Odiseea PNL (5)

Oligarhie

Odiseea PNL (1)

Odiseea PNL (2)

Odiseea PNL (3)

Odiseea PNL (4)

Viciile oligarhizării[1]

Aşa cum semnalam în episodul 4, PNL suferă de aceleaşi metehne ca şi celelalte partide parlamentare care au tot ţinut prim-planul politicii româneşti post-decembriste. Încă din vremea când făceam politică de partid asemănasem înfiinţarea actualelor partide, începând cu conglomeratul oportunisto-criptocomunist FSN, oligarhizat din start, astfel: O gaşcă de amici s-a urcat cu liftul la ultimul etaj, a blocat liftul, a ocupat etajul şi a pus paznici pe scări. Amicii ăştia şi-au spus fondatori. Apoi, dumnealor au emis invitaţii speciale pentru alţi amici şi pentru rudele care nu puteau să lipsească, conform mapei profesionale, al meritului personal. Au bătut apoi toba prin ţară să recruteze şi echipele de lucrători cu sapa. Că trebuie şi să transpire cineva, nu?

Din acel moment şi până azi, politicienii de rit nou au muncit – pe lângă agonisirea de resurse materiale şi financiare care să-i ferească de tentaţia banului necinstit (mai o vânzare anterioară, mai un hă-hă!) – la finisarea oligarhizării de partid şi de stat, acceptând, de voie – de nevoie, şi impedimentul numit alternanţă la guvernare. Nimic nu-i perfect pe lumea asta. Imperfecţiunii ăsteia, care-i macină pe politicieni la ficaţi, eu i-am zis „un deranj numit democraţie”.

Pomeneam în episodul 2 despre o anume tipologie a PNL: liderul care domină partidul (structura autocratică) şi partidul care precumpăneşte asupra liderului (structura democratică). Amândouă tiparele au în borneul propriu avantaje şi dezavantaje. Cea mai incriminată tendinţă a partidelor este cea a oligarhizării de care tocmai am pomenit, în spijinul aserţiunii fiind adus mai mereu Robert Michels şi a sa „Lege de fier a oligarhiei”. Care spune cam aşa: Orice organizaţie este nevoită să-şi creeze o birocraţie pentru a-şi menţine eficienţa pe măsură ce devine mai mare. Cu cât numărul membrilor devine mai mare, cu atât este mai greu de luat o decizie. În acest caz apare fenomenul de centralizare, iar puterea de decizie revine unui număr mic de persoane. Aceste persoane apoi, vor avea tendinţa de a păstra şi a creşte puterea deţinută de ei, în defavoarea celorlalţi membri ai organizaţiei.

Observaţiile lui Michels (lucrarea Partidele Politice, 1911), rezultat al studierii Partidului Social-Democrat German de atunci, deşi utilizate ca argument al caracterului non-democratic pe care îl iau partidele la un moment dat, sunt discutabile azi. Pe de o parte fiindcă teoriile organizaţiilor au căpătat forme şi viziuni diferite faţă de începutul secolului al XX-lea, pe de altă parte fiindcă în orice organizaţie factorul uman nu este digitalizabil, aşa cum operează teoriile alegerii raţionale, ci este mânat şi de interese particulare, de emoţii etc. O organizaţie în sine este un construct teoretic şi atât, pe când o organizaţie practică este una a indivizilor ce o compun, cu aşteptările, angajamentele, orgoliile şi revizuirile de atitudine ale fiecăruia în parte. Ceea ce schimbă esenţial forma şi fondul organizaţiei teoretizate.

Totodată, considerarea oligarhizării ca reprezentând o anomalie este o forţare a sensului original al termenului, o constrângere a lui la înţelesul pe care i l-a dat iniţial Aristotel; şi acesta, ca şi discipolii săi, generalizând într-un fel o concluzie particulară şi utilizând-o ulterior ca premisă irefutabilă. Nu orice oligarhie este vicioasă, deoarece, cum am enunţat mai sus, o organizaţie nu poate fi condusă de toţi membrii ei, în ciuda mitologiei ce însoţeşte conceptul de democraţie directă. Ineficienţa unei asemenea organizaţii este dovedită în special prin teoria mulţimilor, unde se cumulează mediocritate, nu inteligenţă, deoarece ideile mulţimii îmbracă forme simple şi sunt reprezentate mental prin imagini. Partidele politice sunt organizaţii care depăşesc pragul critic numeric în care deciziile să poată fi luate prin negociere directă.

Oligarhizarea vicioasă apare însă atunci când regulile după care funcţionează organizaţia sunt manipulate de către un grup decizional în sensul refuzării sau descurajării alternanţei la decizie, deci putem vorbi de fabricarea unei „dinastii” personale sau de grup. Iar metodele prin care se realizează dinasticismul de partid sunt bazate pe o întreagă colecţie de favoruri de care beneficiază clica din jurul liderilor.

Ca să revenim la cazul PNL, preşedinţia lui Crin Antonescu este deja departe de a mai fi doar suspectată de oligarhizare vicioasă. Ea este un fapt uşor identificabil. Şi asta nu doar prin conflictul dintre el şi grupul său de susţinători şi foşti lideri ai partidului, ci prin practica deciziei luate în grupul de susţinători, prin ignorarea sau evitarea sistematică a procedurilor statutare, acelea care consacră democraţia internă, premergătoare deciziei. Reproşabil contestatarilor lui Crin Antonescu nu este neapărat reacţia în sine, ci întârzierea cu care reacţionează. După ce i-au oferit prin indiferenţă sau inconştienţă tot instrumentarul pentru a acapara partidul, riposta lor de acum este şi tardivă, şi vinovată.

Dar nu mai puţin adevărat este şi că în absenţa unui lider autoritar, în condiţiile necesarei, din perspectiva ei, coagulări a Opoziţiei, adică a PNL cu PSD, partide distonante din punct de vedere ideologic, dar şi din perspectiva relaţiilor politice trecute, alianţa USL nu s-ar fi realizat sau nu ar fi rezistat şturmurilor la care a fost supusă cu obstinaţie. Iar PNL, probabil, ar fi cântat şi-acum din rândul trei.


[1] Oligarhie – formă de conducere a unei organizaţii (instituţie, partid, comunitate, stat) în care puterea este exercitată de un număr restrâns de persoane.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Odiseea PNL (5)

  1. Pingback: Odiseea PNL (6) « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia Pană

  2. Jan Valjean zice:

    Dle. Pana,stiti ca partidele romanesti sunt partide de lider si nu partide doctrinare,cu ideologie bine definita si fixata in mentalitatea liderilor dar si a membrilor de partid.Intr-un fel nici nu avem la a ne astepta la mai mult dupa ,,doar 23 de ani de la disparitia partidului unic”.Oricum si in perioada cea mai buna a democratiei pluripartite romanesti,cea interbelica,tot liderul charismatic impunea mersul si directia partidului si controversele erau nenumarate din acest punct de vedere.In-Grasul- ceea ce priveste comentatorul-Grasul-cred ca vrea sa va enerveze sau chiar sa va faca sa va iesiti din pepeni.

    • Horia Pană zice:

      Jan Valjean,

      Nu ştiu despre partide ceea ce crezi tu că ştiu despre partide. Ştiu însă din proprie experienţă că există lideri şi membri de partid ferm ataşaţi unor valori ideologice, doctrinare, cum există şi din cei care nu au asemenea frământări. Pentru ca cineva să-şi formeze o opinie şi apoi un crez nu e nevoie de o durată X, ci de cunoaştere, autocunoaştere şi asumare.

      De asemenea, nu am nici un motiv să consider democraţia interbelică a fi cumva apogeul democraţiei româneşti. Nu era mult altfel decât este cea de azi. Toto incipientă, tot în tranziţie spre consolidare. Şi, de exemplu, că tot vorbim de liberali, nu ştiu cât de carismatici erau Brătienii, dar aveau o voinţă şi o tenacitate remarcabile.

      P.S. Te rog respectuos să nu nu te intervii în dialogurile dintre mine şi altcineva, dacă ele nu vizează subiectul articolului! Ştiu că a apărut Legea Medierii, dar nu simt nevoia să apelez la un mediator. 😀 După cum vezi, nu am şters complet comentariul cu pricina, ci l-am marcat doar pentru ţinere de minte. Data viitoare voi fi mai drastic. No offense!

  3. Grasul zice:

    Astept cu interes o oda!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s