Psihologia abisală şi piatra tombală

Un dublu motiv mă îndeamnă să scriu cele de mai jos. Unul fiind comentariile prilejuite de articolul meu de ieri, „Politică de duminică (10)” (Cap-ti-vant), legat de Radu F. Alexandru şi Andrei Marga, iar al doilea motiv vine dinspre articolul lui Vladimir Tismăneanu, ce conţine, pe lângă comentariile sale, scrisoarea deschisă adresată de Radu F. Alexandru lui Emil Constantinescu. Spuneam eu într-o replică la o notă la articolul de ieri că Radu F. Alexandru nu este cel mai în măsură să dea sentinţe despre intelect, onoare şi bun simţ. Să vedem dacă am greşit sau nu!

Tismăneanu, din prepeleacul inchizitorial pe care s-a căţărat, spune despre fostul preşedinte Emil Constantinescu: „Degradarea acestui personaj este ireversibilă… Am scris aici despre metamorfozarea unui om de stat democratic în megafon al celor mai reacţionare forţe din România zilelor noastre. Emil Constantinescu vrea cu orice preţ să demonstreze că este un loser. Nu am o explicaţie precisă, mă hazardez şi eu pe teritoriul alunecător al psihologiei abisale. Invidia pentru Traian Băsescu i-a întunecat raţiunea. Gelozia, ranchiuna, resentimentul l-au orbit. Nu mai distinge între lichele şi fiinţe demne. Este daltonist moral. Are grave probleme de memorie. S-a lăsat hipnotizat de cele mai abjecte lichele. Ori toate laolaltă. Din pacăte, ca el sunt atâţia alţii pe care ne-am amăgit a-i crede oameni oneşti. S-au dovedit canalii.”

Subiectul nu este însă Tismăneanu. Dar textul acesta relevă atitudinea unor „democraţi”, „deontologi”, oameni fini cum se vede, pentru care bălăcărirea adversarului este un înalt act de justiţie morală.  Cam asta vrea să lase de înţeles. Mai nou, cine nu-i cu Tismăneanu et Co. este daltonist moral. Bravo! Stai jos!

Să se ridice în picioare Radu F. Alexandru!

„În nenumărate intervenţii făcute de la tribuna Senatului sau în cadrul dezbaterilor publice, am susţinut eforturile în care v-aţi angajat pentru consolidarea statului de drept; pentru combaterea corupţiei; pentru recunoaşterea României de partenerii occidentali ca un interlocutor pe care se poate conta. Meritele în admiterea României în Alianţa Nord Atlantică vă sunt de necontestat, atitudinea corectă şi implacabilă pe care v-aţi plasat în timpul conflictului din fosta Iugoslavia având atunci greutatea unei probe hotărâtoare.” Mai că-ţi dau lacrimile citindu-l pe Radu F. Alexandru.

„Astăzi, urmare unei metamorfoze spirituale şi sufleteşti pe care nimeni nu şi-ar fi putut-o imagina, aţi trecut cu buretele peste obrazul atât de greu încercat de expectoraţiile ale căror ţintă a fost, v-aţi sutat[1] răni ce natural nu s-ar fi închis niciodată şi v-aţi înrolat alături de foştii dumneavoastră calomniatori şi detractori, USL conferindu-vă sentimentul că, în sfârşit, puteţi da materialitate crezului politic care vă animă. În zelul pe care îl depuneţi aţi reuşit performanţa ca într-un timp foarte scurt să ştergeţi orice diferenţă între discursul dumneavoastră şi cele ale unui Crin Antonescu, Dan Voiculescu sau Victor Ponta, oameni ale căror prestaţie politică este privită cu o declarată reticenţă şi îngrijoare atât în cadrul instituţiilor UE cât şi la Casa Albă şi Departamentul de Stat.” Bine, omul are opiniile sale, uite dom’le cum îşi permite!, care opinii nu mai coincid cu „traseiştii de bine”, printre care se numără şi dl. R.F. Alexandru. Îi scad cumva meritele pentru ce a făcut pe când era preşedintele ţării? Dacă nu-l mai place pe Constantinescu, devine justificată acuza de „orbire politică sau munte de rea-credinţă, născut din frustrare şi ură?”

Intoleranţa la diversitatea de opinie este pentru mine mai gravă şi mai periculoasă decât cea mai enervantă critică. Pe lângă asta, de ce nu ar fi considerată şi schimbarea de bancă politică a d-lui Radu F. Alexandru, atunci când a ales să se dezică de PNL, tot orbire politică sau munte de rea-credinţă? I se poate oare pune astfel activitatea benefică depusă în calitatea de senator PNL sub semnul îndoielii? În nici un caz.

Mai scrie Radu F. Alexandru: „Paginile pe care v-aţi pus semnătura au semnificaţia unei măşti smulse de pe obrazul cuiva care, ani de zile, a făcut toate eforturile să fie perceput ca un adept al valorilor inconfundabile ale democraţiei autentice şi ale statului de drept şi de la care azi a abjurat. Este o ipostază din care nu mai lăsaţi loc nici unei urme de respect şi de afecţiune din partea celor care au crezut că Profesorul Emil Constantinescu a fost şi poată să rămână un termen de onorabilă referinţă.” Este semnul limpede că delictul de opinie, în viziunea dumnealui, a scăpat în mod nepermis de sub incidenţa Codului Penal. Altfel nu se explică furia ce se ascunde prost sub masca intelectualului şi democratului. El însuşi face tot ce poate ca să şi-o smulgă.

Deplângerea în ton rechizitorial a lui Emil Constantinescu conţine nu doar aprecieri subiective, pătimaşe, ci şi falsuri grosolane privind vechile atacuri pe care fostul preşedinte le-ar şterge cu buretele: „Dar atacurile furibunde ale PSD nu s-au finalizat cu succes decât în momentul în care PNL, unul din polii de susţinere ai alianţei politice pe care contaţi, v-a retras sprijinul politic şi a anunţat că în proximele alegeri prezidenţiale va merge cu un alt candidat.” PNL şi-a retras în 2000 sprijinul politic pentru Emil Constantinescu abia atunci când acesta, într-o lehamite totuşi nepermisă unui om politic de marcă, s-a declarat învins de „servicii”, declarând că renunţă la o nouă candidatură.

Şi continuă R.F.A.: „Ulterior, acordul de non-combat cu PSD la guvernare a probat gradul înalt al toxinelor pe care liberalii le aveau deja în sânge. Orice încercare de salvare s-a dovedit futilă, soarta dumneavoastră politică era pecetluită. PSD+PNL au pus o placă funerară care s-a dovedit de neclintit de pe omul de stat Emil Constantinescu.” Nici vorbă de non-combat, dacă ţinem cont de activitatea parlamentarilor PNL în perioada 2000 – 2004[2], ca şi de alianţa cu PD din 2003. Iar despre toxine, şi în al cui sânge le mai găsim, nu avem decât să rememorăm alianţa ce a generat primul guvern Boc, PDL + PSD. Iată cum înghiţitul broscuţelor nu este doar hobby-ul lui Ioan Oltean!

Cu această scrisoare deschisă mi s-a confirmat aserţiunea că nu Radu F. Alexandru este cel potrivit să dea astfel de sentinţe. Şi nu ştiu zău pe pieptul cui apasă mai greu placa funerară.


[1] Ce parşivă e limba română cu „senatorul Radu F. Alexandru, scriitor, om politic si intelectual public” (apud Tismăneanu)! Rănile se suturează, nu se sutează.

[2] Dovadă stau arhivele Parlamentului, cu activitatea deputaţilor şi senatorilor din acea perioadă, ce pot fi consultate de pe site-urile celor două Camere.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Mass-media/Bloguri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Psihologia abisală şi piatra tombală

  1. Hello mates, how is everything, and what you want to say
    on the topic of this piece of writing, in my
    view its truly awesome designed for me.

  2. Anonim zice:

    Nu vreau sa vorbesc despre Radu F. pardon,Radu Feldman A. acum! Cand aud numele lui Volodea Tismaneanu ( si gasca lui de perversi de la GDS) salivez. Fiecare cu ale lui,deh!
    Am selectat cateva flash-uri din articole si comentarii luate la intamplare,cu/despre acest alogen pervertit/ convertit din marxism-leninism,in socialist iluminat de tip occidental cu iz de dream-team american.
    Tismăneanu a schimbat doar semnul * M-am gândit atunci că, pe undeva, este normal ca un om, care și-a petrecut tinerețea gândind și scriind într-un fel, să rămână cu niște ticuri. Dar, și în zilele noastre, dacă-i citești articolele din Evenimentul zilei, îți dai seama că Volodea Tismăneanu scrie ca pe vremea când colabora la gazetele comuniste. Diferența este doar că acum pune „da“ acolo unde altădată ar fi pus „nu“!
    Pentru Volodea, schimbările sunt simpliste, așa cum se vede și pe piatra funerară de pe mormântul lui taică-său. Partea nostimă este că Tismăneanu, după ce a reușit să-și găsească de lucru peste ocean (îmi imaginez că nu i-a fost prea ușor!), a început să pozeze în mare specialist în problemele americane, atunci când era în România, și în mare cunoscător al problemelor din România când era în America.

    Limacşii zilelor noastre Asta este însă o moștenire de familie pentru că și bătrânul Tisminețki era expert în problemele românești atunci când era la Moscova și specialist în Moscova când era la București. Ba Leon a fost și mare specialist în Spania și tot așa pe unde a umblat cu traista în băț acest revoluționar de profesie. Pentru mine, Volodea, ca și taică-său, a fost întotdeauna ca un melc fără casă.
    Unde e casa lor? În America sau în România? În Rusia? În Israel sau poate în Spania? Cred că nici ei nu mai știu unde! Ca și Neulander, tatăl premierului Petre Roman, de altfel. După mine, toți acești cominterniști au fost un fel de Carlos Șacalul, un fel de teroriști avant la lettre.
    ……………………………………………………………………………….
    Staff-ul reputatei Universitati americane Georgetown, din Washington DC, a confirmat pentru ZiaristiOnline.ro faptul ca Vladimir Tismaneanu, coordonatorul falsului Raport asupra comunismului din Romania, a fost eliminat din cursa pentru ocuparea Catedrei Ion Ratiu, pentru a doua oara. In 1996, dupa ce veteranul taranist a oferit un milion de dolari pentru infiintarea catedrei de studii romanesti si est europene, Vladimir Tismaneanu a incercat sa ocupe aceasta pozitie insa a fost respins chiar de Ion Ratiu, dupa ce acesta i-a consultat dosarul de nomenclaturist, inca de pe bancile scolii, cot in cot cu Nicusor Ceausescu, apoi propagandist comunist si ulterior, dupa infiltrarea in Statele Unite, activist trotkist reformat in“neo-conservator”.

    Catedra de la Georgetown University, sponsorizata de Fundatia Ion Ratiu, a fost detinuta pana recent de cunoscutul profesor Charles King (foto sus, langa Mark Taplin, la lansarea lucrarii coordonate de Victor Roncea, “AXA – Noua Romanie la Marea Neagra“) care a fost titularul acesteia inca de la infiintarea ei. Ei bine, in ciuda eforturilor sale, Vladimir Tismaneanu a fost respins pentru a doua oara, contractul fiindu-i oferit lui Dennis Deletant, un istoric specializat pe Romania inca de pe vremea lui Ceausescu, pana in prezent profesor de studii romanesti la Scoala de Studii Slavonice si Est Europene de la Universitatea Londra.
    ………………………………………………………………………..
    Vladimir Tismăneanu a declarat în repetate rînduri că întreaga sa activitate în comisiile prezidenţiale a fost „pro bono” (fără nici un fel de plată, în beneficiul public). Ultima declaraţie de acest fel a lui Vladimir Tismăneanu datează din 24 septembrie 2010 şi a fost publicată pe blogul acestuia: „Cît priveşte insinuările că preşedintele Traian Băsescu m-ar fi plătit pentru efortul de a conduce Comisia Prezidenţială de Analiză a Dictaturii Comuniste, o spun din nou, cît se poate de limpede, am lucrat, ca şi toţi membrii Comisiei, pro bono”.
    Grupul de Investigaţii Politice publică un document oficial al Administraţiei Prezidenţiale care arată că, pentru Vladimir Tismăneanu, serviciile pro bono implică deconturi consistente din bani publici.
    În baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, GIP a solicitat Administraţiei Prezidenţiale o serie de documente şi informaţii privind sumele primite de Vladimir Tismăneanu în perioada 2006 – 2009. Potrivit răspunsului Administraţiei Prezidenţiale, în acestă perioadă lui Vladimir Tismăneanu i s-au decontat 114.770 lei (32.000 euro).

    • Horia Pană zice:

      Am citit articolul lui Roncea la care faci trimitere. Interesant şi şocant. Chestii pe care nu le ştiam despre Tismăneanu. Bineînţeles că m-am dus şi la Grupul de Investigaţii Politice, unde am citit articolul despre activitatea „pro bono” a lui Volodea. Pentru cei dispuşi să-l mai crediteze ca om de caracter, informaţiile astea vor fi, sper, lămuritoare. Mulţumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s