Dacă nu poate s-o facă lungă, măcar s-o facă lată

TrabasDeparte de mine frământările din PDL. Departe de mine vreo apreciere la adresa liderilor săi; asta incluzându-l pe Blaga. Mai ales acum, când fiecare vrea să-i scrie în stilul propriu câte un testament, PDL îşi dezvăluie goliciunea. După plecarea din FSN, unica sa misiune a fost de a utiliza toate oportunităţile politice pentru a-şi crea o reţea de dependenţe. E limpede că Petre Roman nu avea aptitudini pentru aşa ceva. Şi astfel s-a întrupat Traian Băsescu. Din neostoita jale la împărţeala bucatelor. Ce cale mai bună de a profita de oportunităţi decât ideologizarea oportunismului? Iar omul cu alifii pentru curmarea poftelor sufleţeilor a învins ce-a învins, până ce i-a frânt şi înfrânt.

„Dragi susţinători,

Am decis să scriu acest mesaj pe pagina de Facebook a voastră, a susţinătorilor mei, deoarece cred că trebuie să fac câteva precizări cu privire la dezbaterea pe care am provocat-o în PDL în ultimele zile despre starea în care a ajuns astăzi Partidul Democrat-Liberal.
Intervenţia mea este legitimă pentru că şi eu, şi PDL avem acelaşi electorat. Dacă actualii lideri ai PDL îşi asumă riscul dezinformării cu privire la propriile lor eşecuri, eu refuz acest lucru şi, pentru moment, vă transmit următoarele:
1. – după alegerile din decembrie 2012 între mine şi conducerea PDL nu a existat niciun fel de dialog şi nici nu poate exista un dialog atâta timp cât conducerea PDL-ului va fi asigurată de actuala echipă de politicieni;
2. – unii lideri PDL încearcă să-şi justifice propriul eşec şi să câştige voturi în convenţia care urmează utilizând în dezbaterea internă argumentele false şi populiste din sloganurile USL şi atacându-şi propriul guvern;
3. – încercarea de a ascunde sub sloganurile USL adevăratele cauze ale eşecului lor electoral nu face decât să garanteze noi eşecuri în viitor;
4. – nu m-am lăsat niciodată impresionat de atacurile adversarilor şi nu mă voi lăsa impresionat nici acum de avertismentul că actualii lideri PDL vor răspunde la următoarele mele declaraţii despre starea partidului; joia trecută eu nu am atacat PDL-ul, ci am făcut o radiografie a modului în care arată astăzi partidul; intenţia mea a fost şi rămâne aceea de a genera o dezbatere cinstită despre eşecul PDL; din acest motiv mă adresez vouă, membri şi simpatizanţi ai PDL, care m-aţi sprijinit constant şi pentru câştigarea celor două mandate de primar general al Capitalei, şi pentru câştigarea celor două mandate de preşedinte al României, şi în cele două referendumuri de demitere;
5. – am văzut reacţia publică a conducerii PDL de după declaraţiile mele de joia trecută… reacţia lor nu a făcut decât să întărească ceea ce am şi spus atunci: în loc să existe o analiză şi o dezbatere corecte pe problemele semnalate de mine, au preferat atacuri specifice Antenei 3 şi USL;
6. – în perioada următoare voi continua să mă adresez susţinătorilor mei şi electoratului PDL chiar dacă pe unii lideri din conducerea partidului îi deranjează;
7. – consideră că, atunci când mare parte a societăţii româneşti aşteaptă o revigorare a dreptei politice, ar fi tragic ca PDL să fie manipulat şi să revină la practicile şi abordările FSN.
Traian Băsescu”

Acesta e textul integral al postării de ieri a lui Traian Băsescu, la pagina „Alături de preşedintele nostru”, de pe Facebook. Un text în care preşedintele susţinătorilor săi le încurcă şi se încurcă mai rău decât a făcut-o în emisiunea lui Turcescu, în ceea ce priveşte rolul său constituţional. Şi nu numai. Am subliniat fragmentele care mi-au stârnit apetitul de a comenta.

Nu ţin neapărat să intru într-o dispută semantică, dar „eu şi PDL avem acelaşi electorat” ar mai fi valabil, după 2009 şi 2012, doar în cazul unui nou referendum de suspendare. Pe care Traian Băsescu îl ia în calcul, deşi lasă impresie că şuguieşte. De prea multe ori a afirmat răspicat, şi s-a comportat ca atare, că va rămâne acelaşi dintotdeauna încât să nu-l şi credem. Implicarea lui făţişă în bucătăria PDL de dinainte de Convenţia Naţionale intră sub incidenţa încălcării Constituţiei. Vor exista de unii care să sară ca arşi, luând apărarea Tătucului: Cum, El, care a manufacturat acest partid şi l-a condus spre glorie (ca şi spre fiasco), tocmai El să n-aibă nici un cuvânt de spus, tocmai Lui să i se pună muta-n gură?! Dumnealor sunt exact aceia care nu văd în Traian Băsescu un preşedinte al ţării, ci o icoană de pupat şi potrivit sub pernă. Dumnealor sunt exact aceia pentru care orice face Traian Băsescu este legitim, justificabil, dar mai ales necriticabil. Dumnealor sunt exact aceia pentru care Legea este „o frază de dânşii inventată”, „ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă”, ba chiar „de lege n-au nevoie – virtutea e uşoară”, închinători nevolnici ai Statuii. Oricum, nemaiavând dreptul la candidatură, până în 2014 el nu are un electorat, ci răspundere faţă de funcţionarea non-conflictuală a statului, nu faţă de conflictele dintr-o organizaţie publică de drept privat, adică un partid politic.

Dialogul/consultările cu partidele politice se rezumă, din punct de vedere constituţional, la art. 103, „Învestitura Guvernului”. Cât despre alte probleme de interes naţional în care Preşedintele se consultă cu cineva care are legătură cu partidele politice, ele se referă la consultarea Guvernului (art. 86), ori la consultarea preşedinţilor celor două Camere şi liderilor grupurilor parlamentare în cazul dizolvării Parlamentului (art. 89). Orice alt caz de abordare a partidelor politice este neconstituţional. Însă a te poziţiona, ca preşedinte al ţării, în favoarea sau defavoarea unei tabere intrapartid, în ajunul alegerilor interne, întrece orice măsură.

Atribuirile cu conotaţii negative legate de preşedinţia Blaga a PDL, cu referire la „sloganuri USL” aparţin servanţilor din preajma lui Traian Băsescu – lui Sebastian Lăzăroiu, Cristian Preda şi megafoanelor din presa smernică – şi au premers declaraţiile televizate de joia trecută, precum buzduganul zmeului din poveşti era trimis înainte, în lipsa neinventatului încă telefon anti-surpriză domestică. În acelaşi timp, reacţia inflamată la criticile guvernării PDL de către însăşi PDL pare să fi fost receptată ca un atac la consecinţele guvernării Băsescu, mai degrabă. Ceea ce readuce în discuţie premierul-simulacru, Emil Boc, şi regretul obedienţei de altădată.

Eşecul electoral al PDL, fără nevoia de a se scufunda în analize şi dezbateri prea adânci, este eşecul unui partid care din actor militant cu personalitate distinctă pe scena politică a devenit doar un susţinător al lui Traian Băsescu. Şi aşa i se şi adresează acesta.

Traian Băsescu nu a atacat PDL, ci l-a mângâiat pre creştet… Nu, nici vorbă să fi făcut o „radiografie”, ci a procedat la o „radiochirurgie”, încercând să provoace extirparea „tumorii Blaga”, utilizând pentru asta tot arsenalul manipilatoriu din dotare. Prăbuşirea PDL era deja un fenomen în plină desfăşurare încă din 2011, ceea ce-l mai ţinea în picioare fiind politica de traseism la care Elena Udrea a avut un rol esenţial şi catastrofal. Menţionez doar cazul Gabriel Oprea şi Popescu-Piedone. Iar „generarea unei dezbateri cinstite” nu face parte din atribuţiile lui Traian Băsescu, preşedintele, ci a unui Traian Băsescu „în civil”, demisionar şi reactivat ca membru PDL. Dacă tot i se zgâlţâie de soarta partidului său de suflet.

Atacuri specifice Antena 3 şi USL” par să fie toate atacurile la consecinţele dezastruoase pe care le-a generat politica de partid obedient liderului, mai mult sau mai puţin informal. Iar asta nu o poate recunoaşte nici în ruptul capului. Oare de ce toate măreţele sale proiecte au fost, într-un târziu, sortite eşecului? Eu aş pune asta pe seama stilului său politic, care a oscilat între „eu împotriva tuturor”, „fără mine nu e bine”, „dialogul este monolog plus consimţire”, „cin’ se ia cu mine rău, să-l ferească Dumnezău”. Căci bine spunea Nicolae Iorga: „Nebunul ţine mereu sabia în vânt şi se miră de ce a ruginit.” Da, acelaşi Iorga pe care Eugen Lovinescu îl caracteriza astfel: „Războinic şi neconsecvent, egocentric până la diformitate, devorat de imaginaţie şi de ambiţie.” Similitudinile nu sunt întâmplătoare într-o societate în care prea adeseori politica este înţeleasă de politicieni ca instrument de autoglorificare.

Din discursurile celor direct implicaţi în gâlceava din PDL, ca să-l citez, amuzat de fiecare dată, pe Toader Paleologu, „se bat calicii pe ceaunul gol”, Băsescu, Blaga şi Udrea, doar Blaga păstrează o urmă de decenţă. Şi-atunci ne putem întreba pe bună dreptate: Cine manipulează pe cine? Că de ce, ştim. Abia un PDL înţărcat şi ridicându-se copăcel pe propriile picioare mai poate conta de mâine încolo. Dar îmi pare că pe cât mi-este mie de departe zbuciumul faţă de acest partid, tot atât de departe e şi zbuciumul propriilor săi membri.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s