacă pierde, vinovat este arbitrul, terenul sau cine ştie cine altcineva. Însă Doamne fereşte să spui ceva de rău de echipa sa, că iese cu „bătaie”, cu argumente „contondente”.

      Rugându-te să nu consideri asta o scuză, insist să afirm că eu n-am în acest moment o echipă de suflet căreia să-i fac propagandă. Dar au existat într-o vreme: PAC între 1991 şi 1992, PL ’93 între 1993 şi 1996, Alianţa DA între 2003 – 2005. Am mai spus-o de nenumărate ori şi parese că zadarnic. Trăiesc însă, ca mulţi alţii, dezamăgirea de a alege, mereu şi mereu, răul cel mai mic. Aşa cum îl văd eu la un moment dat. El s-a numit odată CDR (deşi cunoşteam vulnerabilităţile sale; am şi părăsit partizanatul politic în octombrie 1996), altă dată Iliescu (aflat în competiţie cu Vadim), Antonescu şi Geoană faţă de Băsescu în 2009, USL la alegerile locale din acest an.
      Referendumul nu a însemnat alegerea unui rău mai mic, faţă de un rău mai mare, pentru că nu aveam măcar 2 competitori între care să optez, ci eliberarea sau nu de un rău considerat mare. Eu aşa văd lucrurile şi încerc să-mi şi argumentez opiniile. Ceea ce, scuză-mă de astă dată, nu înseamnă deloc angelizarea USL sau a lui Crin Antonescu.

  2. Ghilotina zice:

    Domnule Sneezy , nu stiu ce se intampla cu Dumneavoastra ,
    dar cred eu ca o tara numai de pensionari nu ar fi posibila .
    Afara doar daca , in cateva ore – la fel cum au procedat cu Zidul Berlinului !– se va ridica o noua cortina de fier si-i veti obliga pe „ceilalti” sa munceasca obligatoriu ca sa satisfaca poftele minoritatii USL votante .
    Pentru ca de destula vreme s-a descoperit ca pensionarii sunt disciplinati si merg la vot incolonati si voteaza „ce trebuie” – adica USL , fireste , pe cand prostii de la PDL baiguie anemic prostii crezand ca sunt vorbe politice si bajbaie in neputinta incapabili sa faca ceva care sa coaguleze spre o directie .
    Da , Basescu a fost o pleasca pt PDL !
    Este inca pt Romania .
    Din pacate cu o floare nu se face primavara si Romania se va duce la vale .
    Regret ca m-am intors in tara , regret ca am permis sa mi se risipeasca viata pe aici .
    E vina mea , nimeni nu ma obliga la asta .

    • Horia Pană zice:

      Ghilotina,

      Zău că nu înţeleg ce caută pensionarii în această discuţie şi de ce tonul ăsta dispreţuitor faţă de ei. Sper că nu eşti printre cei care, în loc de ceasul oferit cadou la pensionare, aşa cum se obişnuieşte în America, ar vrea să ofere pensinarului o fiolă de cianură. 🙂 Oare tu nu vei fi la un moment dat pensionar?

      Mie mi se pare că trecerea de la Băsescu – pleaşcă la Băsescu – floare primăvăratică seamănă a iconolatrie. În ritmul acesta, mâine, pomâine îl sanctificăm.

      Există un singur loc de odihnă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, nici lacrimi, nici grijă, ci viaţă nemuritoare şi veselie veşnică. Celălalt este un loc unde faci eforturi, transpiri şi mai şi suferi. Asta din urmă e viaţa cea de toate zilele. Şi aici şi în altă parte.

      • Ghilotina zice:

        Tonul POATE fi dispretuitor la adresa unei masei votante orbeste . Eu unul votez dupa constiinta si calcule .
        Pot fi si eu pensionar insa in mod sigur pot fi pensionar din aia cca 15- 20 % luminati la cap (,) care nu se lasa dusi de nas si nici speriati nici de primari , nici de politistii satului (mai nou au reaparut prin fo 3000 de localitati) nici de haidamaci veniti noaptea cu basmale pe fata si bote in maini sa determine votul spre USL .
        Va asigur , Domnule Sneezy , ca suntem destui care pricepem ce se intampla in Romania – si adm si noi din gura , ca altceva … ce am putea face !??
        Sa dam lovituri de stat , ca Dogaru ?

      • Horia Pană zice:

        Ghilotina,

        Sunt ei oare nişte întunecaţi la cap? Nişte lipsiţi de conştiinţă şi calcule? Poate calculele lor nu se potrivesc cu ale tale. Le refuzi acest drept?

        Am înţeles, aşa cum reiterezi, că cei care nu gândescc aidoma ţie sunt fie retardaţi, fie nişte oligofreni care nu ştiu ce se petrece în Românica ta. Că se pare că România asta e multiplă. Una pentru fiecare părere, din care, în funcţie de cine vorbeşte, doar el are dreptate, e deştept, moral, Făt Frumos, nu alta. El şi cei de-acelaşi soi.

        În loc de o lovitura de stat propun un concurs de tipui „Cine ştie câştigă”. Deşi s-ar putea să nu se poată acorda premii.

  3. Grasul zice:

    Da, articolul imi aduce aminte de perioada comunista in care drept si corect era numai ce se inscria in linia partidului comunist.
    In articolul de fata drept si corect este considerat interesul USL iar oricine cuteaza sa aiba alta opinie nu face decat sa incalce constitutia sau norme de drept internationale sau sa se acopere de ridicol prin exprimari contradictorii si ilogice. Tot ce vine de la Basescu trebuie demolat, tot ce vine de la USL e normal, corect si trebuie respectat!
    O alta pledoarie pentru USL care nu face absolut nici o greseala!
    Oare cum au putut trai oamenii fara sa aiba parte de asemenea ingeri in conducerea tarii?

    • Horia Pană zice:

      Amice Grasul,

      Până la urmă m-ai făcut să înţeleg Adevărul.

      Drept şi corect este numai încadrarea în linia trasată de Partidului Democrat Liberal şi de Traian Băsescu, genialul cârmaci, personalitate marcantă de talie europeană. Că tot ce vine de la USL trebuie demolat şi tot ce vine de la Băsescu şi PDL este normal, corect şi trebuie respectat. O altă pledoarie pentru PDL şi Băsescu, care nu fac nici o greşeală.

      Şi ca să pastişez în continuare – prieteneşte, crede-mă – cele spuse de tine, mă întreb la rândul meu: Cum pot trăi oamenii fără să aibă asemenea îngeri în capul ţării? 🙂

      Şi mie tot de perioada comunistă îmi aduce aminte stilul unora de a împărţi binele şi răul după propria lor poftă. De vremurile când adevărul era unul singur, oficial, obligatoriu, iar devoalarea unei alte realităţi decât cea indusă de propaganda lui Big Brother era trădare de ţară şi uneltire împotriva ordinii de partid şi de stat.

  4. akan@yahoo.com zice:

    Negativul la noi este ca se nasc asemenea oameni,ca ei se gandesc numai la ei,si la imaginea tarii afara.Dar acea imagine falsa o fac tot ei.Alegatorii,sa -i judecam drept,nu sunt prosti,stiu ce vor dar nu au decat elanul inceputului si apoi resemnarea,delasarea,sau speranta nejustificata.

    • Horia Pană zice:

      Cam aşa, dar categoric electoratul este mai evoluta decât în anii ’90. Necazul este că încă mai persistă în educaţia primară a românului, cea primită de la mama sau tata, înţelepciuni de cele precum „capul plecat sabia nu-l taie”, „făţte frate cu dracu’ până trecu puntea”, „nu te pune cu şefu’ şi cântă-i în strună” sau „pupă-l în bot şi papă tot”. Aşa că-i greu la deal urcându-l în genunchi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s