Analize gratuite utilizând o trusă cosmetică

Repet o afirmaţie făcută mai demult despre Cristian Preda. Dumnealui traversează o dramă, cea de a alege între a fi analist politic sau politician, dar o dramă asumată. Principiilor cărora le-a dedicat profesia li se opun adeseori comandamentele de partid. Când a încercat să impună leadership-ului PDL respectivele principii democratice şi de bună practică politică a fost ţinta deriziunii şi, de câteva ori, a fost cât pe ce să primească a treia cizmă. În cele din urmă a ales calea mai puţin riscantă, cea bătătorită de Sever Voinescu şi Teodor Baconschi: Pupă-i în bot şi papă-le tot!

Urmăresc zilnic tot ce postează Cristian Preda pe blogul său. Şi de multe ori comentez, favorabil sau defavorabil, în acord cu propriile-mi principii şi opinii. Din clivajul politolog – politician care-l supune, bănuiesc eu, la cazne, ies din când în când aserţiuni extrem de discutabile.

1 noiembrie 2012

Interpretând câmpul politic din România, Cristian Preda enunţă una din certitudinile sale care ar construi acest câmp: „Scrutinul implică un angajament financiar uriaş, de neatins pentru un om de rând. Pe scurt: e democraţia partidelor, nu a cetăţenilor.”

Definiţia dată de Kelsen partidelor politice mi se pare una potrivită în acest context: Partidele sunt formaţiuni care grupează oameni cu aceleaşi opinii pentru a asigura o influenţă veritabilă asupra gestiunii afacerilor politice. Apoi trec nu la teoreticieni ai problematicii partidelor, ci la Constituţia României, la articolul 8, privind pluralismul şi partidele politice: Partidele politice… contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor… Iar articolul 40 spune că cetăţenii se pot asocia liber în partide politice.

Dacă partidele politice sunt formate de cetăţeni şi reprezintă voinţa politică a cetăţenilor, cum poate Cristian Preda să insinueze un antagonism între democraţia partidelor şi democraţia cetăţenilor?

Oare partidele nu ajung în parlament prin voinţa cetăţenilor exprimată prin vot? Oare sunt cetăţenii împiedicaţi să participe activ în viaţa partidelor politice şi să influenţeze politica? Ar fi funcţională o democraţie în care sistemul reprezentativ exprimat prin partide ar fi înlocuit cu sistemul reprezentativ exprimat de fiecare cetăţean cu drept de vot în parte (aprox. 16,5 milioane în România de azi)? Şi nu doar din punct de vedere al costurilor, obsesie a politicienilor PDL.

5 noiembrie 2012

Aici Cristian Preda reia teza anterioară şi spune astfel: „Scrutinul inventat în 2008 şi botezat „uninominal” nu a sporit puterea cetăţenilor, ci a birocraţilor din formaţiunile politice.”

O teorie politică care a explicat-o şi profesorul Cristian Preda studenţilor săi, şi anume „Legea de fier a oligarhiei”, enunţată de Robert Michels,  spune că necesităţile tehnice şi tactice fac în aşa fel încât este inevitabil ca în organizaţii să apară elitele, oligarhia organizaţională, leadership-ul în ultimă instanţă. Birocraţia este absolut necesară unei organizaţii pentru a menţine disciplina şi eficienţa. Altfel tendinţele anarhice pot rupe organizaţia. Iar partidele sunt organizaţii ce funcţionează pe reguli clare şi pe structuri ierarhice. Statul însuşi funcţionează pe asemenea baze.

Cristian Preda induce confuzia dintre necesara organizare birocratică şi birocratism, care reprezintă excesul de birocraţie şi chiar tendinţa de corupere a regulilor de către oligarhia de partid. Lucruri absolut diferite.

Nu sistemul de vot degenerează reprezentativitatea ce vine dinspre partide, ci modalitatea de selectare a viitorilor reprezentanţi trimişi în faţa cetăţenilor.

6 noiembrie 2012

Cristian Preda atacă afirmaţia lui Victor Ponta că anul 2015 nu este un reper bătut în cuie pentru aderarea la zona euro şi apără poziţia lui Traian Băsescu, pentru care nu există nici un motiv să se modifice ţinta de aderare la zona euro, adică 2015. „V. Ponta s-a adăpostit după o declaraţie a guvernatorului BNR, care indica zilele trecute, într-un interviu, dificultăţile atingerii unei asemenea ţinte. Şeful băncii centrale poate avea, desigur, o opţiune. Dar nu el decide”, scrie Cristian Preda.

Într-adevăr, nu Mugur Isărescu decide, ci factorii politici, Guvernul în ultimă instanţă. Şi lucrurile ar fi fost în regulă dacă dl. Preda nu ar fi forţat nepermis şi ilogic:

„Aşa că, atunci când un premier afirmă că 2015 nu e un reper, trebuie să mai facă două lucruri:
1. să explice clar de ce anume, trecând – evident – de nivelul retoricii: “nu suntem pregătiţi”.
2. să propună o alternativă şi un plan articulat cu referire la noua dată.”

Să ne fi explicat dl. Băsescu de ce am fi pregătiţi pentru aderarea la zona euro în 2015 şi noi să nu ştim? Sunt domnii Băsescu şi Ponta mai avizaţi decât şefii BNR şi alţi experţi în domeniu care avertizează că în actuala conjunctură europeană declanşată de criza economică (vezi doar cazul Greciei) şi în actuala stare de lucruri a economiei şi finanţelor româneşti nu ar trebui să ne grăbim spre zona euro?

Eu observ doar că unul dintre ei se încăpăţânează pe un considerent trecut, cel al creşterii economice din anii 2006 – 2008, iar celălalt pe sfatul experţilor. Cine vrea conflict?

12 noiembrie 2012

Scrie Cristian Preda: „USL a fost confruntată cu incriminarea de către Agenţia Naţională de Integritate a trei miniştri şi a secretarului general adjunct al guvernului, declaraţi incompatibili. Răspunsul uselist a fost: e un atac politic. ARD a fost confruntată cu reţinerea, pentru 24 de ore, a unui deputat, acuzat de trafic de influenţă. Reacţia ARD a fost foarte diferită de cea a adversarilor săi politici: dacă e arestat, deputatul cu pricina e exclus din partid, iar justiţia trebuie să-şi facă datoria.”

Şi astfel Cristian Preda a purces la adunat mere cu pere şi cât pe ce să-i dea o peltea de gutui.

În primul rând, ANI nu incriminează, ci verifică averea dobândită în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcţiilor ori demnităţilor publice, după caz, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor. Iar activitatea de verificare este supusă controlului judecătoresc. Prin urmare, între concluziile verificării ANI şi declararea verificaţilor ca incompaibili, atributul justiţiei, e cale lungă.

Aşa că între „incriminaţii” USL şi deputatul Trăşculescu nu sunt două atitudini diferite, ci două cazuri diferite.

13 noiembrie 2012

Recidivă: „Traian Băsescu ar trebui să nu-l mai primească pe Victor Ponta la Cotroceni, dacă premierul nu-i demite pe cei trei miniştri incompatibili. Nu poţi discuta cu un premier care refuză să-şi asume decizii ale unor instituţii ale statului.”

Cum poţi discuta însă cu un om pentru care litera şi spiritul legilor se subordonează politicii de partid?

15 noiembrie 2012

„Dar şi mai important (decât desemnarea unui premier, n.r.) va fi tipul de majoritate care se va constitui. În principiu, există două variante.
1. O majoritate solidă – să zicem: de două treimi -, care să dea stabilitate guvernului şi să îngăduie eventuale modificări de substanţă ale regimului.
2. O majoritate fragilă, la limita celor 50 de procente necesare pentru învestitură.
Deocamdată, USL vorbeşte despre prima variantă, pornind de la un optimism care o face să creadă că va avea capacitatea de a aduna, în mod direct, la urne, 2/3 din opţiuni.
În schimb, în intervenţiile sale publice, ARD are în vedere mai degrabă o majoritate la limită, pornind, ca şi adversarii din USL, de la încrederea în forţele proprii şi de la perspectiva de a avea mai multe mandate decât fiecare dintre componentele USL.”

Nu-i aşa că pare o analiză profundă, nu o discuţie la o ţigară, pe stănoagă, între Bălosu şi Moromete, despre vânzarea unui salcâm?

Tristă figură face Cristian Preda odată ce habar n-are că USL este o alianţă politică înregistrată la tribunal, ca formaţiune de sine stătătoare, iar ARD este o alianţă electorală, ale cărei entităţi politice ce o formează nu sunt legate decât de un protocol fără putere juridică.

Deci, USL obţine mandate în numele USL, iar ARD obţine mandate separate pentru PDL, FC şi PNŢCD.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Analize gratuite utilizând o trusă cosmetică

  1. Ghilotina zice:

    Domnul Cristian Preda era un critic vehement al PDL , al lui Boc si a tot ceea ce Guvernul Boc .
    La vremea respectiva daca musiu Boc se uita urat la vreunul de la antena 3 , analistul Preda sarea in sus si demasca nesimtirea PDL .
    Am indraznit sa scriu pe blogul respectivului ca o asemenea atitudine da apa la moara dusmanilor PDL si „analistu;” a sters .
    Sa fie sanatos si PDL la fel.
    Dar musiu Preda si altii ca el , pusi in functii de conducere au reusit de au scos PDL de la guvernare si au predat Romania pe mana USL .
    Nu-l mai vad pe individul Preda sa critice la fel de vehement mitocaniilor astora de la USL !
    El are treaba cu PDL si pana nu va distruge – cum distrug unii din presa jurnalele care li se dau pe mana – nu se va potoli .
    Un individ care se crede si acre este bagat in seama . Macar daca s-ar mai uita putin in oglinda .
    Despre critica la ceea ce se intampla acum in Romania si/sau zona euro si/sau zona Schengen de care nimeni nu mai zice nimic – nici macar umbra din PDL care mai umbla ametita prin Romania …
    ce sa mai discutam .
    Ati facut praf o tara si nici macar nu se mai gasesc oameni capabili sa observe asta .

  2. Bibliotecaru zice:

    Domnul Cristian Preda este un produs devalorizat. Din câte am putut să observ, toţi produşii intelectuali ai PDL s-au devalorizat şi au ajuns banali propagandişti. Domnul Preda, domnul Sever Voinescu, domnul Traian Ungureanu, domnul Răzvan Ungureanu, domnul Baconschi, domnul Paleologu Jr., domnul Neamţu, domnul Papahagi… şi aşa mai departe. Nu-mi dau seama dacă ei au decăzut sau dacă nivelul lor era supra-apreciat… totuşi toate aceste produse intelectuale s-au devalorizat.

  3. Grasul zice:

    Nefiind eu impovarat de politologie ma simt liber sa comentez ca mai jos.

    Re: „e democraţia partidelor, nu a cetăţenilor”
    As interpreta ca zicerea lui Preda se refera la faptul ca in parlament nu prea acced politicieni independenti care nu au fost macar conjunctural pusi pe listele vreunui partid. Daca stiti dumneavoastra altfel v-as ruga sa comentati.

    Re: aderarea la zona euro
    In 2009 cand au urmarit la televizor un interviu al lui Basescu referitor la aderare si mai apoi un interviu al lui Isarescu pe acelas subiect am inteles ca pregatirea pentru aderare implica atat de multe transformari in economie incat trebuie incepute cat mai repede pentru a se sfarsi vreodata (Isarescu nici nu credea ca va mai fi in viata la data la care economia romaneasca va fi capabila sa se integreze in zona euro)!
    Din peroratia lui Preda retin ca utila si justificata doar fraza: „să propună o alternativă şi un plan articulat cu referire la noua dată.”
    Din cate am inteles eu pana acum politicienii nici macar nu s-au straduit sa gandeasca masurile de adaptare a economiei si deci nici nu au INCEPUT macar procesul care nu se stie cati ani va dura. Cineva trebue totusi sa inceapa acest proces care ar putea sa se supuna legilor lui Morfy (90% din proces necesita 90% din timp iar restul de 10% din proces necesita 90% din timp).
    N-am retinut niciodata la Isarescu sau la Basescu vreun termen limita pentru aderare, acesta putand veni de la UE, anul 2015 fiind un termen asumat ultraoptimist de Romania la data intrarii in UE.
    Sa aveti un sfarsit de saptamana agreabil

    • Horia Pană zice:

      Stimate Grasul,

      Te împovărez eu cu politologie, strecurând pe ici, pe colo, noţiuni teoretice lămuritoare. 🙂

      1. Ar putea sta în picioare interpretarea ta. Dar Cristian Preda ştie prea bine, în ciuda insinuarilor sale, că independenţii – în sensul de nemembrii de partid, dar şi oriunde în lumea politică – sunt excepţia şi nu regula. Partidele au rostul de a simplifica reprezentarea prin coagularea şi articularea diverselor interese ce se manifestă în societate, pe baze preponderent ideolgice. Zic preponderent, deoarece se manifestă şi pe alt palier al intereselor, non-ideologic, în căutarea puterii politice în sine; cum ar fi partidele conjuncturale, ca UNPR sau PPDD. Proliferarea independenţilor poate duce la o instabilitate parlamentară. O dată, prin disiparea interesului mai general către o multitudine de interese periferice. Apoi, neorganizaţi fiind, chiar neorganizabili din motivul de mai sus, nu pot articula coerent politici publice general utile. Abia în al treilea rând se poate pune problema susţinerii financiare de care trebuie să beneficieze pentru a construi o campanie electorală de impact.

      2. Zona euro: Ai dreptate în ceea ce spui, că nu au existat politici coerente care să creeze suportul economic pentru aderare. Ar fi fost şi greu atâta timp cât războiul politic de reaşezare a partidelor pe scenă a primat.. Băsescu însă s-a angajat în faţa Angelei Merkel şi în declaraţii la Bruxelles în direcţia aderării în 2015. Încă de când ministru de Finanţe era Pogea.

      Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s