Două figuri mohorâte ale istoriei recente

Ion IliescuLa 23 de ani de la Revoluţie[1], lui Ion Iliescu îi lipseşte decenţa de a fi mai discret, mai ales că nici o anchetă oficială nu l-a întrebat nimic despre invizibilii „terorişti care trag din toate poziţiile”, despre războiul româno-maghiar de la Târgu-Mureş, despre muncitoriadele şi mineriadele pe care le-a organizat şi girat, decât în calitate de martor. De parcă nu în mâna lui se aflau sforile guvernării de până în 1996. Nu. El trebuie să-şi dea cu părerea despre orice, să dea lecţiile despre democraţia la care a ucenicit pe lângă Dej şi Ceauşescu. Nu ajunge că şi-a publicat peroraţiile globaliste şi mistificările istoriciste despre revoluţie, carte după carte.

Într-un scurt interviu acordat Mediafax, cum altcândva decât pe 22 decembrie, Ion Iliescu îşi dezvăluie încă o dată abominabila sa perfidie, mascată sub deja celebrul rânjet. Şi ca an de an, discursul său reinventează realităţi pentru urechile credulilor. Şi spune aşa:

„Una din primele teme şi unul din obiectivele Revoluţiei a fost realizarea libertăţii de manifestare, de organizare, de exprimare, pluralismul politic.” Cum am trăit pe viu acele libertăţi, am avut privilegiul de a benefia din plin de efectele unora dintre ele, chiar şi pe propria piele: „Moarte intelectualilor!”, „Noi muncim, nu gândim!”, „Doomnu’ Copoiu, doooomnuu’ Copoiu, nu mai îmi da dom’le cu sula-n coaste!”, „Golani!” şi altele. Dar mai ales aceasta, din 15 iunie 1990:

„Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică. Deci, vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu. (…) Eu vreau încă o dată să-mi exprim întreaga recunoştinţă, din partea populaţiei Capitalei pentru prezenţa dumneavoastră utilă şi eficientă. Vreau să mulţumesc pentru spiritul organizat în care v-aţi prezentat, şi în care aţi acţionat, să mulţumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma şi celorlalţi lideri sindicali care au fost în fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat în aceste zile. Deci, vă mulţumesc tuturor pentru ce aţi făcut în aceste zile. (…) Ştim că avem în dumneavoastră un sprijin de nădejde, când va fi nevoie vom apela!”

„Sunt de tot felul, oameni care înţeleg, oameni care nu înţeleg. Oameni care au fost părtaşi şi care se uită şi cu interes, dar şi cu oarecare amărăciune că a dispărut suflul care a caracterizat anii de după Revoluţie.” Spre binele nostru, atât cât este, au dispărut, fiecare într-un fel, Silviu Brucan, g-ral Guşă, g-ral Iulian Vlad, g-ral Nicolae Militaru, g-ral Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Mazilu, Alexandru Bîrlădeanu, Virgil Măgureanu, Dan Marţian, Oliviu Gherman, Cico Dumitrescu, N.S. Dumitru, Bebe Ivanovici, Mihai Lupoi, Dan Iosif, Theodor Brateş, Petre Popescu, Corneliu Roşiianu, George Marinescu şi mulţi alţii. „Spiritul lor revoluţionar” a maculat spiritul revoluţionar cu agresivitate, oportunism, servilism şi hidoşenie sufletească.

„În agricultură, spre deosebire de alţii care au reuşit să consolideze structurile cooperatiste şi deci agricultură pe suprafeţe mari, eficientă, la noi s-a produs odată cu destrămarea fostelor structuri cooperatiste… Dar fărămiţarea prin desfiinţarea cooperativelor a proprietăţii a dus agricultura românească într-o stare de înapoiere.Mai fac agricultură modernă în România doar marii latifundiari, care lucrează pe zeci de mii de hectare, dar ţăranii cu unul – două hectare nu pot să mai lucreze pământul.” Numai că parteneriatul Ion Iliescu –Petre Roman a generat Legea nr. 18/1991, a fondului funciar, prin care s-a instituit fărâmiţarea terenurilor până la dimensiunile unui răsad de ceapă şi distrugerea fondului material al CAP-urilor, intrate pe mâna primarilor, la acea vreme numiţi, şi nu aleşi, de către celulele FSN de la comune şi sate.

Adrian NastaseAdrian Năstase, copil de suflet al nomenklaturii comuniste şi al lui Ion Iliescu, din biroul său politic de la Jilava, dă sfaturi, recomandări şi verdicte conform viziunii sale de cum e să fii cinstit. Nu pun în discuţie rechizitoriul procurorilor şi nici motivaţia halucinantă a condamnării sale de către ÎCCJ mai mult decât trebuie. La cât probatoriu aveau la dispoziţie, puteau să-l condamne în toate dosarele în care a fost inculpat. Dar ori incompetenţa, ori diversitatea coloristică a politizării Justiţiei, ori calea simplă a arbitrariului a generat suspiciune acolo unde era limpezime.

Problema lui Năstase este că dovedeşte o inaptitudine crasă în a fi altfel decât „împărat”. Că valorile şi principiile pe care le înşiră pe blogul său nu sunt decât exprimarea frustrărilor sale cu înflorituri intelectualiste. Iar acesta este doar un exemplu.

„Pactul de la Cotroceni, semnat pe 12 decembrie, a expirat vineri, 21 decembrie. Motivul este evident – acordul a fost încheiat, ca să folosesc o formulă mai simplă, cu şeful guvernului Ponta 1. Mandatul acestuia s-a încheiat însă odată cu investirea guvernului Ponta 2, pe 21 decembrie!”

Urmează apoi o poliloghie politico-juridică lipsită de orice importanţă, pentru ca în final să recunoască o evidenţă. „Dincolo, însă de oportunitatea politică a acestui document, în plan intern şi în plan extern – pe care o înţeleg – dincolo de faptul că pentru Băsescu documentul a fost o încercare de a salva aparenţele inclusiv în plan extern, în privinţa desemnării ca premier a candidatului stabilit de USL, dincolo de nevoia de calmare a vieţii politice interne…”

Cum ar veni, deşi este o cale discutabilă, poate chiar jenantă de a calma spiritele deja supraîncinse, „Pactul de la Cotroceni” trebuie rupt. Sau ce să-l mai rupi, că e caduc.

Dar culmea escamotării o face când se face că nu ştie între cine şi cine s-a încheiat pactul. Între Băsescu şi Ponta sau între Preşedinte şi Prim-ministru? Întâmplarea face ca atât înainte, cât şi după alegeri, pactul să-i includă pe aceiaşi. Dar nu este nici un dubiu că un asemenea pact, chiar neuzitat acolo unde democraţia şi instituţiile statului sunt încărcate de normalitate, era necesar între instituţii care din cauza oamenilor care le conduc s-au aflat într-un neîncetat conflict. Aşa că să ne rezumăm totuşi la instituţii. Căci un asemenea acord poate ar fi fost necesar şi pe vremea lui Tăriceanu.


[1] Indiferent cum o descriu dezabuzaţii – lovitură de stat, loviluţie, ori revoluţie furată sau confiscată – din punct de vedere politilogic ea a fost autentică, generând o schimbare radicală de regim şi de sistem politic, de raporturi instituţionale etc.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Două figuri mohorâte ale istoriei recente

  1. Jan Valjean zice:

    Iliescu si Nastase,doi obraznici comunisti plini de ei,care stiu totul despre democratia originala instaurata cu forta romanilor debusolati in dec.’ 89.Aceste figuri triste ale politicii dambovitene nu ar fi existat daca noi romanii am fi fost un popor adevarat nu unul ,,rasfirat”.

  2. Calimero zice:

    De acord cu ce scrie Domnul Pana,dar cu totii ocolimunele adevaruri.Sa nu uitam ca la desfiintarea CAP-urilor care puteau di adaptate,si din care s-a ales PRAFUL a contribuit hotarator,masmedia care predica ,ca cei sare se opun desfiintarii CAP-urilor sunt Teroristi comunisti.Asa ca comunistii s-au ales cu inventarul furat iar agricultorii cu alti stapani.Si mai e ceva.Evenimentele anticomuniste,au avut si ele niste lideri,niste organizatori.Ei sunt trecuti mai mult decat sub tacere.Ma refer la Marian Munteanu,slavit de toata lumea din tzara ,din vest de Amnesty International,,apoi ….stiti ce a urmat.Vai de noi,Marian face negotz cu armament,de parca acest negotz era rezervat numsi fostilor comunisti si ei nu trebuiau concurati.Sunt multe care se uita,sau se slefuiesc,sau se amplifica. Chiar cine a fost pus sa ne scrie istoria e un fapt condamnabil,tot o falsitate,de care nu se vorbeste.Aveam si noi istorici adevarati,care au trait pe viu,dar au fost ignorati,si putini au vorbit despre asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s