Recitiri: „Pietroaiele din lada cu zestre”

„Problema fundamentală a următoarelor luni (şi, tare mi-e teamă, a următorilor ani) e lichidarea sinistrei zestre a regimului Xulescu. Chiar dacă nu-şi propun acest lucru, învingătorii de la… (o anumită dată a unor alegeri, n.r.) vor trebui să fie radicali. Situaţia catastrofală a economiei îi va transforma, fără voia lor, în nişte Saint-Just de circumstanţă. Bătaia de joc generalizată, cinismul fără perdea şi minciuna cancerizată au împins un întreg popor în stare de animalitate. Sfâşierea la care Xulescu a îndemnat permanent populaţia a dat rezultatele scontate. Dar a creat şi o prăpastie care va trebui umplută. Ca într-o nouă Spartă, nu e exclus ca hăul dezastrului naţional să fie umplut cu trupurile morale ale celor care au provocat-o.

Până în ultima clipă, Xulescu a jucat pe cartea zâzaniei, ştiindu-se maestru în stârnirea spiritelor maligne şi în exploatarea energiei lor distructive. Dar, încă o dată, cine a semănat vânt va culege furtună…

Ar fi o curată iresponsabilitate ca noua putere să se mulţumească, dintr-un fals spirit de democraţie, cu jumătăţile de măsură. În cel mai scurt timp, indecizia se va răzbuna… Menţinerea în funcţii a impostorilor al căror singur talent e slugărnicia îi va costa mult… Nu răzbunare, ci dreptate se aşteaptă de la noii diriguitori ai României… Am fi curioşi să descoperim cum se scurg sutele de milioane de dolari (sau euro, n.r.) pe aşa-zisa imagine a ţării. Pentru toate acestea, cineva trebuie să plătească. Prea s-a obişnuit lumea că pedeapsa maximă e eliberarea din post. Urmată, aproape matematic, de un exil aurit, în cine ştie ce misiune diplomatică.

Una din strategiile regimului Xulescu a fost ştergerea urmelor prin scoaterea din dispozitiv a personajelor compromise… Rând pe rând, monştrii fără şira spinării aflaţi în slujba lui X au fost răsplătiţi cu funcţii grase, ori măcar călduţe, la ambasade, legaţii sau centre culturale din străinătate.

Ca şi cum asta n-ar fi destul, …xulescienii au început o vastă operaţie de recuperare a diverselor căzături din exil. Am citit cu stupoare că regimul domnului Xulescu îşi permitea să-l plătească cu sute de mii de dolari pe un nimeni precum Ygreceanu, spre a bandaja imaginea României în Statele Unite. E încă unul din misterele postrevoluţionare care trebuie lămurite: în ce constă capacitatea lui Ygreceanu de a salva onoarea ţării, când el mai are încă probleme de a-şi curăţa de microbii bolşevici propria biografie? Va să zică, prozatorul (autorul, n.r.) de doi bani, ocolit de confraţi, care ieşeau din încăpere imediat ce-şi făcea apariţia fiul celebrului ilegalist comunist (…), ei bine, construieşte imaginea României în lume!

Astfel de lucruri trebuie aduse la cunoştinţa oamenilor cât mai urgent. Altminteri, vom vedea foarte curând în noii potentaţi complici inconştienţi ai celor mai mari trădători de ţară pe care i-a cunoscut istoria României. Nu va fi uşor, nu va fi plăcut. Dar operaţia chirurgicală de eliminare a cancerului …xulescian trebuie dusă la bun sfârşit. Altminteri, ceasurile istoriei se vor opri pentru totdeauna la ora… (unei capitale, alta decât Bucureşti, n.r). Toate acestea sunt lucruri fireşti. Ele nu trebuie privite nici ca o răzbunare prostească şi nici ca o târzie revanşă a dezmoşteniţilor istoriei româneşti”.

Un text scris în data de 27 noiembrie 1996, publicat în cartea Masca de fiere, la editura Polirom, în anul 2000, de către Mircea Mihăieş.

Mi s-a părut demn de luat în seamă faptul că deşi Xulescu şi xulescienii aveau o identitate clar specificată, aceştia pot fi foarte bine înlocuiţi cu cei ce au urmat acelora de atunci. Să mai spună cineva că noi nu avem tradiţii puternice.

Nu mă voi lega astăzi de semnificaţiile măştii şi ale fierii, care sunt laitmotive ale publicisticii lui Mircea Mihăieş.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Recitiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Recitiri: „Pietroaiele din lada cu zestre”

  1. Ghilotina zice:

    Inseamna ca am uitat multe din ceeea ce s-a intamplat pe atunci sau dupa ’89 ….

    • Horia Pană zice:

      Ghilotina,

      Înseamnă mai ales, cum am spus, că discursul public este repetitiv de-a lungul istoriei nostre recente. Fie d.p.d.v. stilistic, fie d.p.d.v. al conţinutului. Că schimbarea figurilor publice nu a însemnat şi o schimbare semnificativă a vieţii publice. Sau, ca sa parafrazez titlul cărţii, alţi inşi, aceleaşi măşti, aceeaşi fiere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s