Revizuirea Constituţiei: Hărnicia unora şi hipopotamul zvăpăiat (1)

Hipopotamul constitutionalNu doar răsfirata Opoziţie se arată îngrijorată de modalitatea în care „comisarii” neo-constituţionalişti masacrează principiile unei constituţii, ci orice om cu mintea sprintenă şi preocupat de buna întemeiere a legii noastre fundamentale. Aşa că sunt în convergenţă când opozanţii reclamă „ritmul fulgerător” cu care se dezbat amendamentele şi îşi arată „dezaprobarea nu numai faţă de acest proces, dar şi faţă de conţinutul unor propuneri care au primit girul Comisiei până în acest moment”. Suntem însă în contradicţie când ei susţin că „au constatat până acum o tratare superficială, cu dispreţ suveran, a dreptului cetăţenilor de a participa activ şi semnificativ în dezbaterile amendamentelor constituţionale”. Dumnealor se referă, de fapt, la ONG-urile care s-ar vrea parte a procesului de revizuire. Nu comentez legitimitatea dorinţei lor, dar mă întreb dacă, aşa cum se erijează respectivele ONG-uri, ele reprezintă în mod real şi mai adecvat din punct de vedere constituţional interesele cetăţenilor decât Parlamentul.

Forumul Constituţional tocmai acest proces l-a vrut potenţat, cel al participării active şi directe la dezbateri a cetăţenilor, societăţii civile şi mediului academic. Putem însă comenta critic în ce măsură anume intenţiile declarate iniţial de coordonatorii Forumului Constituţional au fost ele efective, eficiente şi utile, după ce a organizat dezbateri în teritoriu şi a strâns propuneri de revizuire, aşa cum se specifică în Raport: (1) pe platforma on-line, 112 de subiecte de discuţii, 316 utilizatori înregistraţi, 700  de comentarii, 7000 de accesări ale unor utilizatori unici şi 11.000 de vizualizări; (2) în teritoriu, 50 de dezbateri; (3) s-au înregistrat 400 de propuneri de revizuire, care au conţinut 7000 de noi formulări ale alineatelor constituţionale. Concluzia ar fi că doar cine n-a vrut n-a participat.

În sfârşit, de bine, de rău, Forumul Constituţional şi-a făcut treaba ce şi-a propus-o şi a înaintat un raport către Comisia parlamentară de revizuire a Constituţiei. Iar comisia cu pricina este formată, oricât ar bombăni unii, din reprezentanţi legitimi ai cetăţenilor. Şi partida lor de ar fi fost la guvernare şi ar fi avut majoritatea parlamentară, aceleaşi proceduri le-ar fi urmat. Prin urmare, tânguirile lor de acum, pe acest aspect, le cataloghez drept ipocrizii.

Ceea ce este corect în vociferările criticilor se referă la neseriozitatea sau chiar inepţia de care pot da dovadă parlamentarii „comisari”. Şi exemplele dezolante par să nu se mai sfârşească. Există riscul ca noua Constituţie să fie nu doar mai sinuoasă decât actuala, ci un fel de „hipopotam” zvăpăiat strivind sub greutate-ai constrângătoare însăşi noţiunea de spirit constituţional democratic. Voi comenta câteva dintre ele, în ordinea în care le-a publicat Mediafax, unele aberante, altele care sunt de resortul legilor organice sau ordinare şi nu al Constituţiei.

1. Discriminarea orientării sexuale şi familia

Iniţial s-a votat un amendament pentru interzicerea discriminării pe orientarea sexuală. Apoi s-a votat un amendament care declară familia ca fiind constituită prin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, ceea ce contrazicea amendamentul precedent. Apoi se revine asupra celor două amendamente şi sunt respinse amândouă. Discriminarea e la locul ei, ca şi până acum, iar familia revine la statutul actual din Constituţie, adică la căsătoria dintre soţi. Vraiştea din minţile parlamentarilor „comisari” este deplină. Soluţia era una simplă. Interziceam discriminarea pe orientare sexuală, familia devenea uniunea consensuală dintre parteneri, interzicându-se totodată căsătoria (la Starea civilă, fiindcă cununia religioasă nu e un act cu efecte juridice) dintre persoane de acelaşi sex şi adopţia unui copil de către aceştia. Căci nediscriminarea cu pricina le-ar oferi, în această situaţie, drepturi patrimoniale asupra bunurilor comune, fapt care ar fi în concordanţă cu art. 44 din Constituţie: Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Am fi fost nu doar moderni, ci şi cât se poate de europeni. Aici nu avem de-a face doar cu superficialitatea şi ignoranţa, ci cu o mentalitate conservatoare frustă, neaşteptată nici din partea liberalilor cică progresişti, nici din partea social-democraţilor, care nu prea sunt siguri ce e cu echitatea între oameni: egalitate în faţa legii sau egalitarism uniformizator, nu mai puţin conservator.

2. Votul prin corespondenţă

Deputul Alina Gorghiu, jurist la bază, a propus ca votul prin corespondenţă să fie introdus în art. 62 din Constituţie. Forma actuală a articolului spune că ambele Camere ale Parlamentului sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale. De ce nu propune dumneaei amendarea legii electorale? Probabil, ca să se afle-n treabă. Amendamentul a fost din fericire respins.

3. Moţiunea de cenzură constructivă

Idee a USL, perorată de Crin Antonescu, şi care sună aşa: „Avem o formulă care va contribui la stabilitatea politică şi la stabilitatea Guvernului. Avem noutatea introducerii aşa-numitei moţiuni de cenzură constructive, prin care, când se iniţiază o moţiune de cenzură, iniţiatorii trebuie să propună un succesor.” Inutilitatea unei asemenea iniţiative frizează infantilismul politic. Odată ce o moţiune de cenzură este adoptată, e limpede pentru oricine altcineva că ori s-a constituit o altă majoritate parlamentară, ceea ce incumbă o nouă propunere de premier (vezi căderea Cabinetului Ungureanu), ori majoritatea parlamentară este aceeaşi sau similară, dar nu mai agreează premierul sau echipa guvernamentală în exerciţiu (vezi reînvestirea lui Boc, în decembrie 2009).

4. Refuzarea unui ministru la remaniere

Preşedintele nu mai poată refuza un ministru propus de premier la remaniere, este una din variantele agreate de USL. Dacă în cazul candidatului de premier şi al echipei sale guvernamentale propus şi acceptat de o majoritate parlamentară preşedintele nu are decât rolul de a consfinţi această voinţă legitimă, în cazul remanierii răspunderea este în primul rând a premierului. Dar nu discreţionară, ci cu avizul comisiei de specialitate, care este obligatorie, nu ca până acum. Ce ne facem însă în faţa iresponsabilităţii unei majorităţi care-şi permite discreţionarul? S-au tot întâmplat asemenea derapaje de la normalitate. Şi aici rolul Preşedintelui, chiar şi într-un regim parlamentar, de a proteja buna funcţionare a instituţiilor statului de consecinţe nedorite şi de a media soluţii oportune este esenţial. Mai ales atunci când o majoritate politică excesiv de proteguitoare cu ai săi poate deveni funestă.

5. Urmărirea penală a membrilor Guvernului

Membrii comisiei de revizuire a Constituţiei au adoptat un amendament prin care sunt eliminate atribuţiile Preşedintelui în ceea ce priveşte posibilitatea de a cere urmărirea penală a unui ministru sau de a-l suspenda din funcţie. Dincolo de jocul politic mizerabil în care s-au aruncat uneori atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi reprezentanţi ai justiţiei asupra unor miniştri (şi doar în complicitate o puteau face), ale căror anchete sau procese sunt impardonabil tărăgănate, lăsând poate o umbră nejustificată asupra lor (de exemplu, cazurile Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru sau Tudor Chiuariu), a lăsa pe mâna majorităţii parlamentare care dă şi sprijină guvernul cererea de urmărire penală a membrilor acestuia echivalează cu caducitatea actului.

6. Politizarea numirilor continuă

Membrii comisiei de revizuire au adoptat, cu 17 voturi ‹‹pentru›› şi trei ‹‹împotrivă››, un amendament formulat de PSD prin care se adaugă la articolul 75 un nou alineat: „Senatul numeşte sau alege, după caz, în condiţiile stabilite prin lege sau prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare: a) 3 dintre judecătorii Curţii Constituţionale; b) preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Legislativ; c) consilierii Curţii de Conturi; d) preşedintele Consiliului Economic şi Social; e) preşedintele Autorităţii Electorale Permanente; f) reprezentanţii oricărei alte autorităţi sau instituţii publice aflate sub control parlamentar sau care, potrivit legii, prezintă Parlamentului rapoarte sau alte dări de seamă privind propria activitate.” Este evident că declaraţiile privind depolitizarea instituţiilor statului cu statut de autonomie sau independenţă nu a reprezentat decât demagogia care să ascundă metoda „pleacă ai voştri, vin ai noştri”.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în D'alea constituţionale și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Revizuirea Constituţiei: Hărnicia unora şi hipopotamul zvăpăiat (1)

  1. Grasul zice:

    Desi articolul e scris decent, atent si are un stil captivant mie mi-a provocat un sentiment intre dezgust si disperare!
    Doamne ocroteste-i pe romani ca ei nu sunt in stare!
    Sanatate!

    • Horia Pană zice:

      Prietene Grasul,

      N-ai idee ce sentimente de dezgust şi disperare îmi creează mie dumnealor, „înţelepţii” politicieni. Am afirmat că nu voi fi altfel decât critic faţă de toţi cei care îşi bat joc de principiile şi valorile unei democraţii funcţionale. Nu fac rabat la asta. Sper să te conving şi pe tine de asta, în cele din urmă. 🙂

      Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s