Politică de duminică (42)

Dumb peopleN-am mai scris nimic de o săptămână, deoarece am fost plecat să repar aticul casei de la Orşova. Căldură mare, mare de tot. Şi asta cam spune multe despre şansa de a privi ulterior cu seninătate spre cei care doar se fac că muncesc sau gândesc. Nu dau pe din afară de hărnicie, dar când mă apuc de o treabă nu-mi bat joc de ea. În restul timpului, neavând acces la internet decât într-o incintă cu etichetă la uşă, dar mai tot timpul petrecut de mine acolo neconectată la reţea, din diferite motive aiuritoare, am butonat pe canalele oferite cu zgârcenie de un furnizor de cablu cvasiabsent. Lipsindu-mi astfel interconexiunile informaţionale cu care sunt obişnuit, multe evenimente au trecut pe lângă mine fără să le aprofundez. Aşa că, în zorii zilei de azi am încercat să recuperez cele pierdute. Dar ce-am pierdut de fapt? O altă săptămână de văicăreli şi burzuluieli, de imbecilităţi şi ipocrizii, de autenticităţi masacrate şi neadevăruri monumentalizate, alternând ca berea Neumarkt şi vopseaua Savana în reclame. Mă voi opri doar la trei aserţiuni, amântrei din săptămână ce stă să se încheie.

Am citit, de exemplu, articolul scris de Andrei Pleşu la rubrica Blogurile Adevărul, în care spune un lucru cu care sunt în deplin acord: „În ultimii ani, am văzut, pe diferite canale de televiziune, dezbateri politice de-a lungul cărora intelectuali plauzibili şi mai mult decît plauzibili au ţinut să „presteze” cuminte un discurs monoton, partizan, resentimentar, sub striurile căruia nu se mai percepea nici urmă de rezonabilitate, sau, măcar, de decenţă.” Nu doar în studiourile televiziunilor, ci şi pe bloguri sau Facebook, aş mai adăuga eu. Că diverşi politicieni, cărora banii le ţin loc de creier şi educaţie, îşi fac publice inepţiile şi pizma a devenit un loc comun. Că „intelectuali plauzibili”, cum îi descrie Andrei Pleşu, compromit aşijderea inteligenţa şi onoarea consider că este mult mai grav. Şi din acest motiv ei sunt o ţintă permanentă pentru mine, iar nu din motivele pe care le azvârlesc diverşii vigilenţi partizani „de bine”, în timp ce condamnă partizanatul chiar şi acolo unde el nu este, şi anume, resentimentul, ura, veninul şi alte bazaconii de-astea. Prostia sau reaua credinţă manifestate până şi de un prieten nu devin prin prisma prieteniei, oricât ne-am strădui să-i găsim circumstanţe atenuante, înţelepciune sau onestitate.

Nu vreau să speculez către care parte a „intelectualităţii plauzibile” îşi trimitea Andrei Pleşu săgeţile, deşi nu mi-ar fi deloc greu, alăturând acestui articol pe celelalte, publicate în acelaşi spaţiu media. Şi ca să nu las loc nici altora să speculeze, voi aminti două personaje din grupa intelectualilor, însă din tabere politice rivale.

Cristian Preda

„Martin Schulz a fost desemnat candidatul socialiştilor la şefia Comisiei Europene. Dezastrul trebuia să poarte un nume”, scrie Cristian Preda. Iar asta reprezintă un „cutremur etico-politic”. Se poate lesne observa că socialiştii din Parlamentul European nu sunt nicidecum socialişti europeni, ci nişte duşmani de moarte ai europenismului. „Ce vor Schulz & Co? Să distrugă economia liberă, să elimine orice reper moral din politică şi să îngăduie autocraţiei din Rusia să acţioneze liber în Europa.”

Dacă n-ar fi vorba de un intelectual viabil, chiar dincolo de „plauzibilul” domnului Pleşu, o asemenea alăturare de propoziţii l-ar trimite pe Cristian Preda în turma imbecililor. Dar să-i dăm autorului Minimei moralia un pic de credit şi să spunem că eurodeputatul „de dreapta” este doar „marcat de striuri resentimentare de sub care nu mai percepe nici urmă de rezonabilitate, sau, măcar, de decenţă.” Cum ar arăta, în acest caz, pentru Cristian Preda, o Uniune necutremurată etico-politic? Una monocoloră, formată numai din PPE şi sateliţii, iar ceilalţi trebuie declaraţi duşmani ai poporuilui european şi trimişi la gherlă?

Andrei Marga

Demisionarul director de la Institutului Cultural Român, Andrei Marga, nu poate pricepe nici în ruptul capului ce reprezintă pentru statul român instituţia pe care s-a făcut că o conduce, aceea de a construi şi promova diplomaţia culturii româneşti. Şi spune dumnealui astfel, citat de Hotnews:

„Sunt multe întrebări deschise. Este de plătit acum costul unei amalgamări lipsite de legitimare, câtă vreme, şi în iunie şi în decembrie 2012, oamenii au votat altceva? Sunt de plătit eforturile de a schimba personalul numit odinioară în exterior pe criterii obscure? Este lupta ascunsă a unor politicieni dezorientaţi? Este în joc o chestiune de imaturitate? Sunt toate acestea laolaltă?”

Cultura românească nu poate fi partizană decât într-un sistem totalitar, unde ea trebuie să susţină ideologia uniformizată şi uniformizantă a „Tătucului naţiei”. Dacă mai ieri, ca şi azi, Andrei Marga acuza politizarea obscură a ICR sub bagheta lui Patapievici, cum s-ar numi legitimarea personalului din ICR prin votul politic dat în alegerile de anul trecut?

În loc de încheiere

Pe undeva, există o similitudine de abordare a politicii între Andrei Marga şi Cristian Preda. Fiecare dintre ei este de părere că tabăra cealaltă trebuie să dispară. Şi revenim la spusele lui Andrei Pleşu: „Vor să se pună în valoare cu orice preţ, vor succes public, vor funcţii înalte (pentru ei sau pentru ai lor) şi pentru asta ajung să se poarte ca nişte mecanisme decerebrate, să-şi saboteze propria inteligenţă şi propriul prestigiu, punîndu-se în situaţii jenante.”

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politică de duminică și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Politică de duminică (42)

  1. Bajan Liviu zice:

    Nu am mare lucru de spus, chiar pioneze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s