Orchestra Dreaptă – Remasterizarea cacofoniei (1)

Orchestra dreapta cacofoniaCacofonia este o stuctură complexă de sunete pusă pe note în mod armonic de către un compozitor, interpretată incorect de către dirijor, ignorată şi maltratată de muzicieni şi care, în final, este dezavuată de public. (parafrazarea unei butade marca Massachusetts Institute of Technology)

Stânga şi Dreapta între metaforă şi ipocrizie

Acest tip de clivaj politic „şi-a început cariera ca o „metaforă”[1] descriind un „accident”: dispoziţia membrilor Adunării Constituante în stânga, respectiv în dreapta preşedintelui adunării, în timpul Revoluţiei franceze. Norberto Bobbio explică modul în care o „metaforă” a devenit categorie operaţională în ştiinţele politice: „Părţile aflate în joc rămân în permanenţă două, oricâţi aliaţi ar avea. Păstrându-se neclintită marea şi unica dihotomie prieten-duşman, reducerea inevitabilă la doar două părţi aflate în conflict, adică procesul de bipolaritate, devenit obligatoriu prin atragerea diverşilor adversari potenţiali spre polii existenţi, are loc pe baza principiului şi practicii după care prietenul duşmanul meu este duşmanul meu sau, invers, duşmanul duşmanului meu este prietenul meu. Fiindcă nu există decât două poziţii posibile, sau prieten, sau duşman – o contrapunere care explică din plin viziunea dualistă a politicii – acolo unde părţile în joc sunt la început mai mult de două, se conturează patru combinaţii posibile: prieten poate săţi fie atât prietenul prietenului, cât şi duşmanul duşmanului; duşman îţi va fi atât duşmanul prietenului, cât şi prietenul duşmanului. Anumite coaliţii sau alianţe ce par nefireşti (…) sunt în realitate consecinţa naturală a logicii dihotomice.”[2]

În mod tradiţional atât Stânga, cât şi Dreapta includ o diversitate de familii politice. Însă într-un mod nepermis de superficial din partea celor care retează brutal scena politică în latura bună şi latura rea, se eludează faptul că la Stânga avem atât social-democraţia, cât şi socialismul, comunismul şi unele forme ale anarhismului, precum la Dreapta avem atât liberalismul, conservatorismul sau creştin-democraţia, cât şi naţionalismul, fascismul şi alte forme ale anarhismului. Cum am putea spune, germenii maladiilor îi avem cu toţii, depinde numai de atitudinea noastră dacă ei şi declanşează vătămătura.

Observaţia scenei politice şi dispunerea actorilor pe ea – aici şi aiurea – ne arată că partidele politice tind să se aglomereze în zona centrală a acestei axe „metaforice”, împrumutând elemente ideologice dintr-o parte sau alta a punctului de inflexiune. Şi acest fenomen se datorează în egală măsură complexităţii pe care a atins-o societatea umană şi multiplicării formelor pe care le iau interesele ce se manifestă în cadrul ei, ca şi scopului electoral de a atrage cât mai mulţi susţinători, căutând numitorul comun dincolo de potenţialele diferenţe ideologice. Iar această difuziune ideologică a transformat partidele politice din partide ideologice ( de cadre, elitist-calitative şi de masă, popular-cantitative) în partide de tip catch-all, un melanj între partidul de cadre şi cel de masă, devoalând tendinţa de dezidelogizare şi depolitizare în favoarea aderenţei electorale şi partide-cartel, orientate spre dezvoltarea unor reţele administrativ-birocratice, care sunt legate de modul de utilizare a resurselor administrative şi de consolidarea intereselor sociale în jurul instituţiilor Puterii.

Un bun exemplu ni-l oferă următorul tabel în care, simplificând caracterisiticile Stângii şi Dreptei, fără a altera substanţa, şi comparând atitudinile celor doi reprezentanţi ai clivajului, USL şi PDL, vedem difuzia de care pomeneam anterior.

Stânga Dreapta
Economie Economie controlată sau parţial controlată de stat

USL – PDL, practic

Economie guvernată de legea pieţii; control minim din partea statului

USL – PDL, declarativ

Schimbare Atitudine revoluţionară faţă de ordinea actuală; nevoia de schimbare

USL – PDL, practic şi declarativ, parţial

Atitudine de susţinere a ordinii existente, văzută ca naturală, firească

USL – PDL, practic şi declarativ, parţial

Muncă Centrată pe muncitor

USL

Centrată pe proprietar

PDL – vezi ultimul Cod al Muncii

Egalitate Egalitatea rezultatului

USL – PDL, practic

Egalitatea de şanse

PDL, declarativ

Lege Legea impune cultura societăţii

USL – PDL, practic şi declarativ

Cultura societăţii impune legea

 

Câtă vreme scena politică românească s-a creat exclusiv pe clivajul prieten – duşman, toate celelalte clivaje, comunist – anticomunist (în special după „primul cincinal” al tranziţiei), Stânga cea rea – Dreapta cea bună, Stânga anti-europeană – Dreapta pro-europeană, Stânga antidemocrată – Dreapta democrată sunt subsidiarele primului. Mai mult, comportamentele politice, precum şi politicile publice promovate, cum s-a văzut şi se vede încă, fie ele manifestate la nivel parlamentar sau guvernamental, au aceleaşi trăsături, indiferent de poziţionarea rivalilor pe axa „metaforică”. Şi din această identitate reală, dar niciodată recunoscută făţiş, rezultă adeseori „coaliţiile nefireşti” de care vorbea Bobbio.

Dreapta pe care o clamează PDL şi acoliţii, mai mult sau mai puţin organizaţi partizan, nu reprezintă decât o autoidentificare pe clivajul mai sus amintit. Eschivele repetate de a se afilia ferm uneie din ideologiile ce definesc partidele politice din familia populară europeană pot fi determinate atât din teama de a crea involuntar curente rivale în interiorul partidului („bisericuţe”)[3], cât şi din convenabilitatea ce rezultă din confuzia doctrinară – suntem ce vrem noi să fim la un anumit moment dat. Însă această din urmă variantă, sustenabilă pe termen scurt, îşi cere tributul pe termen lung, când pseudo-identificarea devine prilej de fisuri, la început superficiale, dar care în timp se extind; cum s-a văzut la Convenţia Naţională din 23 martie.

Eşecul rezultat din eschivele de care pomeneam nu s-a materializat într-o necesară introspecţie şi într-o clarificare ideologică, ci într-o sarabandă a facţiunilor erijate în mesagere ale „dreptei autentice”, grupuri autarhice interne („reformişltii” Monicăi Macovei sau „neo-băsiştii” Elenei Udrea), partide (MRU şi Forţa Civică, Mihai Neamţu şi Noua Republică, Aurelian Pavelescu şi PNŢCD – Ştampila) şi fundaţii (Iniţiativa Civică de Centru Dreapta – MRU, Fundaţia Creştin-Democrată – Baconschi şi mai nou Mişcarea Populară – Băsescu) fiecare dintre ele fiind însă doar vocea unui lider auto-propus ca purtător de stindard. Lor li se adaugă grupurile neafiliaţilor pe faţă, intelectualii (GDS, Tismăneanu, Patapievici, Pleşu, Mihăieş, Liiceanu, Cărtărescu etc.) şi jurnaliştii de la România Liberă, Evenimentul Zilei, B1TV şi Naşul TV. Nimic rău în această aglutinare a „forţelor de dreapta”, numai că fiecare ciripeşte altceva căreia îi spune „dreaptă”, astfel încât îngăimăceala devine atotstăpânitoare.


[1] Conf. univ. dr. Ştefan Stănciugelu, Curs de Ştiinţa Politică, Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA, 2001

[2] Norberto Bobbio, Dreapta şi stânga, Humanitas, Bucureşti, 1999

[3] Istoria recentă a partidelor politice româneşti consemnează criza de identitate a unui partid post-fundaţie, Partidul Alianţei Civice, în clipa în care s-a decis să se ideologizeze răspicat. Au apărut trei curente: (1) social-democrat pe modelul Solidarităţii poloneze (Stelian Tănase) şi social-democrat clasic (Alexandru Athanasiu), (2) liberal (Crin Antonescu, Alexandru Popovici) şi creştin-democrat (Ioan Păun Otiman, Vasile Popovici). Într-un final s-a ales o struţo-cămilă liberalo-creştin-democrată şi a urmat plecarea grupării liberale la PL’93 şi PNL, iar mai târziu dizolvarea partidului (1996).

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Orchestra Dreaptă – Remasterizarea cacofoniei (1)

  1. Pingback: Orchestra Dreaptă – Remasterizarea cacofoniei (2) | POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

  2. Grasul zice:

    Mi-a placut articolul dar as zice ca in tabelul dumneavoastra 2 randuri nu sunt chiar corect tratate.iar cand am inceput sa comentez am vazut ca deja articolul a suferit unele modificari!
    Aveam in vedere „schimbare” si „lege”!
    Intai as zice ca societatea romaneasca a facut/face trecerea de la socialism la capitalism asa ca „Legea impune cultura societatii” s-a manifestat mai mult ca un atribut al fortelor care au impus reformele catre o societate competitiva (capitalista). Poate fi considerata aceasta actiune ca fiind proprie fortelor de stanga? Doar daca ii consideram pe comunisti si pe urmasii lor socialistii din PSD ca fiind de dreapta ceea ce mi se pare o ipoteza mai greu de acceptat. Deci pentru acest rand din tabel as zice ca ar fi normale niste modificari suplimentare.
    In privinta randului „schimbare” chiar ca e ambiguu dupa modificarile aduse ulterior si nu am gasit in articol ceva explicatii referitor la acest rand asa ca nu pot sa fac decat sa-l ignor.
    Ar mai fi si altele de comentat dar las pe mai tarziu.
    Toate bune!

    • Horia Pană zice:

      Stimate Grasul,

      În tabel nu m-am referit la schimbarea de regim politic, adică la revoluţia din decembrie ’89, ci la atitudinea faţă de schimbare în general.

      Da, o „stângă” democrată – care e altceva decât socialismul şi comunismul, şi care creează societăţi parţial sau complet închise – este compatibilă cu economia liberă, de piaţă. Istoria unor state europene din perioada post-belică sunt o dovadă în acest sens. Nu ţin minte ca ţări precum Suedia, Italia, Franţa sau Germania – ca să dau doar câteva exemple – au cunoscut reculuri economice cauzate de politicile lor, şi nu de situaţia economică globală, în timpul guvernărilor social-democrate. Nici că democraţia ar fi avut ceva de suferit. Ori statul de drept. Ori bunăstarea publică.

      Legat de lege, acum. „Legea impune cultura societăţii” înseamnă că legea modifică atitudinile şi comportamentele indivizilor, ea creând apoi tradiţie. „Cultura societăţii impune legea” se referă la legea care se conformează tradiţiei societăţii respective… Sper că am fost suficient de limpede.

      Cum am şi afirmat în text, tabelul este o simplificare a diferenţelor pe câţiva itemi. De altfel, nu am susţinut că ele epuizează trăsăturile distincte ale celor două familii ideologice. Nici nu am putea câtă vreme ele cuprind variante ideologice extrem de diverse, atât democratice, cât şi totalitare.

      O zi frumoasă!

  3. Laurentiu zice:

    bravo.

    m-ati scutit de efortul de a da o postare (proprie) pe facebook (-ul propriu), pe aceasta tema – ati acoperit toate punctele de interes la care ma gandisem:

    1. dreapta/stanga, viguros delimitate si opuse, sunt niste concepte invechite care dateaza din vremurile in care oamenii inca se mai omorau in strada; intre timp societatea a mai evoluat

    2. masele de oameni inseamna electorat, deci orice doctrina/regim actual are valente de „stanga”. mai mult, tendinta unei societati evoluate este oarecum de stanga, in care cei cu bani sa ii ajute pe cei cu mai putini bani (din cauze obiective)

    3. de stanga sau de dreapta, au existat regimuri extremiste. si unele si altele au fost la fel de proaste pentru omul de rand. deci pana la urma nici nu conteaza doctrina, conteaza omul care o implementeaza, iar dorinta de a asupri pe cei mai slabi poate aparea in orice lider, indiferent de apartenenta doctrinara

    4. in Romania, cu geneticul nostru ancestral de hoti si smecherasi, nu cred ca a existat niciodata o doctrina adevarata si implementata, in beneficiul societatii. la noi au fost doar interese meschine si imtatie ieftina si proasta a modelelor occidentale

    prin urmare, am share-uit linkul articolului dvs.

    cele bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s