Despre prostul vigilent

Choo Choo BrainUna din ştirile care m-au stârnit să scriu articolul precedent a fost cea intitulată „Lider xenofob britanic: Milioane de imigranţi români şi bulgari ar putea veni în ţară” pe Ziare.com şi „Liderul unei formaţiuni xenofobe din Marea Britanie…” pe Mediafax, de unde o preia Ziare.com. Dar de unde o preia Mediafax? Păi de la tabloidul britanic Daily Star, care titrează „Britain will be „swamped” by millions of immigrants”. Personajul cheie al întregii poveşti este europarlamentarul britanic Nigel Farage, liderul partidului UKIP – UK Independence Party.

Pentru cine este îngreţoşat de Antena 3 în aşa măsură încât a deselectat postul din grila de programe oferită de furnizorul de servicii TV, chiar dacă informaţiile de acolo ar fi utile măcar pentru muniţie de război, habar n-are cine este Nigel Farage. Adrian Ursu i-a luat acestuia un interviu de la distanţă, în ziua de 16 decembrie, în cadrul emisiunii Secvenţial… Aici aveţi Interviul video cu subtitratre.

Mie unuia mi s-a părut deosebit de interesant să ascult una din vocile cele mai puternice şi articulate venită dinspre euroscepticii din Parlamentul European. De unde i s-a agăţat însă de rever lui Nigel Farage stigmatul de xenofob? Adică  o persoană care manifestă ură faţă de persoane de altă naţionalitate sau faţă de alte popoare.

După respectivul interviu am căutat să văd cine este Nigel Farage. Este un fost membru al Partidului Conservator, plecat din partid după semnarea Tratatului de la Maastricht, devenind membru fondator al UKIP. Dar amănunte despre Farage le găsiţi AICI, iar despre UKIP AICI. Vă puteţi informa cu această ocazie despre declaraţiile publice şi programele politice ale acestei formaţiuni politice.

Voi spicui acum doar câteva dintre principiile pe care le promovează UKIP:

– recâştigarea supremaţiei asupra propriilor frontiere, ameninţate de politicile UE, privind imigraţia necontrolată sau ilegală (deci nu blocarea imigraţiei);

– respingerea multiculturalismului;

– primatul legii pământului, adică a legislaţiei naţionale;

– reinstaurarea puterii Parlamentului faţă de deciziile Comisiei Europene, care nu este un organism ales, ci numit;

– lărgirea dreptului cetăţenilor de a solicita referendumuri locale şi naţionale pe problemele lor de interes (UKIP este adeptul unui sistem de democraţie directă pe model elveţian);

– se împotriveşte legalizării căsătoriei între persoane de acelaşi sex etc.

Dacă-i întrebăm cetăţenii României despre aceste subiecte – şi unele institute de sondare a opiniei au şi făcut-o – vom fi surprinşi cât de mulţi dintre ei vor răspunde similar ideilor UKIP. Şi asta nu fiindcă i-ar bântui euroscepticismul, mai ales că majoritatea nu are habar ce semnifică Uniunea Europeană şi Comisia Europeană, ci datorită tradiţionalismului nedispărut din fiinţa românească.

Nu am găsit absolut nimic xenofob în toată literatura publicată pe site-ul UKIP. Este însă acest partid, care se declară de dreapta, libertarian, unul naţionalist? Într-o mare măsură, da. Însă ce fel de naţionalism? Unul care în literatura de specialitate se numeşte naţionalism liberal sau naţionalism civic, şi care se revendică de la ideile lui Ernest Renan şi John Stuart Mill. Conform acestor idei, statul îşi capătă legitimitatea politică prin participarea activă a cetăţenilor, deoarece ei reprezintă „voinţa generală”. Ceea ce apropie această formă a liberalismului de „contractul social” al lui Rousseau. Aceeaşi litaretură de specialitate identifică şi Partidul Conservator ca fiind civic-naţionalist.

Fapt care demonstrează că utilizarea de către habarnişti a conceptelor de naţionalism poate duce la aberaţii. Ceea ce se întâmplă şi în cazul jurnliştilor de la Mediafax şi Ziare.com.

Şi totuşi…

Pentru o anumită parte a spectrului politic românesc, şi indirect pentru jurnaliştii ataşaţi acesteia, ideile eurosceptice sunt considerate periculoase. Cea mai bună dovadă o constituie talmeş-balmeşul pro-UE din campania anti-referendum din vară, precum şi campania pentru alegerile parlamentare dusă de ARD, pentru care dizolvarea României în aşa-numita construcţie a Statelor Unite al Europei este o binefacere. Pentru care politica internă trebuie să se subordoneze necondiţionat Comisiei Europene, care, cum spune Nigel Farage, nici măcar nu este o instituţie prea democratică, membrii săi fiind numiţi de preşedintele Comisiei, din celelalte 26 de state, şi au obligaţia de a reprezenta interesele comune ale UE şi nu interesele naţionale ale statului din care face parte. Iar cum majoritatea Parlamentului European este de o parte a spectrului politic, acea majoritate decide discreţionar asupra celorlaţi. Cum s-a întâmplat până recent, când au primat interesele Franţei lui Sarkozy şi ale Germaniei lui Merkel, adică PPE. Însă nu toată lumea este de acord cu asta. Şi nimeni nu le poate lua dreptul de a fi în dezacord cu ceilalţi.

De aici şi până la arunca anatema xenofobiei oricărui naţionalist este cale lungă. Cum ar fi dacă românilor li s-ar pune ştampila de xenofobi atunci când vor să-şi apere interesele naţionale?

Dar prostia unora este fără limite. Şi cine nu are limite este primejdios.

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Prostia - mamă roditoare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Despre prostul vigilent

  1. Calimero zice:

    ComentaNu vad ce defecte a gasit I,E Feher in acest articol.Daca ne luam dupa legile „internationalismului proletar” poate ar avea dreptate.A compara principiile enumerate in postare cu propaganda lui Goebels,inseamna ca ori esti papagal,ori paun.Ce au acele principii cu antena 3.Si de unde pana unde vorba de Vadim ?Si daca nu asculti Antena 3 de unde poti sti ce propaga ?

  2. Sile zice:

    Draga sneezy cam bati cimpii. De unde pina unde dizolvarea Romaniei in UE ?

    • Calimero zice:

      Nu stiu unde bate campii,dar dela parerile matale pana la ale lui Sneezy mai e de urcat.Asteptati intai acea dizolvare a Ro. ca apoi vine dl Sile cu reparatia.As dori sa vad niste pareri ale dvs .a acelas nivel,nu numai pumni in gura altora.Iugoslavia si Cehoslovacia,sunt lectii si nici nu erau in UE..

    • Horia Pană zice:

      Sile, prietene,

      Înainte de a mă vedea tu bătând câmpii, uită-te la proiectul SUE, de care tot vorbeşte Băsescu!

      Asta înseamnă federalizarea UE cu consecinţele de rigoare pentru statele componente: guvern central la Bruxelles, Parlament la Strasbourg, Curte de Justiţie la Luxembourg, iar la Bucureşti coordonarea administraţiei locale şi a deconcentratelor de la nivelul european. Adio, suveranitate naţională! Despe asta e vorba. Ca exemplu, modelul federal german extins la întreaga Uniune Europeană.
      Dacă nu-ţi place termenul dizolvare, îl putem utiliza pe cel de disoluţie, subordinaţie sau „de-suveranizare”. Ai de ales. Adică românia devine echivalentul unui land, al unei provincii sau a unei gubernii. De unde şi apelativul de guvernator ataşat lui Băsescu.
      Probabil că evoluţiile societăţii umane într-acolo se îndreaptă, spre un sistem politico-administrativ continental, în primă instanţă. Dar nu acum. E prea devreme pentru mentalul colectiv. Naţiunile sunt încă destul de tinere pentru a accepta să renunţe la ceea ce abia au câştigat.
      Graba unor lideri europeni şi a unor colaboratori de ranul 2 e nefericită. Uită-te numai la bălmăjelile din Zona Euro! Convulsie după convulsie. Confuzie şi improvizaţie fugărindu-se una pe alta.

      Acum spune-mi din nou că bat câmpii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s