Odiseea PNL (2)

Scila si Caribda

Odiseea PNL (1)

Mereu între Scila şi Caribda

Partidul Naţional Liberal de până în anul 1947 a activat sub alte auspicii (monarhia constituţională şi identificarea României ca naţiune suverană) decât după 1989. Liderii săi de atunci, charismatici şi hotărâţi asociau numele lor de cel al partidului – familia Brătienilor, cu excepţiile Dimitrie Sturdza (1892 – 1908) şi I.G. Duca (1930 – 1933). Guţă Tătărăscu, cu al său „nou” PNL din iulie 1945 reprezintă un accident datorat lui sau provocat de Dinu Brătianu, cel care a refuzat orientarea PNL către centru-stânga, soluţia văzută de Tătărăscu de a trece prin furtuna comunistă şi participarea alături de Petru Groza în Frontul Naţional Democratic.

După 1989 se configurează un alt PNL, partid de lider sub preşedinţia re-fondatorului Radu Câmpeanu, un pic restauraţionist, aşa cum a procedat şi celălalt partid cu trimiteri istorice, PNŢCD condus de re-fondatorul Corneliu Coposu. Numai că majoritatea noilor liberali, deşi magnetizaţi de legenda PNL, de aroma termenului liberal au intrat curând în conflict cu gerontocraţia partidului şi cu veleităţile de pontifex maximus ale lui Radu Câmpeanu. Predispoziţiile sale tătărăsciene prin care încerca să se strecoare în sau măcar alături „politica mare” dominată de Iliescu şi FSN, jocurile sale la două capete, scandaloasa propunere ca Regele Mihai să candideze la preşedinţie (1992), stilul îngâmfat-autoritarist de a conduce partidul şi morga de înţeleptul înţelepţilor au creat animozităţile, adversităţile şi fracturile cunoscute: PNL – Aripa Tânără (23 iulie 1990), PNL – Convenţia Democratică (aprilie 1992, când PNL părăseşte CDR, iar grupul condus de Nicolae Cerveni rămâne), apoi transformarea PNL –AT în PL ’93, prin cooptarea unor grupuri disidente din PNL (februarie 1993), pentru a se reînchega abia în 1996, sub preşedinţia lui Mircea Ionescu – Quintus.

Privind retrospectiv istoria recentă a PNL observăm două tipologii ale sale: (1) a liderului ce domină partidul, reverberând la moştenirea brătienistă şi cu înclinaţii autocratice, cazurile Radu Câmpeanu (1990 – 1995) şi Crin Antonescu (2009 – ), şi (2) a partidului care precumpăneşte faţă de lider, cum a fost sub preşedinţiile lui Mircea Ionescu – Quintus (1995 – 2001), Valeriu Stoica (2001 – 2002), Theodor Stolojan (2002 – 2004) şi Călin Popescu – Tăriceanu (2004 – 2009).

Ţin să remarc leadership-ul benefic în mare măsură a acestor din urmă lideri. Pe Mircea Ionescu –Quintus, deşi are o istorie tristă dezvăluită de CNSAS şi a participat la guvernarea Stolojan – FSN ca minsitru al Justiţiei, deoarece a împăcat şi reunificat facţiunile liberale. Pe retuşatul Theodor Stolojan, deoarece a cooperat la constructul politic bine intenţionat numit Alianţa „Dreptate şi Adevăr”, chiar dacă înainte îşi depusese ofrandele la picioarele lui Iliescu, iar apoi la picioarele lui Băsescu. Pe Călin Popescu – Tăriceanu, deoarece, în pofida unor ezitări a salvat PNL de la extincţia politică ce i se pregătea, păstrându-l la o cotă de încredere populară de circa 20%, după o guvernare controversată.

În ciuda stilului asemănător de a conduce, deosebirea majoră dintre Radu Câmpeanu şi Crin Antonescu nu este doar una generaţională, ci şi una legată de performanţele politice ale PNL de sub şefia lor. Dacă Radu Câmpeanu, mânat de orgolii nemăsurate a adus evidente prejudicii partidului, fiind cauza facţionalizării partidului şi generator de instabilitate în cadrul opoziţiei la FSN, Crin Antonescu, nu mai puţin lipsit de orgolii, dar mult mai ferm în decizii a săltat PNL în scorurile electorale şi în mandatele parlamentare, adăugând la zestrea lăsată de Călin Popescu – Tăriceanu. Acum este din nou la guvernare, ca al doilea partid ca importanţă la nivel naţional. Cum n-a mai fost de foarte multă vreme.

Cu toate că i se cânta prohodul la sfârşitul anului 2008, când frustrările şi dorinţa de răzbunare a PDL ajunseseră la un climax, odată cu preşedinţia lui Crin Antonescu PNL a devenit un subiect nelipsit din orice dezbatere sau comentariu politic. Iar momentele de amorsare au fost candidatura sa la preşedinţia României şi apoi constituirea Uniunii Social-Liberale, cu parteneriatul până acum de nezdruncinat dintre Antonescu şi Ponta.

Cântecele de sirenă venite dinspre PDL, şi diseminate public prin presa partizană şi părţi ale societăţii civile înregimentate, mai ales din clipa în care USL se arăta a fi o forţă politică ameninţătoare, fapt vizibil pentru oricine avea ochi şi minte în cap, aveau două scopuri principale: să destructureze alianţa dintre PNL şi PSD şi eventual să rupă din nou o felie din PNL, precum s-a întâmplat cu PLD (octombrie 2006), mizând pe eventuala aversiune a unor liberali faţă de PSD.

Chemările seducătoare, mai mult sau mai puţin voalate, au fost însoţite de o campanie extrem de brutală în scopul demonizării PNL ca trădător al „înaltelor idealuri liberale”. Această combinaţie de mesaje poate părea paradoxală, însă e departe de a fi aşa ceva. Scopul era, în opinia PDL şi a suporterilor săi – şi mai este şi azi – acela de a se adresa diferitelor motivaţii care-i mai ţineau pe liberali laolaltă în PNL, cu gândul că unii vor reacţiona la mesajul „anti-uslamist”, alţii la insinuatele derapaje ideologice de sub „dictatura” lui Crin Antonescu şi a yesmen-ilor din jurul său. Ceea ce nu au luat dumnealor în calcul este că nici PDL, luat la bani mărunţi, nu a făcut „râie” atunci când interesele i-au dictat coalizarea la guvernare cu PSD şi nici nu s-a cristalizat din punct de vedere ideologic, ascunzându-se sub pragmatismul care obnubila, în fapt, oportunismul. Adică au uitat de tanda – manda.

Numai că scopurile legitime ale unui partid politic, de a se lupta pentru putere politica si pentru un rol principal pe scena politică, pot fi debalansate de o anumită atitudine a leadership-ului. Aici rezidă riscul major al politicii de tip Radu Câmpeanu pe care o duce Crin Antonescu. Creându-şi un anturaj slugarnic, de cântăreţi în strună, un altfel de sirene parşive, liderul PNL are toate şansele de a se izola şi de a fi izolat de realitate. Impulsul războinic justificat de bătălia cu „regimul Băsescu” s-ar putea să-l facă să uite piciorul pe acceleraţie, să-i cauzeze la frânarea dictată de prudenţă şi să intre într-o aşa o coliziune cu propriul partid încât facţionalizările din anii ’90 să revină în actualitate. Ceea ce ar fi devastator atât pentru PNL, cât şi pentru actuala guvernare. Fapt conştientizat mai temeinic de Victor Ponta, decât de Crin Antonescu.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Odiseea PNL (2)

  1. Pingback: Odiseea PNL (6) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  2. Pingback: Odiseea PNL (5) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  3. Pingback: Odiseea PNL (4) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  4. Pingback: Odiseea PNL (3) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  5. Jan Valjean zice:

    Nu am exagerat deloc.Manualele de istorie includ aberatii si prostii la capitolul de istorie contemporana,de la cantareti si ziaristi la tot felul de asa-zise vedete si sunt facute in batjocura de tot felul de trogloditi semidocti care-si bat joc de adevarata istorie.Nu cred ca trebuie asteptat 50 de ani sa apara niste manuale de istorie care sa relateze adevarul despre istoria recenta.Ce sa mai spun despre antichitate,epoca medievala,epoca moderna a istoriei Romaniei,stiti bine ca manualele de istorie si chiar cursurile pentru studenti sunt o batjocura generala si bine orchestrata la adresa trecutului romanesc pe aceste meleaguri.

  6. Jan Valjean zice:

    Dle. Pana,tot respectul pentru articolul dv. despre PNL in doua parti-Odiseea PNL.Mi se pare a fi o sinteza care ar merita chiar introdusa in manualele de istorie privind istoria post-decembrista a politiciii romanesti,capitolul despre PNL.Binenteles ca cei cu alte simpatii politice va vor suspecta de partizanat cu PNL si Crin Antonescu.Vreau sa fac o singura mentiune in ceea ce priveste acuzele aduse lui Antonescu de conducere dictatoriala si mentalitati bolsevice atat din interiorul PNL,din PDL si in special de diferiti ,,analisti” si ,,comentatori” politici cat si de puzderia de postaci de pe ziare.com sau site-uri ale altor ziare, ca acestia toti indiferent ca sunt acoperiti sau nu,au toti o singura misiune primita de la cei care au distrus PNTCD si PSDR:destructurarea PNL in mici bucatele usor de inghitit desi in taina gandesc chiar desfiintarea acestui ultim partid istoric(chiar daca unii refuza aceasta titulatura).Cand Antonescu nu lua decizii politice mai dure era acuzat ca este moale,la fel cum il faceau pe Tariceanu-Moliceanu,acum ca omul se misca cum ar trebui de fapt este dictator,dar asa suntem noi romanii:vesnic nemultumiti.Sper sa se decanteze cat de repede politica romaneasca in doua ideologii fundamentale gen SUA sau Anglia si sa nu mai traim accidente ale mizeriei fara nicio doctrina gen PPDD.

    • Horia Pană zice:

      Jan, mulţumesc pentru aprecieri, deşi sunt un pic exagerate.

      Vezi tu, eu nu-l acuz de „bolşevism” sau „dictatură”, dar Antonescu are destul de des izbucniri autocratice. Autocraţia cu liberalismul ne se împacă nicidecum.

  7. Grasul zice:

    Buna ziua din nou domnule Horia Pana si multumesc pentru amabilitatea de a-mi raspunde.
    3. In principiu si eu sunt un partizan al democratiei si probabil si al liberalismului, desi nu am studiat ca dumneavoastra teoriile ca sa pot face deosebire intre ideile apartinand diverselor stadii de dezvoltare ale acestui curent politico-economic asa ca nu cred ca as putea face deosebirea intre ideile liberale si cele libertariene. Am doar niste pareri cam empirice si nu imi e rusine sa imi recunosc impresia ca liberalismul se tot reinoieste cam in ritmul in care se reinventeaza capitalismul. Unii spun ca actualele forme de manifestare in economia mondiala sau in cea a unor state puternic dezvoltate (USA, UK, Germania) arata abateri mari de la capitalism datorita influentei marilor corporatii financiar-bancare, deci e loc de suspiciuni, negari si controverse privind intaietatea dezvoltaril noilor teorii liberale sau a manifestarilor din domeniul economico-politic.
    2. Cat priveste fracturile si razboaiele de anihilare reciproca din politica romaneasca, s-ar putea sa aveti dreptate, desi de la infiintarea UNPR pana zi nu au trecut decat putin mai mult de 2 ani iar de la infiintarea PLD parca numai 6 ani si ceva. As zice ca atata vreme cat vor exista orgoli si interese in politica vor exista si fracturi, dar sa mai asteptam sa vedem daca nu cumva excluderea lui Chilman si a lui Tariceanu va antrena si plecarea altora din PNL.
    1. Ca nu doriti sa preamariti nici un lider PNL va cred dar cand citesc scurtele descrieri ale liderilor partidului de dupa 1990 gasesc numai la Campeanu si Stolojan aprecieri severe, la Stolojan chiar una extrem de taioasa: ” Pe retuşatul Theodor Stolojan, deoarece a cooperat la constructul politic bine intenţionat numit Alianţa „Dreptate şi Adevăr”, chiar dacă înainte îşi depusese ofrandele la picioarele lui Iliescu, iar apoi la picioarele lui Băsescu.” Sa fie oare aceasta exprimare legata cumva de apropierea dintre Stolojan si Basescu? Putin probabil, avand in vedere raspunsul dumneavoastra.
    Deasemenea nu e asa ca nu pot interpreta ca un elogiu adus actualului lider PNL urmatorul fragment?
    ” Crin Antonescu, nu mai puţin lipsit de orgolii, dar mult mai ferm în decizii a săltat PNL în scorurile electorale şi în mandatele parlamentare, adăugând la zestrea lăsată de Călin Popescu – Tăriceanu. Acum este din nou la guvernare, ca al doilea partid ca importanţă la nivel naţional. Cum n-a mai fost de foarte multă vreme.”
    0. Sunt convins domnule Horia Pana ca v-a fost dat sa cititi opinii si mai imbecile decat cele pe care le-am enuntat eu sau mai rautacioase decat pot eu sa exprim dar pana la urma fara a va zgandari nu ati mai raspunde la comentarii.
    Daca sunteti de parere ca ar fi mai potrivit sa dau click pe „Imi place” de pe blogul ziare.com in loc de a scrie comentarii pe blogul dumneavoastra promit ca nu va voi mai deranja.
    Toata stima!

    • Horia Pană zice:

      Dragă prietene Grasul,

      La pct. 3 din replica ta nu am remarce critice.

      La pct. 2 am doar o completare de făcut. Nu simplele fracturi politice sunt problema, deoarece ele vor apărea ori de câte ori se vor manifesta interese divergente. Ci radicalitatea lor mă contrariază, ca şi sălbăticia cu care s-a manifestat confruntarea politică din ultimii 4 ani.

      La pct. 1 intrăm iarăşi într-un impas. Ce puteam scrie despre Valeriu Stoica? A fost cea mai tristă şi mai anostă figură la şefia PNL. Iar ca ministru al Justiţiei în Guvernul ciorbea s-a remarcat prin ordonanţa care a dezincriminat bancruta frauduloasă, taman cât să scape de puşcărie colegii lui din Afacerea SAFI.
      Îţi atrag amical atenţia asupra tipologiei pe care o fac PNL şi unde vorbesc despre „partidul care precumpăneşte asupra liderului”. În afară de Stolojan, ceilalţi lideri din acest tipar au stat mai mult în umbra partidului, decât în prim-plan.

      Nu agreez stilul politic al lui Antonescu, dacă asta vrei să insinuezi. Dar nu putem contesta faptul că pentru scorul partidului – şi mă refer strict la acesta – a avut un rol esenţial benefic.

      Prietene, nici vorbă să mă deranjeze comentariile tale. Aşa că, lasă-mă cu click-urile! 😀 Îmi pica greu doar atunci când mă ştampilai cu etichete din arsenalul Ziare.com şi pe care le consideram nedrepte. Dar nici acelea nu sunt un capăt de ţară.

      Cu toată deschiderea şi consideraţia!

  8. Grasul zice:

    Nu sunt sigur care caracterizare ar fi mai potrivita pentru acest articol asa ca le voi enunta pe amandoua.
    Prima ar fi: un elogiu adus PNL-ului ca mare forta politica si preamarirea conducatorilor sai luminati (indeosebi ultimul este ridicat in slavi).
    A doua ar fi: nu a existat si nu exista dusman mai mare pentru liberalii romani decat PDL-ul, izvorul tuturor relelor posibile.
    Stilul accesibil al articolului il face atractiv de citit dar dragostea inflacarata pentru partid desi poate fi inteleasa nu este in acelas timp un motiv pentru acceptarea argumentelor de catre cineva care nu este in acelas timp si partizan PNL.
    Sanatate domnule Pana!

    • Horia Pană zice:

      Dragă Grasul,

      Sunt complet dezarmat în faţa a ce ai înţeles tu. Totuşi, voi încerca să mai lămuresc ceva, aşa cum fac de obicei.

      1. Nu preamăresc nici un lider al PNL. Nu ăsta e scopul a ceea ce am scris. Dar, oricât dezgust ar provoca unora Crin Antonescu, a ridicat partidul la procentele electorale cele mai mari din istoria sa post-decembristă. Probabil că ţie îţi ies alte procente la calcul. Sau nu, şi consideri doar inacceptabil să recunoşti asta?
      După cum poţi observa la re-citire, nu pomenesc încă de calitatea partidului, care-i un alt criteriu, despre care voi scrie în partea a 3-a.

      2. Oh, ba da, au existat duşmani şi adversari ai PNL mai mari decât PDL: comuniştii de după 1944 şi FSN din 1990 începând. Dar nu poate fi negată sub nici o formă duşmania pe care i-o poartă şi PDL. Reciproca este în egală măsură valabilă. Sunt convins însă că odată cu trecerea timpului şi cu maturizarea politică, nu se va mai ajunge la asemenea fracturi şi războaie de anihilare reciprocă pe scena politică românească.

      3. Nu-i aşa că e zadarnic să-ţi tot repet că nu sunt partizan al PNL, ci al liberalismului şi democraţiei?

      Toată consideraţia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s