Odiseea PNL (4)

Gasmask - fashionOdiseea PNL (1)

Odiseea PNL (2)

Odiseea PNL (3)

Adaptarea la mediu

Mare parte din jelaniile şi acuzele la adresa PNL – în special la adresa preşedinţiei lui Crin Antonescu – se referă la inconsecvenţele care au atentat la identitatea sa ca partid de Dreapta. Că a abandonat teme precum anticomunismul, antisecurismul, pro-europenismul, pro-americanismul, că sapă la rădăcinile libertăţii de opinie, a democraţiei de partid, că a devenit ultra-oligarhizat, captiv găştii de „yesmeni” din jurul lui Crin Antonescu, că a becalizat partidul. Superficial privind lucrurile, chiar aşa este, motiv pentru care litaniile celor ce se consideră heruvimii Dreptei par întru totul adevărate. Numai că temele mai sus pomenite nu definesc neapărat un partid politic anume, ba chiar pot defini o simplă organizaţie civică sau crezurile unui individ oarecare. În acelaşi timp, temele-etichetă riscă, aşa cum s-a şi întâmplat adeseori, să devină zgomot de fond, neurmate fiind de politici care să genereze emulaţie şi sprijin practic. Este motivul pentru care politica românească este preponderent discursivă, polemică şi prea puţin concretă. De unde şi lamentaţia unora, ori satisfacţia altora că politica se face peste capul nostru şi mai ales de-afară. În special ultimilor le-aş adresa însă următoarea întrebare: Dacă e atât de bine că politica românească e dictată şi tutoriată de la Bruxelles şi Washington, atunci de ce vă mai frământă şi la ce vă mai trebuie o normalitate autohtonă?

Orice analiză am face partidelor politice româneşti actuale, deci şi cele făcute de oameni interesaţi, intuitivi, nu doar de specialiştii politologi, sociologi, economişti, jurişti sau antropologi, observăm inconsistenţa lor profundă în ceea ce înseamnă ideologie, doctrine, organizare şi funcţionalitate sau consonanţă cu valorile şi principiile fondatoare clamate în statute. Pentru ele, însăşi democraţia ca regim politic este o pastă ce se pretează la modelări dintre cele mai bizare.

Am sesizat frecvent o contradicţie care scapă de cele mai multe ori observaţiei şi analizei. Şi anume, contradicţia promovată inconştient, zic eu, de intelectualitatea militantă între „valori şi principii ferme”, ceea ce ar face trimitere la intransigenţă, şi „pragmatism”, ceea ce ar face trimitere la utilitate şi convenabilitate. Este un alt element în plus la multitudinea de forme pe care le poate lua superficialitatea. Mai clar spus, în funcţie de interesele taberelor politice ne este servit ca temei al normalităţii politice ba unul, ba altul dintre cele două concepte. Şi în baza lor se nasc, alternativ, justificările propriilor acţiuni şi culpabilizările acţiunilor celorlalţi.

De la o asemenea stare de fapt ar trebui începute analizele partidelor noastre şi ale susţinătorilor lor, dar extrem de rar se şi întâmplă. O să încerc să nu abdic eu însumi de la această necesitate în schiţele mele de analiză.

PNL, ca şi PD/PDL la vremea încercărilor politice prin care a trecut, a ţinut cont la începuturile sale post-decembriste de clivajele comunist – anticomunist, securist – antisecurist etc. Nu pot măsura cu exactitate motivaţiile sale, dar aceste teme nu au rezonat în mintea şi sufletul electoratului; nu aşa cum se aşteptau descendenţii politici de dinainte de comunism. Ele au preocupat o mică parte a populaţiei, la nivelul comentariului, al variilor interpretări, explicaţii, învinovăţiri şi dezvinovăţiri, aşa cum s-a văzut la urne. Totodată, fapte din trecut ce determinau oprobiul în cazul cuiva, erau justificate, estompate şi curăţate în cazul altcuiva, astfel încât valorile şi principiile de care vorbim atâta erau supuse unui permanent proces de negociere şi reevaluare. Şi aduc în spijinul celor spuse de mine atât „soluţia imorală” acceptabilă pragmatic, cât şi „raportul prezidenţial anticomunist” lipsit de rigurozitate, ca şi de orice urmare, ori tergiversarea până la caducitate a „lustraţiei”, votul masiv în favoarea „securiştilor deconspiraţi” sau utilizarea temelor cu pricina cu totală iresponsabilitate în macularea neîntemeiată a unor adversari politici, ulterior reexaminaţi favorabil, demonetizând astfel tot demersul.

PNL nu este mai mult sau mai puţin pro-european, pro-american sau democrat decât toate celelalte partide politice româneşti. Apetitul său pentru economia de piaţă liberă sau puseele sale etatiste nu se deosebesc de ale celorlalţi actori politici. Nimic deosebit nici în viziunile asupra semnificaţiei statului de drept şi nici în jocurile cu personaje agreate în instituţiile presupus independente ale statului. Libertatea de opinie este în egală măsură benefică sau primejdioasă, invocată în numele principialităţii şi recuzată în numele pragmatismului, indiferent de sub al cui steag răsare. Nu există lider de partid care să nu-şi ornamenteze „sfatul” cu halebardieri şi menestreli, confecţionându-şi o „lege a cetăţii” care să-i garanteze camarila. A făcut-o PDL la convenţiile din 2007, 2011 şi 2012, a făcut-o PSD la congresele din 2005 şi 2010, a făcut-o şi PNL în 2009.

Nimic mai necesar şi mai de aşteptat pentru normalizarea vieţii politice româneşti, aflată într-o nouă fază a tranziţiei, de la un tipar al confuziei către altul, decât nişte partide cât mai apropiate de idealul teoretizat de politologi şi moralişti. Numai că eficienţa unui asemenea sistem de partide rezidă în reformarea sincronică a tuturor partidelor active, la nivel parlamentar cel puţin. Reformarea unuia singur îl va face vulnerabil pe scena acestui teatru care face casa plină şi răsună de aplauze tot de la giumbuşlucuri, scamatorii şi intrigi rudimentare. Şi o asemenea soartă le paşte şi pe partidele care dau să se nască în aceste momente. Într-un mediu toxic va rezista cel care este este cel mai bine adaptat la toxine, nu cel cu masca de gaze pe faţă – oricum, o soluţie temporară.

Fără a se dori o scuză adusă politicii PNL, condiţiile de mediu favorizează, generază şi conservă un anumit model comportamental, criticabil din anumite puncte de vedere. Dar până şi în asemenea condiţii vitrege liberalii pot alege. Fie răul cel mai mic, deocamdată, fie aleg a se mişca din inerţie, aşteptând şocul care să-i transfere pe altă orbită. Cum au mai procedat în trecut.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Odiseea PNL (4)

  1. Pingback: Odiseea PNL (6) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  2. Jan Valjean zice:

    Eu cred ca liberalii vor iesi mai repede din inertie decat credem noi.

  3. Pingback: Odiseea PNL (5) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  4. Grasul zice:

    Cateva fraze citate mai jos si a caror corectitudine nu o contest, mi-au provocat de fapt dezamagirea fata de atitudinea PNL aflat la guvernare. Probabil ca sunt mai multi cu opinii asemanatoare cu cele ale mele.
    „PNL nu este mai mult sau mai puţin pro-european, pro-american sau democrat decât toate celelalte partide politice româneşti. Apetitul său pentru economia de piaţă liberă sau puseele sale etatiste nu se deosebesc de ale celorlalţi actori politici.”
    Daca m-as ghida dupe aceste adevaruri atunci chiar ca nu ar mai avea sens sa ma straduiesc sa fac deosebire intre partide si chiar ca ar trebui sa cer desfiintarea de urgenta a tuturor partidelor politice din Romania. Traiasca dictatura!
    „Nimic mai necesar şi mai de aşteptat pentru normalizarea vieţii politice româneşti, aflată într-o nouă fază a tranziţiei, de la un tipar al confuziei către altul, decât nişte partide cât mai apropiate de idealul teoretizat de politologi şi moralişti. Numai că eficienţa unui asemenea sistem de partide rezidă în reformarea sincronică a tuturor partidelor active, la nivel parlamentar cel puţin. Reformarea unuia singur îl va face vulnerabil pe scena acestui teatru…”
    ” Într-un mediu toxic va rezista cel care este este cel mai bine adaptat la toxine, nu cel cu masca de gaze pe faţă – oricum, o soluţie temporară.”
    Aceste fraze imi suna atat de dezamagitor si neverosimil incat nu vad decat doua variante: fie astept de la domnul Pana niste lamuriri mai detaliate (poate ca le-a scris fiind intr-o stare de depresie), fie nu mai citesc texte care par a avea rolul de a taia orice speranta de evolutie in societatea romaneasca!
    Daca ii acord macar un pic de credit analizei domnului Pana atunci nu ar trebui sa ne mire faptul ca majoritatea cetatenilor refuza sa voteze la alegerile parlamentare.
    Eu inca mai sper ca acest articol este in mare masura doar o tentativa de a justifica comportamentul actual al liderilor liberali

    • Horia Pană zice:

      Grasul,

      Nici depresie, nici tentativă de a justifica ceva.
      Toate partidele au un comportament similar, deoarece s-au format şi au crescut în acelaşi mediu. Mai mult, toate partidele declară, ocazional, mai ales când cad în opoziţie, că trebuie să se reconstruiască, să se reformeze. Dacă sunt impecabile, de ce trebuie să facă asta?

      După cum ai putut observa, lumea votează când se duce la vot. 🙂 Nu pentru felului cum arată şi se somportă partidele se duce la vot, ci pentru ceea ce spun ele că vor face. Aşa că nu încerca să egalizezi chestii diferite!

      Tu n-ai spus niciodată „toţi sunt o apă şi-un pământ”? Dacă ai spus, n-ar trebui să te mire ce am scris eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s