PDL şi USL sau Fandacsiile lui Viţăvercea

Singur pe-un balansoar

PDL

O aşchie din ceea ce şi-a dorit electoratul românesc – neexplicit exprimat, însă decelabil din răspunsurile la diversele sondaje de opinie – s-a petrecut. PDL, furişat sub machiajul neprofesionist al ARD, cu inima arsă de rozul inconştienţei şi de sineala tristeţii, a fost trimis în opoziţie. Un prilej de justă reevaluare a performanţei şi anti-performanţei, cui şi căror circumstanţe li s-au datorat ambele, şi nu reevaluarea care a căutat să justifice imobilitatea automulţumirii. M-aş fi aşteptat ca liderii PDL să-şi asume drastica sancţionare la vot. Nici vorbă de aşa ceva.

Auzindu-l pe Mihai Răzvan Ungureanu, în seara de 9 decembrie, la Arad, am realizat o dată în plus câtă goliciune adastă sub maldărul de palavre ale tinerei şi pretinsei avangarde intelectuale: „Ştim foarte bine că începând de mâine, 10 decembrie, în viaţa politică a ţării, după un examen dificil, dreapta va putea să se exprime cu o voce puternică, clară şi unică. Credem, deasemenea, că rezultatele alegerilor, pe care le vom aştepta să devină oficiale, pot genera momentul politic de gândire creativă de care România are nevoie. România are nevoie de un proiect bun care să construiască prosperitate şi care să garanteze constituţionalitatea statului român, să garanteze libertăţile şi drepturile cetăţeneşti, să apere statul de drept şi instituţiile sale . Un proiect politic pe care în opinia noastră doar dreapta poate să îl ducă mai departe.”

Triumfalismul discursului – într-o zi a înfrângerii fără dubii – dovedeşte o totală incapacitate de a evalua realitatea înconjurătoare, dar şi o probă a tipologiei mentale: claustrarea într-o lume imaginară, confecţionată pentru satisfacerea orgoliilor personale. Şi pe bună dreptate ne putem întreba ce şi-au închipuit dumnealor, cei în numele cărora perorează MRU, de ce nu s-au exprimat „cu voce puternică, clară şi unică”, de ce nu au „generat momentul politic de gândire creativă de care România are nevoie”, de ce nu a fost „nevoie de un proiect bun care să construiască” înainte de alegeri. Sau chiar mult mai devreme în timp, cât „dreapta” se afla la guvernare. I-a lipsit „examenul dificil”, brânciul electoral? Dacă da, înseamnă că de fapt, atunci când se simţeau la fereală, protejaţi şi pe cai mari nici nu le trecea prin gând aşa ceva.

E curios că la învestirea Guvernului Ponta 2 s-a găsit tocmai Blaga, ca şef al PDL şi părtaş al guvernărilor PDL, fie ca ministru, fie ca susţinător politic să atace problema corupţiei guvernamentale, „colosul cu 28 de tentacule”, promisiunile neonorate sau problemele de integritate. Pentru asta trebuie să ai pielea foarte groasă. Ca de rinocer, că tot e rinocerita laitmotiv pentru susţinătorii angajaţi total, precum Tismăneanu. E hilar că MRU invocă „Guvernul Apocalipsă” – originalitatea inteligentei sale remarce în ziua „mayaşă” este copleşitoare – uitând de guvernările „apocalipsurilor” cărora PDL şi asociaţii le-au fost autori şi giranţi, şi cărora le-au spus cu emfază reformă şi modernizare pe calapod european.

USL

Circumspecţia privind efectele unei guvernări-mamut nu este însă de neglijat. Suspiciunea că această combinaţie roş-galbenă va da o nouă cromatică portocalie stilului de a face politică este actuală. Nu atât datorită „asperităţilor” de care vorbea Antonescu, când cu împărţirea portofoliilor ministeriale şi a atribuţiilor legate de bugetele aflate la îndemână. (Era cât pe ce să spun aflate în responsabilitate, dar e prea devreme pentru aşa ceva.) Cât mai ales a aptitudinilor unora de a manipula conceptul de interes naţional, de interes al românilor în aşa hal încât nu numai că nu mai ştie dreapta ce face stânga, dar semnificaţiile unor acţiuni politice se pot răsuci precum lianele, blocând orice acces spre normalizare. Ca pe poteci în junglă. Căci, oricât de banală ar fi zicala, interesul poartă fesul.

Şi nu mă refer doar la ciocnirile ideologice care i-ar separa pe PSD de PNL, care s-a văzut că sunt deosebit de flexibile, ci şi la atribuirile ulterioare de bugete şi sfere de competenţe şi interese.

Un exemplu doar. Să recitim printre rânduri ce anume are de gând noul ministru al Administraţiei şi Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea, atât cât a lăsat să se audă la audierea din comisia comună de specialitate a Parlamentului:

îşi propune adoptarea unui pachet minimal de obiective de infrastructură privind existenţa obligatorie în fiecare sat a maşinii de pompieri, ambulanţei, dispensarului, farmaciei, târgului comunal, alimentării cu apă, canalizării sau a şcolii;

pachetul minimal de obiective de infrastructură pentru sate va fi adoptat ca decizie a Guvernului, iar accesarea fondurilor pentru aceste obiective de infrastructură se va face dintr-un singur loc, nu din mai multe, aşa cum se întâmplă în momentul de faţă;

– îşi propune să crească gradul de absorbţie a fondurilor europene care pot fi accesate de minister şi introducerea noţiunii de „prioritate maximă” pentru proiectele finanţate din fonduri europene;

– şi-a mai exprimat speranţa ca în 2013 să finalizeze şi Legea administraţiei publice locale.

Toate aceste proiecte ale minstrului Dragnea coroborate între ele, şi apoi cu noua structură ministerială a Cabinetului Ponta, arată intenţia de centralizare a puterii administrative locale în ograda PSD. În special odată cu noua strategie a regionalizării. Promisiunea făcută de Ponta lui Antonescu, care cică „a netezit asperităţile” poate fi o păcăleală sinistră. Şi ce dacă drumurile naţionale vor fi trecute la Transporturile lui Relu Fenechiu, iar CNADNR va deveni CNAR? Gurmanzii autostrăzilor vor avea masa plină sub autoritatea lui Dan Şova, la Ministerul „Marilor Proiecte”. Iar autostrăzi vom avea într-un an cât alţii-ntr-o zi.

Totodată, planul lui Dragnea de  a accesa fondurile pentru infrastructură dintr-un singur loc, acela nu poate fi decât Ministerul Bugetului. Care e la PSD. Iar infrastructura e tot la Şova.

Ţârcovnicii de la Evenimentul Zilei titrează imbecil satisfăcuţi că Dragnea pierde prefecţii. Ce treabă are el cu ăia? Nu sunt preşedinţii de consilii judeţene, adică bugetele locale la el?

Nu mai discut acum peste ce ministru al Economiei este Varujan Vosganian, când Energia e la Constantin Niţă, Ponta tăind în două ministerul Economiei. E limpede ironia lui Vosganian că are ca prioritate repararea ceasului de pe turnul ministerului. Sau ce fel de ministru al Finanţelor este Daniel Chiţoiu, dacă îl are pe Liviu Voinea la „ministerul” Bugetului în coastă. Numai bun să ia castane în cap pentru slaba colectare fiscală a ANAF.

Îmbrăţişarea de azi nu exclude un jungher ascuns la spate. Şi cât s-ar da lebădă Crin Antonescu, riscul să devină rapid răţuşca cea urâtă în PNL este imens. Dar el este probabil prea plecat cu gândul la prezidenţialele din 2014 – că anticipatele i le-a şters Ponta din cap, într-o noapte anume – pe care, foarte posibil, le va comenta din dormitor, pe stilul „singur pe-un balansoar”.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la PDL şi USL sau Fandacsiile lui Viţăvercea

  1. Grasul zice:

    Pe langa ironia obisnuita din articolele domnului Horia Pana in acesta mai gasesc si o doza considerabila de dezamagire.
    Presupun ca lipsa de paritate intre PSD si PNL in Guvernul Ponta II reprezinta un motiv evident de nemultumire pentru liberali, dar asa se intampla cand se asociaza cu niste banditi mai mari ca ei.
    Ca sa fiu malitios as zice ca liberalii au fugit de dracu (Basescu) si au dat peste taica-sau!
    Pentru mine ar fi interesanta o estimare avizata din partea domnului Horia asupra momentului cand PSD se va alia cu PPDD si UDMR ca sa poata da afara de la guvernare un PNL frustat, galagios si incomod!

    • Horia Pană zice:

      Amice Grasul,

      Ca să înţelegi bine ceea ce gândesc şi scriu este obligatoriu să citeşti ceea ce scriu. Nu mă interesează dezamăgirile liberalilor la împărţeală. Nu m-au frământat deloc parităţile respective şi nu mă dau cu fundul de pământ dacă se dovedeşte că liberalii şi-au luat leapşa. Fiecare doarme cum îşi aşterne. Valabil şi pentru PDL.

      Eu am încercat să descriu prin personajul Viţăvercea din titlu şi din imaginea ce însoţeşte textul similitudinea lipsei de proiect politic autentic dintre egocentricii şi gureşii MRU şi Antonescu. Apoi, prin textul în sine devoalez opinia mea despre „schimbarea schimbării” în politica românească. Dacă mi-este permisă joaca de cuvinte, o „stagnare dinamică”. Alţii îi spun „pleacă-ai noştri, vin ai noştri” sau „toţi o apă şi-un pământ”.
      Însă circumspecţia de care vorbesc poate să fie până la urmă încurajată sau descurajată deopotrivă. Vom vedea pe mai departe cum stau lucrurile. Dar începutul e suspect.

      Singura estimare pe care o pot face acum este aceea că o eventuală coaliţie PSD – PPDD – UDMR ar strica majoritatea confortabilă, deoarece PNL şi PDL, realiindu-se conjunctural, pot schimba mult datele problemei. Şi nu e foarte sigur că UDMR va merge până la capăt, necondiţionat, cu PSD.
      Deci, e complicată, dom’le!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s