Politică de duminică (20)

În cazul în care cineva este nefericit fiindcă e prea puţin USL luat la refec, aceasta se datorează faptului că Ponta spune mai puţine prostii decât alţii. Iar UNPR chiar că nu contează.

● Liderul PDL, Vasile Blaga a creionat, înainte de consultările de la Cotroceni, câteva din subiectele asupra cărora PDL îşi va îndrepta atenţia, ca partid de opoziţie: „Vom participa la discuţii asupra unor teme de interes naţional pe care noi le-am menţionat în permanenţă. Aş spune doar trei dintre ele: modificarea Constituţiei, Cod electoral şi desigur noua organizare teritorială a României.” După înverşunarea cu care a menţionat în permanenţă aceste teme de interes, dar şi după sprinteneala cu care le-a abandonat, PDL va face o opoziţie nici constructivă, nici distructivă, ci mai degrabă discursivă.

● Pe nedrept considerat doar o figură exotică în PDL, Toader Paleologu diagnostichează: „Situaţia din PDL confirmă în întregime avertismentul meu din 2009, în care am folosit termenul de „pleaşcă”: un  partid nu se poate baza la nesfârşit pe carisma unui singur om, pentru că o pleaşcă pică o dată şi nu se repetă aşa curând.” Pleaşca asta se dovedeşte atât de grea încât liderii PDL au fost complet striviţi. De unde şi frământarea pe loc în a găsi un vinovat în altă parte.

● Cristian Preda, despre numirea lui Victor Ponta ca premier: „E penibil faptul că elitele politice din România n-au putut produce alt premier.” Zisele sale trimit la o întrebare pe care eu o consider justificată: Dacă elitele politice nu pot produce un premier de elită, sunt ele cu adevărat elite?

● Preşedintele UDMR Sfântu Gheorghe, Antal Árpád, unul dintre militanţii pentru autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, are ceva la cei doi ochi: „Unul plânge deoarece mă aştept să continue acel boicot economic în ceea ce priveşte Ţinutul Secuiesc pe care îl simţim în ultimele luni din partea guvernării USL.” Boicotul economic este acea practică utilizată în încercarea de împiedicare a derulării unei afaceri prin cererea adresată publicului, consumatorilor de a nu cumpăra mărfuri sau servicii de la agentul în cauză. Care poate fi individ, firmă, grup, colectivitate sau ţară. Apoi a spus că „al doilea ochi râde, deoarece în opoziţie va fi mai uşor pentru UDMR să facă paşi atât pe plan intern, cât şi extern, în ceea ce priveşte autonomia”. În cazul lui Antal Árpád nu avem o problemă de vinovăţie a traducătorului, argument atât de frecvent utilizat de liderii UDMR, când vor să cosmetizeze declaraţiile lor secesioniste, ci o problemă de capacitate de raţionalizare. Pentru ce se înghesuie la diverse formule guvernamentale, dacă interesele maghiarilor sunt mai bine reprezentate din opoziţie?

● Iată o dispută interesantă între Vasile Blaga şi Cristian Preda!

Vasile Blaga, l-a acuzat pe europarlamentarul PDL, demisionar din funcţia de prim-vicepreşedinte, că ar fi refuzat să candideze la parlamentarele din 9 decembrie. Apoi la acuzat de non-combat: „M-aş fi aşteptat să fie măcar o zi în campanie electorală a partidului. Eu ştiu că e foarte bine plătit la Bruxelles, că diurnele sunt foarte mari, dar alţi europarlamentari au venit şi au stat zi de zi în campanie electorală. I-am reproţat: Unde aţi fost în campanie?”

Cristian Preda a răspuns doar la jumătate din acuze, adică la una singură: „Mai precis, lucrurile au stat aşa: la mijlocul lui septembrie, le-am prezentat domnilor V.Blaga şi A.Videanu (responsabil pentru filiala din Bucureşti) un plan care prevedea ca trei deputaţi europeni să candideze la alegerile pentru Parlamentul României, şi anume Monica Macovei – împotriva lui Dan Voiculescu, eu – împotriva lui Crin Antonescu şi fostul premier Stolojan – împotriva fostului premier Tăriceanu. Planul a fost discutat cu puţine persoane, fiindcă voiam să fie candidaturi-surpriză. Răspunsul a fost de tipul: să vedem, să analizăm. Analiza îmbrăţişată de V. Blaga îi spunea că prejudiciul adus PDL de plecarea unor lideri din colegiile bucureştene va fi accentuat de nişte candidaturi asumate de deputaţi europeni în capitala ţării.”

Observăm cu uşurinţă că în cursa pentru găsit ţapi ispăşitori, Blaga misitifică ordinar. Foarte probabil ca cei trei europarlamentari să nu fi câştigat colegiile respective. Dar cu totul altele ar fi fost scorurile. În acelaşi timp, absenţa lui Cristian Preda din campania electorală directă, şi nu cele câteva articolaşe de blog citite de o „minusculitate” de oameni sau arţagul dizgraţios pe care-l afişează în talk-show-urile televizate, reprezintă o acuzaţie valabilă. Ca să nu mai vorbim de faptul că posturile B1TV şi Naşul TV, pe unde a făcut cărare, sunt urmărite de mai puţină lume decât a primit PDL voturi. Dar aşa e intelectualii (sic!). Mai fini. Nu se amestecă cu gloata.

● Un tipar semnificativ pentru orice democraţie originală. După toate scrutinele de după 2004, preşedintele Băsescu ridică în grad ofiţeri ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. Puţin probabil pentru faptul că şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu. Pentru că dacă aceasta este normalitatea, atunci ar trebui promovaţi toţi cei care nu lenevesc.

● Gabriela Vrânceanu Firea – „Pandele” ot Voluntari, aleasă senator USL de Ilfov, a declarat fără ajutorul prompterului că „Nu vin aici cu gândul de a salva România, nu poate s-o salveze decât Dumnezeu.” Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, ce naiba – Iartă, Doamne! – cauţi în Parlamentul României? Deşi, mai la urma urmei, cu un salvator providenţial mai puţin România s-ar mai putea să mai aibă niscai şanse.

● Fostul premier şi actualul primar Boc, alături de mentalistul Gog au colindat la un azil de bătrâni din Cluj. „Faceţi bine şi iertaţi şi-un pahar de vin ne daţi, şi colaci, şi bănişori, că suntem străini feciori.” Ridicolul şi penibilul totodată al situaţie pare să nu-l afecteze pe Boc, cel care cere vin, colaci şi bănişori de la cei pe care i-a vitregit pe când conducea providenţialele guverne ale României. Dacă şi-ar fi cerut doar iertare, era în regulă. Dar cum se arată a fi străin fecior…! Apoi, mentalistul Gog e ăla care şi-a oprit cică inima la „Românii au talent”. A oprit-o şi pe a ARD-ului, se pare. Straşnic fecior! Când scriam despre Gog şi Magog, nici nu-mi închipuiam până unde se poate ajunge.

● Nu cerceta ce zice Crin, că este mult prea mare chin! Legat de peripeţiile USL – UDMR, Crin Antonescu a afirmat în acelaşi discurs două lucruri care se bat rău de tot cap în cap:

1. „Era un angajament de intenţie pentru guvernare în comun…”

2. „Putea să existe măcar un răspuns, iar răspunsul lor a fost că voiau ministere.”

Cum putem vorbi de guvernare în comun dacă nu i se dă UDMR măcar un portofoliu ministerial?

● Mihai Neamţu, după ce i-a secat usturoiul, se ia de Elena Udrea: „Pe mine mă irită faptul că, după un autogol la Bucureşti, te lauzi că ai dat un gol din pinalti la Roman.” Dincolo de savoarea indiscutabilă a butadei, despre Neamţu nu putem spune decât că „râde ciob de oală spartă”.

● Nici Mihai Răzvan Ungureanu nu dovedeşte că are simţul măsurii şi al ridicolului. „Veţi vedea un Executiv din umbră care va apărea foarte curând. La asta lucrăm acum . Am şi anunţat. Sunt convins că avem nume mult mai bune şi mult mai capabile să facă administraţie naţională”, a spus el într-o conferinţă de presă a Forţei Civice. O fi venit el din lumea „serviciilor” de o ţine langa cu umbra, dar dumnealui a avut un guvern la dispoziţie în plină lumină şi nu s-a văzut nici nume prea bune, nici nume capabile să facă ce tot promite el.

● Jurnaliştii de la Deutsche Welle, mai mult sau mai puţin aplecaţi spre dreapta, emit tot felul de aserţiuni care mai de care mai bizare.

Horaţiu Pepine: (1) „Cuvântul dat este mai important decât o lege.” Asta ar însemna că dacă eu îmi dau cuvântul pentru o chestie ilegală, cuvântul dat are preemţiune asupra legii? Sau (2) „Cine a încheiat o înţelegere în anumite condiţii nu o poate denunţa doar pentru că împrejurările s-au schimbat.” De când „în anumite condiţii” înseamnă „în orice condiţii”?

Petre M. Iancu: „Oare cum să desemnăm semnarea, la ceas de noapte, a unui protocol de coabitare a premierului cu preşedintele, pact aflat în răspăr faţă de comandamentele oficiale emise de ministerul propagandei de la Antena 3, dacă nu-i putem spune „trădare”?” Oare cum desemnăm semnarea, la ceas de noapte a unui protocol de coabitare a preşedintelui cu premierul, pact aflat în răspăr faţă de comandamentele oficiale emise de ministerul propagandei de la B1, dacă nu-i putem spune „trădare”? Dar răspărul în care se află preşedintele cu sine însuşi? Dar înghiţirea unei chestii mai mari decât o tolerabilă broască?

● DNA nu a demonstrat încă vinovăţia dincolo de orice dubiu în cazul Ion Stan şi nici respingerea de către Camera Deputaţilor a cererii DNA de încuviinţare a arestării preventive a aceluiaşi nu înseamnă nevinovăţia lui Stan. În schimb, fuga lui Dan Voiculescu de depunerea jurământului de senator, pentru a evita judecarea dosarului privind afacerea ICA la ÎCCJ, este dovada dovezilor privind vinovăţia sa. Pentru cine mai avea dubii!