După o săptămână de pauză

M-am întors dintr-un oraş în care speranţa este transpusă într-o rugăminte înfiorătoare: Să dea Domnu’ s-apucăm şi ziua de mâine! Aşa că remarca lui Toader Paleologu, Fiţi spartanii mei!, este de-a dreptul vexantă, atâta vreme cât nu avem de-a face nici cu populaţia Spartei şi nici dumnealui n-are ţinuta lui Leonidas, iar dicţionarul limbii române traduce spartanul ca semnificând şi persoana care îndură lipsurile de bună voie. Aşa să fie? De la sarcasticul Să trăţi bine!, din aceeaşi direcţie coloristică, politicienii promit exact ce avem: spartachiade ale supravieţuirii.

Mihai Neamţu papagaliceşte reţeta fostelor guvernări de dreapta, a bocilor şi ungurenilor, despre execrabila absorbţie a fondurilor europene, vinovăţie indubitabilă în opinia sa a actualei guvernări. Faptul că blocarea acestora se datorează unor rapoarte privind perioada 2010 – 2011 nici nu intră în discuţie. Pentru el şi toată protipendada PDL cantitatea înseamnă automat şi calitate. Uite că Uniunea Europeană socoteşte altfel! Or fi fost ele mânărite transpartinic, dar controlul utilizării fondurilor a aparţinut entităţilor guvernamentale de atunci. Cum s-a schimbat controlorul, cum s-a ales praful de toată veselia absorbantă.

Adriean Videanu anunţă într-o conferinţă de presă proiectul de buget pentru 2013 al ARD, acuzând inexistenţa unui proiect similar al USL. Am căutat să aflu mai mult decât lozincile privind „reducerea cotei unice de impozitare de la 16 la 12% şi reducerea CAS de la 1 ianuarie 2015” şi n-am găsit. Mie nu-mi par soluţii, cât timp dl. Videanu încă se joacă cu simulările. E adevărat că USL amână prezentarea bugetului, dar asta este o cutumă înaintea alegerilor parlamentare, în urma cărora se va prefigura un nou guvern, cu propriile sale responsabilităţi. Chiar dacă e limpede pentru toată lumea că viitorul guvern va fi al USL, răspunderea guvernării va aparţine unui nou Cabinet, care este puţin probabil să aibă aceeaşi configuraţie cu cel de acum. Şi cum miniştrii răspund în solidar, şi bugetul pe 2013 trebuie asumat în solidar. De cei care vor guverna sau de către cei ce au guvernat? Ipocrizia lui Videanu este colosală, mai ales că, în decembrie 2008, ministru al Economiei fiind în primul guvern Boc, a respins proiectul de buget al Cabinetului Tăriceanu, noul proiect de buget fiind votat în parlament abia în februarie 2009.

„Ministrul” pentru Afaceri Europene de la Cotroceni, Bogdan Mănoiu, a afirmat că Parlamentul nu-i poate da un mandat preşedintelui Băsescu pentru negocierile de la Cosiliul European. Aşa este. Dincolo de faptul că acolo s-a negociat, consilierul prezidenţial Mănoiu s-a exprimat doar asupra participării la Consiliul European. Poate pentru că disputa reprezentării României la Bruxelles este încă netranşată politic, iar Constituţia spune, în ciuda interpretărilor CCR, că Guvernul negociază tratatele internaţionale şi modificarea lor (vezi art. 91 şi 148). Nu numai atât, dar Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul sunt în egală măsură implicaţi, obligaţi constituţional să conlucreze şi responsabili pentru discutarea şi aplicarea deciziilor UE. În plus, rolul de mediator între instituţiile statului îl obligă pe preşedinte să nu ia decizii de unul singur. Dar asta numai în situaţia unei democraţii reale.

Elena Udrea, legat de aceeaşi problemă a Consiliului European şi a viziunilor diferite dintre guvern şi preşedinte privind atitudinea României faţă de viitorul buget al UE, a răsturnat cu copita vadra cu lapte: „Nu mă opresc din a face o comparaţie sugestivă pentru ţâfna lui Victor Ponta. Odată am vizitat o fermă de bovine şi am văzut câteva exemplare deosebite de boi, care păreau fioroşi, răgând şi lovind pământul cu copita. Cineva din grup a întrebat speriat veterinarul care ne însoţea, cât sunt de periculoşi. Veterinarul ne-a răspuns: Staţi liniştiţi, sunt precum bărbaţii, doar se dau mari!” Nici eu nu mă opresc din a compara remarca Elenei Udrea cu versurile unei melodii interpretate de formaţia „Fără Zahăr”: Cântecu’ ăsta-i despre noi/ E un cântec simplu despre vaci şi boi…

Crin Antonescu a spus la începutul săptămânii că „cine dispreţuieşte Parlamentul, dispreţuieşte democraţia”. Fără îndoială că-i aşa. Numai că dispreţuieşte democraţia şi cel care dispreţuieşte diversitatea de opinii. Iar dl. Antonescu nu acceptă decât diversitatea propriilor sale opinii.

În pendulările sale ideatice şi de luptă electorală,Victor Ponta dă la rândul său câte-o copită principiilor care întemeiază o democraţie funcţională. Întrebat de jurnalişti dacă ar fi de acord cu propunerea ca Parlamentul să fie dizolvat dacă un referendum organizat pentru demiterea „şefului statului”[1] este invalidat, Ponta a răspuns: „Categoric da. Am fost tot timpul de acord cu acest lucru.” În aceste condiţii îmi este îngrozitor de teamă de posibilitatea ca USL să aibă singură acea majoritate care să-i permită revizuirea Constituţiei. Pentru că invalidarea prin absenteism nu înseamnă acelaşi lucru cu invalidarea prin respingere, adică cetăţenii s-au exprimat clar împotriva demersului Parlamentului, situaţie în care Parlamentul pierde încrederea cetăţenilor. Invalidarea prin absenteism validează, de exemplu, boicotul – cum a fost cazul astă-vară – care nu reprezintă exprimarea prin DA sau NU, condiţie obligatorie a unui referendum real şi nici reevaluarea post-referendum a lui Traian Băsescu, pentru care „Votul este fundamentul democraţiei.” Mai bine mai târziu decât niciodată.

CNA consideră că lui Mihai Răzvan Ungureanu i-au fost încălcate dreptul la propria imagine şi dreptul la demnitate în mai multe emisiuni difuzate de posturile Antena 3 şi România TV, legat de episodul „Cosmetice bugetate”. Recunosc că insistenţa asupra „Unguentului” a devenit agasantă. Cum agasant este şi insistentul apelativ Căcărău la adresa lui Crin Antonescu, la B1TV (Lumea lui Banciu). Mai înfiinţăm un CNA sau îşi face ăsta treaba cu imparţialitate? Sau dacă Antonescu a ratat „revoluţia bunului simţ” şi-a pierdut automat dreptul la propria imagine şi dreptul la demnitate?

Membrii CSM au arătat şi ei că imparţialitatea este o chestie de dânşii inventată, pentru a confirma oficial ce icoană poartă în suflet. Candidatul la şefia DNA, Ioan Irimie a fost fără îndoială penibil, agramat şi absolut pe din afară. În ciuda atacului făţiş, dar îndreptăţit, al lui Daniel Morar. În schimb, mitocănia Oanei Schmidt Hăineală la adresa candidatului la şefia Parchetului General, Tiberiu Niţu, a întrecut orice imaginaţie privind limitele perversităţii.

Mai sunt două săptămâni până la alegerile parlamentare. Se întâmplă multe, se vorbeşte mult, dar nimic nu trece de butaforia jurnalistică în care se complac şi politicienii (nu doar publicul avid de senzaţionalul soios), prinşi în pânza de paianjen ţesută de de artizanii superficialităţii şi derizoriului. Poate pentru că atât îi duce mintea. Nici un mesaj substanţial, nici un proiect fezabil aruncat în dezbatere, ci o transpunere în real a unui banc din vremurile trecute[2]:

Vine copilul acasă de la grădiniţă murdar de căcat. Mamă-sa îl întreabă:

– Ce s-a întâmplat copile?

– Ne-am jucat de-a COM[3], spune puştiul.

– Cum aşa?

– Păi stăteam toţi în cerc pe oliţă şi aruncam cu căcat unii în alţii.

A doua zi vine copilul mânjit la fel. Mamă-sa îl ia din nou la întrebări. Şi copilul răspunde:

– Azi ne-am jucat de-a BOB[4]. Stăteam toţi în cerc pe oliţă şi unul, aşezat pe oliţă în mijloc, arunca cu căcat în noi.

Din acest comportament, se pare, nu putem încă ieşi.


[1] Voi repeta neobosit că în Constituţia României nu există conceptul de şef al statului, deoarece preşedintele nu are atribuţii asupra actului de guvernare, de subordonare a Executivului sau de dizolvare a Parlamentului în afara prevederilor articolului 89 (respingerea a cel puţin două solicitări de investitură a Guvernului).

[2] Am asistat la două manifestări electorale în oraşul meu de baştină. Unul al USL, altul al ARD.

[3] COM – Consiliul Oamenilor Muncii din întreprinderi, un simulacru de organ al conducerii colective a activităţii economice.

[4] BOB – Biroul Organizaţiei de Bază, organul de conducere PCR pe întreprindere.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politică de duminică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la După o săptămână de pauză

  1. Ghilotina zice:

    Sunt profund scarbit de ccea ce se intampla in asa-zisa „lume politica” .
    De faptul ca dinozaurii s-au ales cu colegii menite sa-i faca sa castige in urma unor negocieri pe sub masa dupa cum zicea Visan .
    Daca populimea votanta nu pricepe dar e o masa de oameni usor manevrabila si care impune prin stampila tmpeala unei natiuni … nu inseamna ca democratia balteste in toate ungherele patriei ci ca e o dictatura mascata asa cum stim ca au fost si sunt atatea . Si pe vremea lui Ceausescu se vota ! Si in Iran se voteaza !
    Mi-e scarba .
    Mi-e scarba de tradarea lui Blaga , a BPN al PDL .
    Nu m-ar mira deloc daca PDL ajunge in jurul de 5% ! Poate ca si merita si poate ca romanii il vor sanctiona pentru tradare si non-combat . Si nu as putea sa zic ca nu au dreptate !
    Ce se va alege de Romania !? O sa veti cu totii ; copii mei sunt in America si asta e foarte bine . Am fost destept cand i-am scos pe toti din tara pe 15 iunie 1990 (pe 14 nu a zburat nici un avion) dar am fost incredibil de prost cand am crezut ca pot reveni in tara si ca pot face ceva .

    PS – domnule Sneezy , „sa traiti bine!” este un slogan deturnat de la menirea lui de slogan . Nimic mai mult .

    Popescu Alexandru

    • Horia Pană zice:

      Ghilotina,

      Îţi înţeleg amărăciunea. Mă încearcă şi pe mine uneori, dar nu mă las copleşit de ea.

      Nu prea sunt de acord cu tine când utilizezi remarce de genul „Daca populimea votanta nu pricepe dar e o masa de oameni usor manevrabila si care impune prin stampila tampeala unei natiuni…” Mai ales sintagma ofensatoare şi nedreaptă de „populime”. Ori este dispreţuită diversitatea de opinie, ori este pur şi simplu anatemizată. Ceea ce nu-mi seamănă a spirit democratic.

      Electoratul votează sau respinge oferta politică. Motivaţiile sale sunt tot atât de diverse pe cât de complexă este mintea umană. Să te deranjeze acestă complexitate? Nu vreau să cred aşa ceva. Pentru ca ar însemna că ţi-ai dori o minte simplă, care să rezoneze armonic doar cu propria ta viziune. Sună ca dracu’, nu?, ca să-l parafrazez pe Petre Roman, cel din seara de 22 decembrie 1989.
      Dacă e precum spun eu, atunci oferta este „tâmpeală”, nu votul cetăţenilor.
      Dar mai există varinate, dragi unora: boicotul, refuzul votului sau chiar desfiinţarea lui ca instituţie democratică, dacă tot este electroratul o „populime”. Dar nu vreau să cred nici că îţi doreşti un Pontifex Maximus, care le ştie şi le poate el singur pe toate. Am mai avut d’ăştia.

      Da, „Să trăiţi bine!” e un slogan deturnat. Întrebarea este de către cine? Dacă mă uit la „starea naţiunii”, de către cei care l-au lansat. Doar dovedindu-se o simplă lozincă, fără consecinţa conţinutului semantic, acest slogan a devenit ciuca miştourilor. Şi ăsta e un fapt, nu o scoatere din context.

  2. Grasul zice:

    Am citit opiniile domnului Sneezy dar fiind scarbit de campania electorala chiar nu mai am chef sa imi exprim si eu ca si domnia sa afinitatile politice, imi pastrez suflarea ca sa pot rabda dezastrele care vor veni in urmatorii cativa ani!

    • Horia Pană zice:

      Grasul,

      Tu iar vezi de-alea nevăzute. Care afinităţi politice mi-am exprimat eu în articol? Pentru dezastrul care cică va veni am o contrapondere: dezastrul care n-a trecut încă… Dar aşa eşti tu, vizionar. Ştii ce o să fie mâine, dar nimic despre ce a fost, cine a fost şi cum a fost până azi. Sau e posibil să ştii. Răul a fost Iliescu cu Năstase, Tăriceanu cu Tăriceanu şi Ponta cu Antonescu. În rest, să trăiţi bine! Am nimerit-o? Că la gândit nu-mi dai credit. 🙂

  3. Jan Valjean zice:

    Daca si USL cade sub propria greutate dupa castigarea alegerilor pe care le v-a castiga intr-un mod categoric si nu trec urgent la adevarate reforme economice suntem definitiv pierduti si tara poate ajunge rapid pe mana extremistilor de tot felul.

    • Horia Pană zice:

      Jan Valjean,

      Ţara nu poate ajunge pe mâna extremiştilor – cu excepţia loviturii de stat, dar una reală, nu inventată – decât prin alegeri. Cum asta e imposibil în 9 decembrie, vom vedea cum vpm sta peste 4 ani. Pericolul îl văd însă în altă parte: încremenirea în uzanţele de până acum – corupţie, trafic de influenţă, deturnare de fonduri, clientelism şi, mai ales, Maiestatea Sa Prostia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s