Schimbarea situaţiei

d3T3u„Dacă, indiferent de culoare politică, indiferent de cine se află la butoane situaţia rămâne neschimbată, înseamnă că trebuie să… schimbăm situaţia!” Mircea Mihăieş (EvZ, 15.04.2013)

Deduc ce a vrut să spună, deşi nu mă aşteptam ca un om de litere cunoscut şi un fost „administrator într-o instituţie publică” (Institutul Cultural Român) să emită fraze ca Niţă bercenarul, vânzătorul ambulant al aparatelor de ras „Gilleme”. Cum ar veni, pentru ca situaţia să nu rămână neschimbată, trebuie s-o schimbăm. O logică sfâşietor de tautologică. Ce a vrut de fapt să spună dl. Mihăieş? Că degeaba schimbăm decidenţii, dacă situaţia considerată neprielnică persistă. Aşa mai venim de-acasă.

Este evident că Mircea Mihăieş, în preambulul articolului său, se referă la situaţia politică, câtă vreme îi aduce în discuţie pe cei ce „se află la butoane”. Care situaţie politică anume trebuie schimbată şi de către cine? Subiectul nu e nici simplu, nici lipsit de interes.

„Cred că o modalitate de a ieşi din acest blocaj letal e ca fiecare individ responsabil să facă observaţii şi să propună măsuri în domeniul în care lucrează. Adunate şi analizate, ele ar putea ajunge sub privirile cuiva decis şi capabil să ia taurul de coarne pentru a scoate din groapă muribunda noastră societate”, scrie Mircea Mihăieş. Sună bine la o primă auzire, dar un pic cam hei-rupist, stil neadecvat celor care vor să se dezbare de modelul îndemnurilor „tovarăşului brigadier, erou pe ramură” la spargerea normelor de muncă şi la scurtarea duratei cincinalelor.

În primul rând, atunci când chemi indivizii responsabili să-şi dea cu părerea, se va strânge instantaneu o gloată eterogenă de „responsabili”, sufocând ghişeele unde se depun, de data asta, sugestiile. Cunoaşteţi mulţi concetăţeni care nu se pricep la orice? Pentru a împiedica busculadele „responsabililor”, care cu opiniile lor personale şi separate ar bloca fără îndoială orice altă activitate, s-a inventat statul cu instituţiile sale reprezentative, democratice în cazul acesta. Adică, populaţia este reprezentată de o sumă de aleşi, care constituie „legislativele”, locale şi centrale, şi de o sumă de numiţi, care constituie „executivele”, la rândul lor locale şi centrale. Avem astfel, teoretic, atât o diviziune a muncii, o specializare a activităţilor, cât şi o diviziune a responsabilităţilor. Altfel, vom avea tot atâtea „soluţii la situaţie” câţi indivizi pătrunşi de iniţiative avem.

În al doilea rând, putem considera că Mircea Mihăieş face de fapt apel la rolul participativ al cetăţenilor într-o democraţie funcţională la toţi parametrii, matură deci, şi la activarea şi dinamizarea simţului lor civic. Complicaţia apare deîndată. O participare non-partizană – în sensul neaderării la un curent de opinie anume, şi nu neapărat la un partid politic – ne-ar întoarce la situaţia de mai sus, cea a eterogenizării până la nefuncţionalitate e demersurilor. O participare partizană, în schimb, ar ordona cât de cât orientările, viziunile despre „situaţie”, reducându-le, pe principiul numitorului comun, la câteva variante fezabile, dar foarte probabil divergente. Să nu ţii cont de această stare naturală a lucrurilor, şi să crezi că „situaţia” poate fi schimbată doar aşa cum o vezi tu, dovedeşte, în opinia mea, un partizanat inflexibil. Deci nu vorbim despre cei aflaţi la butoane aşa, în general, ci doar la cei cu care împărtăşim un acelaşi pachet ideatic şi ideologic. Şi care nu doar induc potenţiale schimbări ale situaţiei, ci şi evaluează în prealabil situaţia. Şi ei pot să considere necesar să o schimbe sau nu.

Din acest punct îl părăsim pe Mircea Mihăieş, deoarece articolul său suferă o luxaţie, sărind năstruşnic la „diplomele perfect inutile” emise de facultăţile româneşti. Nu fiincă n-ar avea dreptate, ci fiindcă se desparte brutal de ceea ce anunţa în prima parte a articolului, ba mai mult, nici nu-l închide cu o concluzie rotunjitoare. Iar noi ne întoarcem la oaia noastră neagră, situaţia.

Situaţie în sine nu există, decât poate într-un sens teoretic, raportat la un univers imobil. Ci vorbim despre un ansamblu de circumstanţe care produc, la un moment dat, o anumită stare de fapt. Să analizezi situaţia, ignorând ipostazele şi conjuncturile care o compun, precum şi consecinţele acestora, este ca şi cum ai studia mişcarea privind o fotografie. În cazul abordat, al acţiunii actorilor politic decidenţi (butonarea) asupra situaţiilor, observăm prea adeseori că aceştia procedează în două moduri legat de situaţii: fie nu văd copacii din cauza pădurii, fie nu văd pădurea din cauza copacilor. Ceea ce le lipseşte nu este întotdeauna rodul incompetenţei, cât mai degrabă rodul superficialităţii ce decurge din efemeritatea funcţiei de demnitate publică asumată. Deşi diavolul se ascunde în detalii, insistenţa asupra detaliilor, uneori mai puţin importante decât ni se lasă să credem, ne face să ne preocupăm atât de mult de dracul, încât uităm de tat’su.

Dar, mai presus de orice, proasta evaluare a „situaţiei” este rezultatul inconsistenţei unui proiect politic de anvergură, raţional alcătuit, şi chiar absenţa lui, actorul politic presupus decident înlocuind decizia cu gestionarea funcţionărească şi cotidiană a unor deranjuri administrative, precum şi cu preocuparea de a găsi explicaţii şi justificări credibile pentru presupusa sa activitate în interes public.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Schimbarea situaţiei

  1. Grasul zice:

    Am citit articolul din EVZ si mi s-a parut a fi de la cap la coada un fel de zeflemea, iar fraza de incheiere „profesorii universitari ar putea avea măcar salarul cadeţilor produşi pe bandă rulantă de universităţile cu profil militar” mi-a intarit convingerea dar am observat ca multi comentatori au luat in serios ceea ce mi se parea un text scris doar pentru amuzament.
    De aceea nu ii mai reprosez domnului Pana ca a scris un text despre democratie participativa plecand de la „teoria schimbarii… situatiilor”!
    Mi-a placut si articolul domnului Pana.
    Sanatate si numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s