Vocile Dreptei – între gargară şi pamflet

LAMPY_JESTERLUTEEvenimentul Zilei, închipuită platformă media a Dreptei, a lansat, în data de 21 ianuarie 2013, rubrica Vocile Dreptei. Printre autori nume cu rezonanţă naţională, alţii cu rezonanţă locală, unii cu rezonanţă de cratiţă căzută pe scări, alţii fără nici o rezonanţă: Vladimir Tismăneanu, Marcel Tolcea, Daniela Raţiu, Daniel Vighi, Tudorel Urian, Florin Toma, Angela Tocilă, Paul Ghiţiu, George Rîpă, Vlad Modoran, Andrei Bădin, Costin Apostol şi-atât. Dumnealor au scris până acum, laolaltă, 49 de articole.

Iniţiatorii şi-au dorit, măcar la nivel declarativ  ceva de genul următor:

Vladimir Tismăneanu: „În ce mă priveşte, ştiu bine că fără repere valorice, politica este o îndeletnicire frivolă şi, nu o dată, iresponsabilă. În acest sens, reafirmarea valorilor dreptei anti-totalitare, democratice, mi se pare un exerciţiu de o maximă actualitate. În cadrul acestei rubrici voi insista tocmai asupra rolului ideilor în acţiunea politică şi voi încerca să demistific atâtea imposturi cu care ne este dat să ne confruntăm.”

Mălin Bot: „În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României… Autorii reuniţi în proiectul „VOCILE DREPTEI” vor încerca să construiască, împreună cu toţi cei interesaţi să dezbată astfel de teme, cel mai important pol de opinii şi comentarii destinat publicului de dreapta din România dar şi celor care doresc să îşi lărgească orizontul cu noi idei şi principii.”

Am citit în fiecare zi „seturile de idei” şi am privit spre „orizontul cu noi idei şi principii” ale Dreptei. Dacă vă veţi rupe din timp să citiţi şi dumneavoastră, veţi ajunge la aceeaşi concluzie ca şi mine: canci „seturi de idei”, nexam „orizont”. Doar aceeaşi frustrare şi obsesie nevrotică împotriva unui adversar politic pe care şi-l asumă doar în scrisul acestor texte goale de idei şi principii, pline însă de aversiune, nu şi în acţiunea politică pe care o cheamă, dar la care nu participă.

Vă enumăr câteva titluri, cu link-urile adecvate, pentru o corectă informare: Barbut politic, nici de dreapta nici de stânga, Popo’ul suve’an, Dublu plagiat în sfera Puterii: Varanul se autoplagiază, Olguţa praz-giază, Ospiciul dintre Carpaţi, Daţi drumul la OTV!, Prima ţigară, prima femeie, prima gaşcă a lui Ponta, Dinu Zamfirescu, IICCMER, Statele Unite şi statul de drept, Mioriţul a coborât de pe statuia ecvestră. Pe cauză sechestră!, O analiză la cal, Curat murdar: Caţantonescu la Constituţiune şi Brânzgonea la Codul electoral. Dacă veţi găsi o singură idee, un singur principiu al dreptei enunţat ca program politic, să-mi spuneţi şi mie, că eu n-am găsit.

O să găsiţi în schimb gornişti care suflă-n trompete Adunarea Dreptei de parcă le arăţi lămâia.

„A apărut astfel o formulă inedită de Opoziţie civico-mediatică cu o viteză de reacţie şi o capacitate de influenţare fără precedent în aceşti 22 de ani. E o opoziţie în care nucleul, partea principală, opoziţia efectivă dinamică şi pro-activă este cea a utilizatorilor de internet; o Opoziţie, în general, instruită, implicată, atentă, combativă, inteligentă, deja cu mulţi paşi înaintea politicienilor în ceea ce priveşte nivelul cultural, pregătirea în IT, capacitatea vizionară”, zice Paul Ghiţiu.

„A venit vremea să privim dincolo de „centru-dreapta”, spre Dreapta adevărată, conservatoare, şi să fim mult mai exigenţi cu cei care se autopropun viitorii noştri lideri politici. Numai cei care merită trebuie să se bucure de privilegiul de a conduce naţiuni”, zice Vlad Modoran.

„Fără teama de a greşi, pot spune că progresismul a pus piedici progresului de orice natură, iar conservatorismul (conservarea libertăţilor) l-a făcut posibil. Progresismul „eliberat” de constrîngerile morale ale civilizaţiei duce la eugenie, „progresează” înspre camere de gazare, luptă de clasă şi Gulag, sau mai recent, ghetoizarea Europei multiculturale şi libertinajul confundat cu libertatea al paradelor gay”, zice Costin Apostol.

Vladimir Tismăneanu îi beşteleşte în continuare pe urmaşii săi la conducerea IICCMER şi pe Marga de la ICR.

Politico-intelectualii presupusei şi invocatei Drepte anunţă 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână, lună de lună reinventarea Dreptei, reconstrucţia Dreptei şi asta le ocupă într-adevăr tot acest timp. Cei din PDL, Dreapta mai de pe la centru, sunt într-o dilemă profundă: să-l susţină pe Blaga, s-o susţină pe Udrea sau să se mai joace un pic de-a reformiştii.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Mass-media/Bloguri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Vocile Dreptei – între gargară şi pamflet

  1. Jan Valjean zice:

    Vladimir Tismaneanu,acest spion CIA dovedit si,fiu al bolsevicului Tismanynski venit din Rusia cu tancurile sovietice nu are dreptul moral si de fapt n-are niciun drept sa comenteze

  2. Bajan Liviu zice:

    Daca tot e sa-mi dau si eu cu parerea, spectacolul pe care-l da clasa politica romaneasca ( cu rare exceptii) seamana cu o incaerare de potai pe ulita plina de praf, gropi si dimburi numita Romanika.Nasol e ca nu numai clasa politica ci si media( la fel cu foarte rare exceptii) sufera de sindromul ciorii vopsite(se dau ce nu sunt).Seamana mai mult cu personajele literare ale lui nenea Iancu (acelea sunt totus simpatice ) decit cu oamenii reali din acele vremuri care au lupta
    t in primul razboi mondial si au facut Romania mare.Cred si sper ca in strafunduri nebagati in seama de politicieni si media mai exista oameni cu gindire teafara si fapte pe masura in stare sa aduca natia pe drumul normalitatii. Cind si cum nu stiu.

    • Horia Pană zice:

      Liviu,

      Mie mi-e limpede că tu ai o imagine despe un ideal legat de România. Nu te întreb ce înseamnă pentrui tine România, atâta vreme cât mai există în tine ideea de Românika. Faptul că tu depreciezi ceea ce nu concordă cu idealul tău nu înseamnă că pentru alţii România nu este non-Românika. Cei care au re-botezat-o aşa au apelat la o parabolă. Tu o iei ca atare. Suntem în dezacord în această privinţă.

      Nu pot idealiza „interbelicul” pentru că politica de atunci nu diferă substanţial de cea de azi, ci doar conjunctural. Dar asta e istoria reală, nu cea mitizată.

      Dacă eu critic politica de azi, o fac în baza unui pachet de idei pe care încerc să le fac cunoscute şi altora. Asta nu înseamnă însă să ridiculizez totul. Generalizarea defectelor este oglinda în care se reflectă generalizarea calităţilor. Aceasta nu e lumea noastră. Cel puţin nu aia în care trăim.

  3. Grasul zice:

    Am citit doua-trei articole din rubrica Vocile Dreptei si constat ca nu se distinge printr-o calitate deosebita de restul presei romanesti.Concluzie-la pomul laudat sa nu te duci cu sacul!

    • Horia Pană zice:

      Exact, Grasul! Asta am vrut să punctez.

      Mă interesează în foarte mare măsură felul cum se plasează partidele politice româneşti pe portativul curentelor politice actuale.

      Criza „dreptei” româneşti, cu cei doi piloni principali, PNL şi PDL, şi cele două cloambe, Forţa Civică şi Noua Republică este profundă. Accederea la putere, metodologia electorală şi demonizarea adversarului au luat locul viziunilor despre societate, aşa cum ar trebui să se regăsească în ideologie şi doctrine. Orice discurs este pe tipar negativ, insistând pe defectele rivalului şi nu pe calităţile proprii. Care, de cele mai multe ori sunt nişte simple deziderate sub umbrela interesului public.

      Criza „stângii” româneşti, a PSD, este una a înţepenirii în tranziţia post-comunistă, în nişte marote lingvistice mai degrabă, decât într-o continuitate cripto-comunistă, cum se insistă aiurea. Nimic creativ, ci doar preluri pe nemestecate ale unor idei de afară, dinspre stânga europeană modernă, neinternaşizate la nivelul bazinului electoral propriu. Astfel, „demagogia grijii” este doar un sedativ sau un paliativ şi nu un remediu împotriva exceselor „capitalismului sălbatic” – prin aceasta înţelegând abuzurile monopoliste sau oligopoliste şi ale arbitrariului care sufocă economia de piaţă liberă.

      Ambele crize amplifică prin „non-valoare adăugată” criza de identitate şi de poziţionare calitativă a cetăţeanului faţă de sine, ca şi faţă de instituţii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s