Înadinsurile para-politice şi puseele perfidiei

Nu ştiu zău de ce Traian Băsescu o ţine una şi bună cu parlamentul monocameral, când cele două Camere legiuitoare funcţionează ireproşabil, susţinându-i iniţiativele şi recomandările.

Camera Superioară, nimeni alta decât Curtea Constituţională, a înlocuit Senatul şi a statuat deja că votul uninominal într-un tur la alegerea deputaţilor şi senatorilor este interzis, că Primul Ministru nu reprezintă ţara şi că preşedintele nu mai e un reprezentant în stat, ci Şeful statului, deci şi al Guvernului.

Mai nou, Camera Inferioară nu mai este Camera Deputaţilor, ci Consiliul Superior al Magistraturii, care anulează prevederi legale şi le înlocuieşte cu normele sale regulamentare. Deşi legea spune că lista de nominalizări a şefilor parchetelor se face la Ministerul Justiţiei, deoarece, constituţional (art. 132.1) procurorii se află „sub autoritatea ministrului justiţiei”, CSM o dă la întors.

În sfârşit, nu ăsta e subiectul care m-a determinat să reacţionez aici de două ori în aceeaşi zi, cât ultima sa decizie comunicată presei. Spicuim, fără scoateri din context, via Evenimentul Zilei:

Consiliul Superior al Magistraturii a afirmat că declaraţiile lui Ion Iliescu, Crin Antonescu şi Victor Ponta de pe data de 15 august, privind anchetele procurorilor referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului aduc atingere independenţei justiţiei„apreciind că afirmaţiile şi declaraţiile publice ale personalităţilor publice menţionate, sunt de natură să se creeze o presiune cu potenţial de intimidare şi decredibilizare a instituţiilor din justiţie şi a corpului procurorilor români.”

Prin asemenea acte, CSM face exact ceea ce încearcă să spună că nu face.

Mai întâi, pentru că declaraţii care să critice şi să conteste absoluta independenţă a justiţiei pe care o clamează Sinodul magistraţilor au făcut şi alţi politicieni, nu doar cei din USL. Cantonarea în incriminarea unei anumite părţi a spectrului politic activează ea însăşi suspiciunile de politizare a instituţiei. Critici şi contestări ale valabilităţii independenţei justiţiei au adus, la vremea lor, atât preşedintele Traian Băsescu, premierul Boc şi alţi lideri PDL, cât mai ales forurile europene în ceea ce priveşte Mecanismul de Cooperare şi Verificare, cu referire la „crearea unui sistem judiciar  şi administrativ imparţial, independent şi eficace” (am citat din raportul Comisiei Europene din 20.07.2011).

Apoi, pentru că instituie tabuuri inacceptabile într-o societate în care libertatea de conştiinţă şi libertatea de exprimare este constituţional inviolabilă. Deoarece, indiferent ce debitează „danileţii”, nu avem de-a face aici cu „defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”, cum scrie în art. 30, al. 7 din Constituţie.

Parcă trăim epopeea lui Costăchel Gudurău[1]:

„Petiţionat parchetului. Procoror lipseşte oraş mănăstire maici chef. Substitut refudat pără vini procoror. Tremur viaţa me, nu mai putem merge cafine. Facem responsabil govern… Familia orfană cerem liberarea cadavrului reclamând satisfacţie la picioarele tronului. Trăiască Dinastia… Pupat toţi piaţa endependenţi.”


[1] Ion Luca Caragiale, Telegrame.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Ipocritocraţia și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Înadinsurile para-politice şi puseele perfidiei

  1. Grasul zice:

    Dialogul cu dumneavoastra devine mult mai interesant decat imi inchipuisem si sper sa continue chiar daca v-am cam scos din sarite
    3.-5.Vreau sa inteleg motivele pentru care ati scris fraza pe care o citez:
    „Când atributele legiuitoare sunt translatate altor entităţi statale decât parlamentului, democraţia e pe cale să piară.”
    Presupun ca fraza citata mai sus este explicata de cele citate mai jos:
    „diferenţa între decizii de neconstituţionalitate – întâmplătoare şi supuse erorii – şi interpretarea tendenţioasă a Constituţiei. Să profiţi de defecţiunile ei pentru a institui o alta mi se pare porcesc.”
    Prin urmare, daca am inteles ceva din explicatiile dumneavoastra, interpretarea „porceasca” a unor paragrafe din constitutie constitue instituirea altei constitutii adica CCR se substitue adunarii constituante si/sau parlamentului.
    Dar ce ne facem ca e in firea avocatilor si in general a juristilor sa interpreteze absolut tot ce nu e exact specificat, deci de aceasta problema nu putem scapa decat printr-un exces de precizie (Imi amintesc ca se spunea despre Constitutia Africii de Sud ca e „un cosmar de 1000 de pagini”). Solutia cu schimbarea membrilor CCR mi se pare ca duce tot la subiectivism si favoritism pentru una sau alta din partile angrenate pe scena politica.
    Curios mi se pare ca juristii din PSD nu au gasit mai devreme de cuviinta sa se gandeasca la modificarea constitutiei si ca s-au simtit destul de confortabil cu cea existenta multi ani, ba mai mult, nici nu au acceptat sa discute despre modificarea ei in 2010-2011 adica pana ce nu vor avea o majoritate confortabila in parlament.
    Deci daca va fi adoptata o noua constitutie in anii urmatori aceasta va reflecta interesele fortelor politice majoritare in parlament la acea data si daca PSD va fi majoritar, fiind partidul cel mai retrograd din Romania e limpede la ce sa ne asteptam,
    1. Da, asa se pare ca Ministerul Public apara interesele statului in litigii si aici cred ca s-a achitat cu prisosinta de aceasta sarcina cata vreme prin recursuri in anulare au respins toate retrocedarile de proprietati in vremea primului mandat de presedinte al lui Ion Iliescu. Nu acelas lucru l-as zice despre ultimii 2 ani cand nu a procedat la recursuri in anulare pentru toate verdictele de restituire a retinerii de salarii operate de guvernul Boc. Deci lucrurile se mai schimba si faptul ca multi (inclusiv CSM, liderii UE si Departamentul de Stat al USA) doresc o procedura mai transparenta de numire a Procurorului General si a sefului DNA nu mi se pare chiar o prostie absoluta.
    Nefiind eu factor decizional in aceasta privinta imi pot permite sa am opinii incomplet fundamentate.
    Sanatate si bafta!

    • Horia Pană zice:

      Îmi pare nespus de rău că mi-a sărit ţandăra. Dar nu vreau să vorbesc acum despre asta.

      Să lăsăm „jocul de glezne” şi să le luăm, din nou, pe rând.

      Punctele 3 şi 4 privesc aspecte diferite, dar complementare.
      Pct. 3 se referă la situaţia în care atributul legiferării este preluat de instituţii ce nu au aşa ceva în sfera lor de competenţă. Cu o singură excepţie, limitată constituţional şi legal, dar de care se abuzează: emiterea ordonanţelor de guvern. Când, de exemplu, CCR sau CSM se implică în modificări ale legislaţiei, devin abuzive. Aceste instituţii pot reglementa doar activitatea lor internă. Dar şi asta limitată de prevederile legii lor de înfiinţare şi de funcţionare. CCR poate declara o lege neconstituţională, dar cel care modifică e parlamentul.
      Pct. 4 se referă, din păcate la „despiritualizarea” Constituţiei. Ştii expresia „în litera şi spiritul legii”. Spiritul legii poate fi asimilat cu scopul ei, iar aplicarea trebuie făcută în scopul pentru care legea a fost emisă. Când CCR interpretează Constituţia afectând echilibrul puterilor în stat avem o problemă gravă. Nu mai repet exemplele, că le-am tot dat. Mai nou revine asupra propriilor decizii şi le modifică. De ce? Pentru că poate şi nimeni nu are puterea de a contracara o asemenea acţiune. Nu e normal pentru o democraţie şi un stat de drept.

      Modificarea Constituţiei nu se poate face într-un mod adecvat cu un parlament viciat de permanente reconfigurări ale majorităţii. Şi în nici un caz în prag de alegeri. Abia după alegerile din iarnă, cu un parlament stabil pentru o vreme, se poate înfiinţa o adunare constituantă. Când a fost vreme pentru asta, PDL a împiedicat tacit o asemenea revizuire a Constituţiei. Şi PSD i-a convenit. Pe lângă faptul că nu exista o majoritate suficientă unui asemenea demers.

      Da, cam asta riscăm să se întâmple ca o majoritate politică vremelnică să-şi confecţioneze propria convenabilă constituţie. Soluţia ar fi un regulament al adunării constituante (o lege organică în acest sens) care să împiedice cât se poate derapajele de interese partizane. Nu-i uşor lucru.

      La pct. 1 vorbeam despre Ministerul Public şi dreptul ministrului (cum scrie la lege) de a alcătui lista cu candidaţi. Această listă ajunge apoi pe masa CSM, care dă avize consultative. Intenţia CSM de a eluda legea prin modificări ale propriului regulament este un abuz de autoritate. Nu mai vorbesc şi de injusteţea schimbării regulilor în timpul jocului. Iar argumentul că şi USL a făcut asta între 3 -6 iulie nu trebuie să fie utilizat. Chiar nu se opreşte nimeni odată din această sarabandă a arbitrariului?

      Exemplul tău cu proprietăţile excede limitele subiectului abordat de mine. Însă dezvăluie cât de independentă e de fapt justiţia. Lucru asupra căruia m-am şi aplecat în textele mele.

      Repet scuzele pentru irascibilitate. Dincolo de adversitatea mea faţă de un anumit tipar politic, reprezentat într-o vreme de Iliescu & Co, reevaluat azi de Traian Băsescu & Co sunt adversarul oricăror derapaje de la o democraţie autentică. Să nu uităm nici războiul declarat prostiei. Nu am însă parti-pris-uri partizane. Mă consider doar liberal, nimic mai mult. Aşa că ţi-aş fi recunoscător dacă m-ai scuti de ştampilele „uslamiste” etc. 🙂

      Toate cele bune!

  2. Grasul zice:

    Sunt cateva idei discutabile in articol care as zice ca trebuie comentate:
    1. ” procurorii se află „sub autoritatea ministrului justiţiei”
    Parca prin MCV se cerea independenta justitiei si stiam ca Ministerul Justitiei are rolul de ordonator de fonduri pentru justitiei si nu cel de a hotari ce si pe cine sa ancheteze procurorii!
    Am citit si cate ceva despre obiectiile CSM la procedura de alegere a Procurorului General al Romaniei precum si pentru alegerea sefului DNA si mi s-au parut de bun simt (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13248694-reprosat-csm-ministrului-mona-pivniceru-legatura-concursul-pentru-sefia-parchetului-general-dna.htm).

    2.”Consiliul Superior al Magistraturii a afirmat că declaraţiile lui Ion Iliescu, Crin Antonescu şi Victor Ponta de pe data de 15 august, privind anchetele procurorilor referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului aduc atingere independenţei justiţiei… „apreciind că afirmaţiile şi declaraţiile publice ale personalităţilor publice menţionate, sunt de natură să se creeze o presiune cu potenţial de intimidare şi decredibilizare a instituţiilor din justiţie şi a corpului procurorilor români.””

    Nu am dorit sa memorez toate afirmatiile liderilor politici la adresa procurorilor dar nu am putut uita ca Iliescu a zis ca satele sunt atacate de haite de procurori si nici ca Fenechiu i-a amenintat direct ca vor veni 7,5 milioane de romani peste procurori!
    As zice ca nu au fost CRITICI la adresa justitiei ci AMENITARI DIRECTE la adresa procurorilor cel putin din partea lui Iliescu si Fenechiu si la o astfel de atitudine trebuie raspuns cumva. In acest caz nimic legat de libera exprimare nu mai poate fi adus drept contraargument!

    Bascalia din inceputul articolului cu Camera superioara a Parlamentului inlocuita de CCR o pun pe seama unor frustari ale USL care nu are posibilitatea de a face ABSOLUT TOT ce vrea.
    Parca imi aduc aminte ca o multime din legile si Ordonantele de Urgenta ale guvernului Boc au fost respinse de CCR si atunci USL fiind in opozitie jubila..
    Daca USL este incomodata de CCR sa modifice intai Constitutia Romaniei si sa stabileasca alte prerogative pentru CCR.

    • Horia Pană zice:

      Stimate domn,

      1. Trăieşti o mare confuzie. Între independenţa justiţiei şi „sub autoritatea” este o deosebire monumentală. Conform legii de funcţionare a Ministerului Public, acesta reprezintă interesele statului în litigii. Indepenenţa se referă la blocarea imixtiunii intereselor particulare într-o speţă juridică. Fie ea politică sau nu. Nimic din ceea ce reprezintă instituţie a statului nu poate fi în afara statului. Modul în care unii imberbi intelectual văd indepenenţa este mai degrabă anarhică, suprastatală sau extrastatală… Nu ziariştii sunt autorităţile epistemice, ci specialiştii în domeniu. Eu de la aceştia din urmă am plecat. Şi nu sunt USL-işti, ci specialişti în teoria generală a dreptului. Teorie de la care pornesc toate celelalte subdomenii juridice. Nu vorbesc din „wikipedii”.
      2. În primele zile, procurorii s-au comportat ca în haită. Nu s-au prezentat conform reglementărilor, au fost evazivi sau chiar ameninţători. Dacă acesta este comportamentul adecvat într-un stat de drept, eu îl dezavuez. Dacă tu îl accepţi, treaba ta. Aş fi însă curios cum ai reacţiona dacă ţi s-ar întâmpla ţie.
      3. Nu e băşcălie. Când atributele legiuitoare sunt translatate altor entităţi statale decât parlamentului, democraţia e pe cale să piară. Dar nu toţi sunt suporterii democraţiei. E un fapt şi un drept la libertatea de conştiinţă şi de expresie. Pe care, de asemenea, îl dezavuez. Dar nu-i incriminez pe suporteri. Deoarece cred într-o democraţie care ţie ţi-e străină. Sau poate doar neconvenabilă azi.
      4. Îmi pare rău, dar nu poţi face diferenţa între decizii de neconstituţionalitate – întâmplătoare şi supuse erorii – şi interpretarea tendenţioasă a Constituţiei. Să profiţi de ambiguităţile ei pentru a o stâlci şi mai mult mi se pare porcesc. Repet: porcesc. Ca să nu ai impresia că mi-a scăpat ce nu voiam de fapt să spun.
      5. O să fiu de-a dreptul licenţios, deoarece cu vorba bună văd că nu merge. Nici în cur nu mă doare de nemulţumirile şi frustrările USL. Sau ale PDL. Să-i ia naiba pe toţi frustraţii. Nu pot însă rămâne indiferent că de dragul unui căcat de partid sau de profitor politic ordinar unii sunt dispuşi să renunţe la propria lor raţiune, demnitate şi identitate. Până şi ideea de a fi liberi le pute. Că nu ştiu ce să facă cu ea. Aşa că un stăpân care să le dirijeze viaţa îi scapă de orice responsabilităţi.

      P.S. Ceva mai devreme aici a fost un text supărat. Mi-am cerut mie scuze şi l-am şters. Nu pentru că ar fi fost nemeritat, ci pentru că era cât pe ce s-o apuc spre o fundătură. E drumul altora şi le urez: „Cale bătută!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s