Odiseea liberală (1)

Odiseea 1Asimilarea călătoriei lungi şi plină de peripeţii a PNL prin politica românească de după 1990 cu celebrul poem al lui Homer mi s-a părut un bun exerciţiu de imaginaţie. N-o să fac un recurs istoric până în 1990, ci voi relata povestea cu primele ameninţări la adresa sa. Deci, Odiseea homeriană începe odată cu căderea Troiei. Iar căderea Troiei este legată de Ulise (Odiseu) abia prin darul grecesc numit Calul Troian. O să procedez însă la câteva licenţe: o să-i ridic lui Ulise patentul „calului alegoric”, vicleşugul la PNL nefiind o caracteristică, şi nu voi respecta cronologia originalului.

„Calul Tro(a)ian”

Aventura politică a PNL începe odată cu constituirea Alianţei „Dreptate şi Adevăr”. Cei care ridiculizau în anii 2003 – 2004 pompoşenia titulaturii nici că aveau habar cât adevăr zace în zeflemeaua lor. Pentru că odată cu câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Traian Băsescu, cu contribuţia penibilului „îmbolnăvit” Theodor Stolojan, pe atunci liderul PNL, a doua formaţiune ca număr de voturi, Alianţa D.A. ajunge, datorită mereu înfiptei în uşa guvernării UDMR şi a „soluţiei imorale” să guverneze. Bineînţeles, cum altfel, tot meritul acestei reuşite este acaparat de Preşedintele Traian Băsescu. Cu acceptul mofluz al „moliceanului” pe atunci Tăriceanu, noul lider al PNL, deoarece Stolojan intrase în carantina premergătoare preluării sale în echipa consilierilor prezidenţiali.

Cum se ştie, în 6 ianuarie 2005 Traian Băsescu recuză declarativ „soluţia imorală”, ridică problema alegerilor anticipate – nu atât pentru că ar fi avut probleme cu noua majoritate, zice-se fragilă, deoarece ea a funcţionat fără piedici până la ieşirea PD de la guvernare (aprilie 2007), cât pentru a crea o majoritate discreţionară (vezi „visul ce-am visat” cu majoritatea de cca. 70% PDL – PSD din 2008 – 2009) – şi sugerează fuziunea dintre PD şi PNL. Această din urmă idee a reprezentat primul atac major la existenţa PNL, după desfiinţarea sa de către comunişti, în 1947.

Efectele strategiei fuziunii pentru desfiinţarea PNL nu au fost cele scontate, însă o parte a suporterilor lui Traian Băsescu din interiorul PNL, conduşi de Theodor Stolojan, mare parte dintre ei foşti membri FSN, unii veniţi pe filiera lui Teodor Meleşcanu – Alianţa pentru România au dezertat spre Cotroceni, înfiinţând Partidul Liberal Democrat. Iar acesta, în 15 decembrie 2007, se dizolvă în ceea ce a devenit Partidul Democrat Liberal.

Ciclopul Polifem

Momentul ieşirii de la guvernare a PD, urmat de reinventarea ideologică a PDL, cu transfugii din PNL au însemnat declanşarea unui război total la adresa PNL. Guvernând cu o minoritate parlamentară alături, şi fiindu-i ameninţată existenţa în cazul ieşirii de la guvernare înainte de vreme, prin ploaia de moţiuni de cenzură venită dinspre PDL, Tăriceanu nu a avut altă cale de salvare decât negocierea unei convenţii parlamentare cu PSD. Cum nu există servicii gratuite, Tăriceanu a trebuit să accepte ceea ce-i interesa pe social-democraţi la acel moment: resurse financiare pentru administraţiile locale controlate de ei, în perspectiva alegerilor locale şi parlamentare din 2008, precum şi acceptarea unor iniţiative legislative populiste. Un compromis care compromite, fără îndoială, dar care nu putea fi evitat decât prin acceptarea morală(?) a ruinării politice. Un demers suicidal politic, altfel spus, similar celui al PNŢCD în 2000, din care acesta nu şi-a mai revenit până azi. Nici un partid politic responsabil nu alege o asemenea cale, mai degrabă acceptând o pierdere momentană de suport din partea unor „deontologi” copilăroşi, până ce trece furtuna. Oare ce face un căpitan de corabie, că tot e în vogă acest model? Înfruntă cu curajul nebun al lui Ahab „furtuna perfectă” pentru iluzia Mobby Dick sau se protejează într-o radă până se înmoaie ciclonul?

Şi se trezi Ulise Liberalul pe insula ciclopului Polifem, enumerat printre eroi: „N-au mai fost alţii pe lume mai tari de vârtute ca dânşii, Foarte puternici în arme au fost şi cu cei mai puternici, Chiar cu Centauri din munţi, pe care-i stârpeau fără milă.”[1] Având Polifem al nostru o asemenea faimă, nu privea cu ochiul bun decât la „ţarcurile în care behăiau sute şi mii de iezi sau mieii lui”[2], nu şi spre zvânturaţii de liberali, care-i deranjau ordinea lucrurilor de sine tocmite. I-a mai mâncat lui Ulise câţiva tovarăşi de călătorie, pe Theodor Atanasiu, pe Tudor Chiuariu, pe Nagy Zsolt, pe Paul Păcuraru, dar acesta i-a dat una peste ochi cu o suspendare. Nu cât să-l ucidă pe uriaşul antropofag, dar suficient cât să scape temporar de furia oarbă a acestuia. Şi-a pornit mai departe.

Nimicitorii lestrigoni

Neam de mâncători de oameni, copii favoriţi ai lui Poseidon, lestrigonii i-au înhăţat pe oamenii lui Ulise, „i-au tras în ţeapă, s-au dus acasă şi i-au fript. Şi i-au mîncat numaidecît, puşi în frigare, ca pe miei.”[3] Indiscutabil, PDL, bine dirijat de Traian Băsescu, căruia îi sufla în pânzele catargelor precum zeul Eol, a reuşit performanţa neegalată de altcineva până acum de a-şi loializa un segment important din mass-media, ca şi partea cea mai vocală a intelectualităţii ce s-a aciuat în turnul de fildeş numit Grupul pentru Dialog Social. Grup care în cel mai apriat stil neaoş românesc a distrus dialogul pentru autoglorificare autarhică. Pe principiul „noi şi ai noştri” definim intelectualitatea şi-i dăm certificate de bună purtare. Oricărei suspiciuni sau acuze de clientelizare a respectivelor segmente socio-profesionale, curtenii şi curtezanele au răspuns cu zbierete întru apărarea obiectivităţii, echidistanţei şi a statutului de drept, erijaţi în ocrotitori ai Cetăţii de facto, de jure şi de aiurea. Un contra-dialog canibalizant. Şi i-au mâncat pe tovarăşii lui Ulise, la breakfast, lunch, dinner, dar mai ales la breaking news.

Vrăjitoarea Circe

Lung periplu mai are Ulise Liberalul, nu? Iată-l ajuns pe insula „frumoasei vrăjitoare, ce n-a vrut să-l lase să mai plece şi l-a ţinut un an întreg, dându-i ospeţe strălucite”[4]. Într-o interpretare inedită, seamănă cu Mircea Geoană şi PSD aflat sub cârmuirea sa. Mai întâi au ospeţit împreună, PSD şi PNL, dar nu prea mult, căci PSD s-a lipit de PDL în decembrie 2008, singura alianţă „conform naturii”, dacă ne luăm după democrat-liberali, că patru ani de stat la cuhnie, cu slugile, era deja prea mult. Apoi, mai spre vară-ncolo, a început un joc al datului la geoale şi al trădărilor reciproce cu PDL, în perspectiva alegerilor prezidenţiale, din care Geoană a ieşit cu lubeniţa ferfeniţă. Aşa că a început să se facă de nuntit cu PNL. Necazul a fost că Circe asta, cam desfrânată de felul ei, i-a căşunat de-un jacuzzi taman pe când vântu-i era potrivnic, şi a ratat la geană prezidenţialele şi şefia partidului. Ulise, la rândul lui, a intrat în zodia Infernului cam fudul de ureche. Deşi Tiresias îi prezisese că peţitorii preacurvari cam joacă tontoroiul acasă, în Ithaca. S-a terminat vraja, s-a terminat şi cu Circe, iar Ulise a plecat mai departe, murmurând în gând: „Vedi potere e poi morire!” Vrăjitoarea dracului, pas să-l lase! S-a sulemenit de începuse să semene cu Victor Ponta şi abia acum au pus-o de nuntit pe faţă. Nu mai conta că pentru asta, Circe i-a transformat în porci pe camarazii lui Ulise.

Cântecul sirenelor

Poseidon, supărat peste poate pe „succesurile” lui Ulise, alea prin care tot scăpa din mrejele uneltirilor sale, i-a trimis la poartă nişte colindători, de le zice sirene. Şi-au dat ele cu „lerui-ler”, cu „mamelor din lumea-ntreagă”, cu „Aho, aho, copii şi fraţi, staţi puţin şi nu mânaţi, şi pe noi ne ascultaţi, c-am putea fi iar fârtaţi!” Ulise, canci! S-a legat de catarg, şi-a îndesat ceară în urechi şi a mânat mai departe. Mai auzise manele de-astea.

Alături de Calipso

Chiar dacă gândul unui partid liberal puternic de unul singur îi frământă pe mai toţi liderii PNL, această „Ithaca” este încă departe. Aşa că în cei şapte ani sortiţi să-i stea alături lui Calipso, fostă Circe, din 2009 de când s-a nuntit PNL cu PSD şi, ca o presupunere, până în 2016, la viitoarele alegeri, vor alterna bucuriile şi necazurile. Bucuroşi că sunt la guvernare, mereu confruntaţi cu dorul unora de a avea propria lor corabie, de a nu fi mateloţi pe a  altora, ori naufragiati pe o plută a Meduzei, liberalii nu au ajuns încă la capătul caznelor.

Ulise al nostru nu a trecut încă, precum homericul Odiseu, printre Scila şi Caribda.


[1] Homer, Iliada, Cântul I, trad. George Murnu, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1967, p. 57

[2] Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, Vol. 2, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1983, p. 244

[3] Idem. p. 248

[4] Idem. p. 249

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Odiseea liberală (1)

  1. Pingback: Odiseea PNL (6) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  2. Pingback: Odiseea PNL (5) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  3. Pingback: Odiseea PNL (4) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  4. Pingback: Odiseea PNL (3) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  5. Jan Valjean zice:

    Dle. Pana,va dau un citat dintr-un roman a carui titlu imi scapa momentan:,,Adu-ti aminte cum l-a primit Eol pe Ulise cand s-a intors sa-i ceara ajutor a doua oara !…..Zeilor nu le place sa se repete”.Cum ati interpreta aceasta afirmatie in ceea ce priveste odiseea liberala ?

  6. Ioan zice:

    🙂 citindu-ti ultima postare aici te vad cam tens si usor amenintator.
    Hmmmm. Streesul bata-l vina.

  7. Pingback: Odiseea PNL (2) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  8. Grasul zice:

    Acum putem citi patimile sfintilor PNL dupa Horia Pana citire!
    Chiar ca ma bufneste rasul, si ii multumesc autorului pentru asta, cand citesc fraze de genul: „Aventura politică a PNL începe odată cu constituirea Alianţei „Dreptate şi Adevăr””

    • Horia Pană zice:

      Grasul,

      Râsul e o reacţie umană sănătoasă. Aşa că mă bucur ori de câte ori generez astfel de reacţii. 🙂

      De ce consider că PNL a început aventura sa politică abia odată cu constituirea Alianţei D.A.? Deoarece până la acel moment a fost un jucător mediocru în arena politică. Abia din anii 2003 – 2004 a devenit un partid care creează comentarii, dezbatere. Înainte, să zicem pe vremea lui Radu Câmpeanu, a creat senzaţie doar printr-o imbecilitate de proporţii: Regele Mihai – Preşedinte!

  9. Jan Valjean zice:

    Interesanta asemanarea istoriei liberale post ’89 cu Odiseea lui Homer,poate si cu muncile lui Hercule daca ramanem tot in mitologia greaca.

    • Horia Pană zice:

      Dragă Jan,

      Cu muncile lui Hercule aş avea o problemă. Odată pentru că ar trebui să consider PNL un erou buna de la natură, fără pată, chinuit mereu de alţii. Ceea ce ar fi fals. Hercule era semizeu.
      Odiseu/Ulise a fost şi hoţ criminal sau escroc, cum a fost şi curajos, altruist sau afectuos. După împrejurări. Prin urmare, uman.

  10. Anonim zice:

    Vai saracul PNL.
    citind aceste randuri lacrimi imi curg siroaie caci liderul Narcis a preluat5 conducerea barcii si ii scurteaza cu un cap pe toti cei ce ii spun ca nu plutesc pe mare ci pe un mic rau ce are insa o cascada in fata.
    In ceea ce priveste „primul atac major la existenţa PNL, după desfiinţarea sa de către comunişti, în 1947.” eu unul consider ca acesta a fost PNL-AT.
    Oricum orientarea din ce in ce mai „comunist-liberala” (vezi Nicolaescu) dovedeste ca PNL a a juns o biata „profesionista” de ocazie in mainile unor idioti inveterati.
    Lipsa de clasa, clasa asociata mereu cu PNL, precum si orientarea mai mult decat dubioasa dpdv doctrinar au devenit parte integranta a unui partid „zombie” care se crede viu si spera sa devina viu candva.
    Daca merge ca o rata, macane ca o rata, arata ca o rata….este rata! \
    Rata, ‘profesionista”,”centurista” cam tot acolo e,. oricate lacrimi ar varsa cineva pentru Ulise al nostru. Iar scindarea nu mai este o chestie de posibilitate ci de …cand?
    Si atunci….care va mai fi PNL cu adevarat?
    Cu PDL dus pe faras, un Ulise cu sange in instalatie putea lejer sa devina liuderul dreptei.
    A ales isa goana dupa „presedentie” si prostitutia in loc.
    Nefiind specialist imi dau si eu o parere ne-educata, caci politica in Romania este o biata competitie intre pesti care isi lauda tarfele preferate.

    • Horia Pană zice:

      Anonimule,

      Nici o problemă. Ai o opinie extrem de critică şi o respect.
      Dacă ai răbdare până mâine, vei avea ocazia să citeşti partea a doua a articolului, care nu mai e o poveste parodiată niţel, cum este aceasta.
      Ce am exprimat aici este, în fond, o realitate, nu un expozeu avocăţesc dramatizat în apărarea PNL. Citind fără patimă, ai fi observat asta.
      Deci, răbdare, că nu s-a încheiat periplul!

    • Anonim zice:

      Scriind de pe alt calculator am aparut anonim.
      Sunt Ioan sau karma cel viteaz si merele de aur. 🙂

      • Horia Pană zice:

        OK! Chiar şi celui aflat în postura de anonim îi răspund la comentarii. Orice comentariu sau replică în limite cuviincioase (sarcasmele şi ironiile se acceptă dacă nu se transformă în atac la persoană) va fi permis pe acest blog.

        O zi frumoasă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s