Nu mie, nu ţie, ci „SIE” Sine DIE

Istoricul Serviciului de Informaţii Externe ne duce înapoi în timp, la anul 1951, când se înfiinţează Direcţia A – Informaţii Externe, care devine în 1954 Direcţia I – Informaţii Externe. Apoi, în 1963 se preschimbă în Direcţia Generală de Informaţii Externe, în 1972 în Departamentul de Informaţii Externe, iar în 1978 în Centrul de Informaţii Externe. Până aici, serviciul de informaţii externe era subordonat oficial Ministerului Afacerilor Interne, dar de fapt Consiliului Securităţii Statului. Pe scurt, acelei Securităţi. Vine şi Revoluţia, iar din decembrie 1990 instituţia capătă denumirea de Serviciul de Informaţii Externe, subordonat Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

În fapt, datorită centralizării puterii în stat, tipică regimurilor totalitare, serviciile de informaţii externe, indiferent de titulatură, erau subordonate preşedintelui Consiliului de Stat, „organ suprem al puterii de stat, de execuţie şi de dispoziţie”, cum stipulau constituţiile vremii. Şi-i enumerăm aici pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu, care erau, d.p.d.v. constituţional, şefii statului român.

După 1990, SIE este subordonat CSAŢ, al cărui preşedinte este preşedintele ţării. Şi am avut preşedinţi pe Ion Iliescu (1990 – 1996), pe Emil Constantinescu (1996 – 2000), iarăşi pe Ion Iliescu (2000 – 2004) şi acum îl avem, din 2004, pe Traian Băsescu. Fiecare dintre ei a abordat funcţia de preşedinte al CSAŢ, deci indirect de principal beneficiar al activităţii SIE, după cum a perceput şi interpretat rolul şi atribuţiile sale constituţionale de preşedinte al ţării: ca reprezentant al statului (art. 80, al.1, din Constituţie), cum au acţionat Emil Constantinescu şi Ion Iliescu după 2000 sau ca şef al statului (după cum recent a decis prin supra-extensiune CCR, în deciziile din 27 iunie şi 26 septembrie 2012), modelul după care au acţionat Ion Iliescu până în 1996 şi acţionează Traian Băsescu după 2009.

Odată cu acest preambul necesar încheiat, putem trece la miezul problemei care mi-a trezit interesul de a scrie acest text.

Crin Antonescu, liderul PNL, co-lider la USL şi preşedinte al Senatului, pe când era preşedinte interimar al României, iar Traian Băsescu se juca cu tasta 3 a telefonului, în curte la Onaca, a sugerat implicarea SIE în campania anti-USL declanşată de Traian Băsescu şi PDL la curţile populare ale Europei. Fără o dovadă concretă la îndemână, Crin Antonescu şi-a bazat probabil declaraţia pe istoria nu foarte îndepărtată a acţiunilor serviciilor secrete româneşti în Occident, cele de dinainte de 1990, şi pe rapiditatea şi duritatea reacţiei oficialităţilor populare europene, fapt ce ar da de bănuit asupra unei acţiuni concertate şi extrem de disciplinate, cu caracter prea organizat pentru nişte civili.

Reacţia oficialilor SIE la acea vreme a fost la început cvasi-absentă. Directorul Serviciului, Teodor Meleşcanu, abia de-a bâiguit o delimitare. Dar a venit şi ziua de azi, când Evenimentul Zilei publică declaraţiile lui Meleşcanu din emisiunea de ieri, de la Pro TV (După 20 de ani). Unde dumnealui spune astfel:

„SIE nu este o agenţie de PR, care să se ocupe cu imaginea României în afara ţării. De aceea, acuzele că ar fi stricat această imagine în mod intenţionat sunt irelevante.”

Acest fragment de declaraţie păcătuieşte printr-o manipulare şi două eschive. Explic!

1. Manipulare. N-o fi SIE agenţie de PR, dar, conform Legii nr. 1/1998 republicată, privind organizarea şi funcţionarea SIE, la art. 1 scrie că „Serviciul de Informaţii Externe este organul de stat specializat în domeniul informaţiilor externe privind siguranţa naţională şi apărarea României şi a intereselor sale.” Cum interesele nu sunt clar specificate, ele pot fi atinse, pe lângă culegerea de informaţii, în egală măsură prin crearea unei anumite imagini a României în afară, ori chiar prin contracararea demiterii preşedintelui Băsescu. Într-o interpretare sumară, aceste interese, în anumite condiţii, pot fi pentru unii convergente. Şi dacă într-adevăr s-a mers pe lovitura de stat, în mod oficial, şi atunci se justificau acţiuni ale SIE în apărarea intereselor României? Meleşcanu a negat însă aşa ceva.

Prin urmare, nu există dovezi directe pentru suspiciunea de implicarea SIE în contracararea demiterii lui Băsescu, cum nu există dovezi nici împotriva suspiciunii. Pentru că, la art. 9, al. 2, din aceeaşi lege, se spune că „Activitatea Serviciului de Informaţii Externe are caracter de secret de stat.” N-au aflat niciodată nimic concret despre activitatea SIE nici măcar sub-comisiile speciale ale comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două Camere, îndrituite cu controlul activităţii SIE (conform art. 65, lit. h din Constituţie), darămite un biet interimar precum Crin Antonescu.

2. Eschivă. Faptul căTeodor Meleşcanu, directorul SIE, consideră acuzele lui Antonescu (şi ale altora) ca fiind  irelevante nu înseamnă în nici un fel că respectivele acuze sunt şi nefondate. Şi asta deoarece termenul irelevant înseamnă că ceva nu prezintă importanţă, că este neinteresant dintr-un anumit punct de vedere, iar nu că sunt fantasmagorii.

3. Eschivă. Când spun unii că dacă tăceai, filosof rămâneai, n-o spun degeaba. Dl. Meleşcanu nu se opreşte să-şi măsoare cuvintele şi dă afară ceea ce iniţial lăsase înăuntru: „Am şi solicitat o anchetă, tocmai pentru ca oamenii să fie foarte clar şi încrezători că orice bănuială care ar putea plana asupra Serviciului va fi rezolvată într-un cadru instituţional, care este cadrul parlamentar.”

Comunicatul dat de SIE, pe 8 august 2012, sună astfel: „În scrisoarea transmisă, directorul SIE solicită dispunerea măsurilor necesare pentru verificarea şi clarificarea concordanţei activităţii Serviciului cu Constituţia României, legile ţării şi hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi cu regulamentele militare, ca urmare a unor afirmaţii făcute recent în spaţiul public care pot afecta imaginea şi credibilitatea acestei instituţii fundamentale a statului român.”

Ce a spus de fapt Crin Antonescu[1], pe atunci preşedinte interimar, întrebat de jurnalişti despre SIE:

„Să vedem ce se întâmplă – că mă întrebaţi de un anumit serviciu (SIE, n.r.) – trebuie să înţelegem totuşi mecanismul prin care imaginea unei ţări a fost distrusă în două săptămâni într-o acţiune evident organizată, coordonată, finanţată. Trebuie să vedem totuşi cine a făcut asta, pentru că este ceva ce afectează ţara, toată ţara.”

Parcă i s-a pus în cârcă atacul la adresa SIE. Şi vedem că el de fapt voia de la SIE să afle ce naiba s-a întâmplat în controversata campanie cu lovitura de stat şi desfiinţarea statului de drept. Care SIE vrea o anchetă în comisiile parlamentare de specialitate, care nu află nimic niciodată şi unde rapoartele serviciilor de informaţii sunt mai lipsite de relevanţă decât o compunere a unui elev de clasa a I-a despre muşeţel.

Servim patria!


[1] Nici o intenţie a mea de a-i lua apărarea lui Crin Antonescu, de a deveni avocatul său. Ci doar o punere în oglindă a unor declaraţii şi informaţii apărute până acum răzleţ.

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Nu mie, nu ţie, ci „SIE” Sine DIE

  1. Bibliotecaru zice:

    Eu mă îndoiesc că vorbim despre implicarea instituţiilor serviciilor, aici sunt grupuri de interese ca şi în politică, nu vine nimic pe comandă ierarhică. De altfel se şi vede că anumite grupuri de interese mai „dau pe goarnă” şi răul iese la suprafaţă.

    • Horia Pană zice:

      Corect. Nici eu n-am afirmat concret altceva. Însă când în instituţii de asemenea importanţă apar astfel de grupuri de interese, ceva e putred rău de tot.

  2. Ghilotina zice:

    Si totusi a fost o lovitura de stat nefinalizata , sugusata de UE si USA prin mecanisme specifice la care musiu Basescu nu a indraznit sa apeleze .
    Evident ca musiu Basescu este mai mult decat recunoscator lumii libere ca nu abandoneaza Romania , poate ca lumea libera are si interesul nu numai de a taia din macaroana Rusiei dar si sa-si puna la adapost interesele energetice iar o Romanie in UE e mai de folos decat o Romanie ca Transnistria .
    Toata lume stie , asa ca nu vad ce sens are sa indrepti lanterna inspre Melescanu …. sau poate numai pt ca nu mai e placut de Antonescu !?
    SIE are destule bube , insa buba asta cu imaginea Romaniei apartine in totalitate USL si partenerilor stapani din Rusia .

    • Horia Pană zice:

      A fost lovitură de stat – finalizată au ba – numai pentru cine nu ştie ce-i aia o lovitură de stat.

      E cumva Meleşcanu tabu? E cumva SIE tabu? Pentru mine nici o fiinţă umană, mai ales una devenită figură publică, una care se zice că-mi apără mie interesele, nu este tabu. Cum nu e nici o instituţie ce fiinţează în acelaşi scop. Nu eu sunt în slujba lor, ci ei/ele în slujba mea.

      Chestiile cu Rusia şi Transnistria sunt ridicole. „Ei bine, tehnica minciunii de sorginte comunistă e asta: cu cât minciuna este mai uluitoare cu atât ea prinde mai bine”, spunea Gabriel Liiceanu. Sau: „Minciuna este ca un bulgăr de zăpadă. Cu cât îl rostogoleşti mai mult, cu atât este mai mare”, spunea Martin Luther.

  3. Grasul zice:

    Articolul pare a porni de la ideea ca „imi e frica de ceea ce nu cunosc” si deci nu pot controla iar aceasta idee e subliniata prin fraza sarcastica: „Care SIE vrea o anchetă în comisiile parlamentare de specialitate, care nu află nimic niciodată şi unde rapoartele serviciilor de informaţii sunt mai lipsite de relevanţă decât o compunere a unui elev de clasa a I-a despre muşeţel.”
    Dar fiind vorba despre un serviciu de spionaj nu puteau lipsi si ceva elemente gen teoria conspiratiei prin paragraful care porneste de la analiza semantica a cuvantului irelevant.
    Cel mai mult mi-a placut paragraful ” Şi vedem că el Antonescu) de fapt voia de la SIE să afle ce naiba s-a întâmplat în controversata campanie cu lovitura de stat şi desfiinţarea statului de drept.” care din punctul meu de vedere arata o latura umana a liderului PNL, adica acea obisnuinta a omului de a cauta totdeauna vinovatia la altii pentru propriile esecuri.
    Oricum, daca liderii USL vor sa-l stranga cu usa pe Melescanu, n-au decat! Sa vedem ce mijloace constitutionale vor folosi. Probabil ca le vor fi necesari mai multi ani de zile ca sa ajunga la concluzia ca au si ei o parte de vina in esecul suspendarii presedintelui.Probabil ca niciodata nu vor ajunge in situatia de a-si asuma in intregime esecul.
    Mi-a placut articolul!

    • Horia Pană zice:

      Grasul,

      Ştiu că ai înţeles perfect ceea ce am spus. Îmi fac însă datoria de a mai ţine o slujbă. 🙂

      1. Nu ştiu de unde ai scos ideea cu „îmi e frică de ceea ce nu cunosc”. În nici un caz din textele mele. Uite, eu, de exemplu, n-am cunoscut multe în viaţa mea până la un moment dat: alfabetul, aritmetica, Bucureştiul etc. Nu ţin minte să-mi fi fost frică de ele. 🙂 Dar mi-a fost ca naiba de frică atunci când am fost anchetat de Securitate. Şi nu pentru că era ceva necunoscut, ci datorită prea multei cunoaşteri.
      2. Ce fel de instituţie de control este Parlamentul dacă nu controlează nimic? Aici aştept o explicaţie de la tine.
      3. Legat de cuvântul „irelevant”, relevant este că exprimarea lui Meleşcanu nu demontează, şi escamotează. Eu analizez ce spune omul, nu ce mi se pare mie că ar fi vrut să spună. Deci, nici vorbă de teoria conspiraţiei.
      4. Are Antonescu vreo latură „neumană”?… După cum vezi, citez o declaraţie publică şi nu dau de la mine. O declaraţie cât se poate de clară, preluată de la Mediafax.
      5. Nu am vorbit despre un Meleşcanu strâns cu uşa. Şi nici nu s-a implicat nici o comisie parlamentară de specialitate în vreun control al SIE în această privinţă. Aşa că rămânem doar în sfera declaraţiilor publice de tot felul.
      6. Ceea ce este demn de luat în seamă este că în zilele acelea chiar ne-am confruntat cu o „acţiune evident organizată, coordonată, finanţată”, cum spunea Antonescu. E un fapt, nu o invenţie răuvoitoare.
      7. Eşecul USL a fost doar grăbit de respectiva campanie, el fiind cauzat în primul rând de grabă şi nejudecată.

      Ideea este că în lipsa unor certitudini, adepţii conspiraţionismului zburdă ca iezii. Şi că declaraţiile adeseori nefericite ale oficialilor lasă nepermis de mult loc interpretărilor. Şi asta, deşi n-am spus-o, naşte neîncredere în politicieni şi în instituţiile pe care le reprezintă. Dincolo de secretul de stat, în spatele căruia, în lipsa unui control democratic, constituţional, pot apărea abuzurile.

      Nimeni nu-şi asumă eşecurile cu adevărat, ci le transferă fie „grelei moşteniri”, fie „duşmanului poporului”. De fiecare dată e vorba de adversarul politic.

      Mulţumesc, dacă ţi-a plăcut articolul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s