Tembelism fără frontiere: Politizarea accidentului din Muntenegru

muntenegru_crash_36132000„Hei rup, hei rup, cad stânci de fier, în lupta dusă de brigadieri!” (Cântec patriotic, şantierul Bumbeşti – Livezeni, 1947 – 1948)

Doar cu nişte astfel de neo-brigadieri, angajaţi în partizanate hei-rupiste ar putea semăna jurnaliştii şi politicienii ignoranţei şi relei credinţe combinate, aceia care preamăresc democraţia liberală (democraţia reprezentativă modernă) de pe poziţiile centralismului democratic de sorginte bolşevică. Una dintre practicile centralismului democratic era intimidarea până la anihilare a oponenţilor politici, în căutarea unanimităţii, în timp ce responsabilităţile nu erau urmarea criteriilor stabilite prin norme universal valabile, ci a dispoziţiilor discreţionare ale liderilor politici, schimbătoare conjunctural. Stupefiant pentru mine, oameni care erau prea tineri pentru a li se fi inoculat asemenea reflexe, ba unii dintre ei îndoctrinându-se chiar întru opoziţia faţă de asemenea  reacţii, le-au recreat parcă în mod natural, uimind cu extraordinara predilecţie pentru populism şi demagogie.

Tragica întâmplare din după-amiaza de duminică, din Muntenegru, le-a oferit acestor neo-brigadieri încă o ocazie de a-şi exhiba apucăturile maidaneze, lătrând la tot ce mişcă şi nu-i prieten ori stăpân. Soarta victimelor accidentului şi a familiilor acestora nu au reprezentat decât trambulina lacrimogenă de pe care să se arunce în crizări şi atacuri la adresa realilor sau imaginarilor duşmani politici. Asupra duşmanilor reali, pentru că partida unora dintre ei trebuie să fie în toate vioara întâi şi, într-un final, singura justificată să existe, iar asupra duşmanilor imaginari, pentru că altora dintre ei li se năzare, zi de zi, seară de seară, că istericalele lor reprezintă vocea vigilenţei necurmate şi pluri-direcţionate a naţiei.

În afara unei realităţi incontestabile, că atât jurnaliştii, cât şi politicienii se legitimează prin reacţie rapidă la evenimente, simpla promptitudine nu este doar insuficientă, ci poate deveni de-a dreptul nepotrivită sau dăunătoare. Este principalul motiv pentru care înţelepciunea nu este caracterizată numai de viteza de gândire, ci mai ales de răbdarea, ca datorie, cu care a fost temeinicită acea gândire.

Principalul cap de acuzare la adresa autorităţilor româneşti a fost aceea a lipsei unei reacţii instantanee. Normalitatea este dezideratul şi laitmotivul criticist cel mai frecvent utilizat. În acest caz, pentru orice om normal, normalitatea instituţională ar fi descrisă de respectarea normelor şi procedurilor care se circumscriu bunei funcţionalităţi a instituţiilor statului. Cu toate că aceste lucruri ar trebui să fie prea bine cunoscute jurnaliştilor şi politicienilor în primul rând, ignorarea şi obscurarea sistemului de norme şi proceduri privind o situaţie precum cea din Muntenegru a fost colosală.

În primul rând, ni s-au servit tot felul de cronologii care să explice indolenţa guvernamentală, precum Sorina Matei, chivuţa de la România TV, pe blogul personal. Accidentul a avut loc la ora 18, ora României. Prima informare a venit din partea unui suprevieţuitor, care a telefonat acasă, pe la ora 19. Persoana de-acasă a sunat la firma de transport. Abia la ora 20 află primarul din Curtea de Argeş. Nici unii dintre ei nu a sunat la autorităţile centrale îndrituite să intervină într-o asemenea situaţie, dar au informat presa, puţin înainte de orele 21. Nici măcar nu s-a ştiut, până la 20.50, decât că sunt vreo 3 români printre victime, autocarul fiind iniţial considerat ca fiind ucrainean. Informarea oficială, venită pe canale diplomatice este înregistrată la 21.30. Instantaneu, de astă dată, sunt anunţaţi Raed Arafat, responsabilul din Ministerul Sănătăţii cu situaţiile urgenţă şi Mircea Duşa, ministrul de Interne, cu responsabilităţi în acelaşi domeniu. Care oficiali purced imediat la acţiunile necesare, conform procedurilor. Până în acest moment nu văd nici lentoare, nici brambureală, ci doar o situaţie excepţională la care se răspunde adecvat de către cei direct responsabili.

Să nu se treacă cu vederea faptul că vorbim de instituţii ale statului care funcţionează după reglementări specifice. Şi avem, mai întâi, instituţiile statului muntenegrean, pe teritoriul căruia a avut loc accidentul, şi abia apoi intervin instituţiile statului român. Dar cui îi pasă de înlănţuirea normală a reacţiilor instituţionale?

Presa şi politicienii ultra-vigilenţi şi ultra-anxioşi s-ar la gâtul premierului Ponta, că vezi Doamne, în Muntenegru mor români, iar el joacă baschet la turneul „Streetball 3×3”. Care partidă a început la 19.30, când nici autorităţile române, dar nici jurnaliştii vigilenţi nu ştiau nimic despre tragedie.

În acest sens scrie şi chivuţa Sorina Matei, în cronologia ei: 19.37 – Agenţia France-Presse dă informaţia, fiind ştiut că, pe zone ca Muntenegru, France-Presse nu are cea mai mare viteză în a da informaţii. 19.50 – Site-urile din Muntenegru au deja ştirea difuzată – vezi site-ul Telegraf.” Bine, şi ce treabă are asta cu informaţiile care ajung la oficialităţile române? Nici presa vigilentă românească, aia care le ştie pe toate întocmai şi la timp, nu a avut habar de întâmplare până aproape de orele 21. Dar cui îi pasă de înlănţuirea normală în timp a evenimentelor?

Vine apoi „Măria Sa, Politicianul”, Mihai Răzvan Ungureanu, cel atât de îngrijorat de soarta cetăţenilor pe care-i păstorea ca premier, în iarna lui 2012, încât le-a spus celor înzăpeziţi şi blocaţi în propriile case că sunt nişte putori nesimţite. Şi declamă ca la UTC, pentru Calea europeană: „Nu poţi să ieşi şi să joci baschet când se întâmplă o asemenea tragedie. Asta ţine de ce înţelege fiecare sau cum înţelege fiecare să fie român… Nu am crezut vreodată că se poate, în Ţara Românească (sic! – Dacă era în Moldova, Transilvania sau Banat se putea?- n.a.) o asemenea probă de cinism absolut din partea guvernanţilor, în momentul în care românii se află într-un doliu, pentru că accidentul din Muntenegru e un accident de proporţii rar întâlnite în istoria noastra recentă.” Să-l trimitem pe demagog la cronologia întâmplării sau în altă parte?

Aşa cum jurnaliştii demagogi şi farisei nu au fost reprezentaţi doar de Sorina Matei (RTV), ci şi de alde Robert Turcescu, Cătălin Prisacariu şi Andrei Bădin (B1TV) sau istericoasa Dana Grecu (Antena 3), nici politicienii nu l-au lăsat în faţă doar pe MRU. Şi Cristian Preda, pe blogul său, în data de 25 iunie, are opinii de forumist apucat şi fanfaron: „Anunţul referitor la tragedia petrecută în Muntenegru nu l-a mişcat pe premier. Acesta a preferat să joace baschet, în timp ce românii se cutremurau deja aflând despre căderea autobuzului în prăpastie. Titus Corlăţean nu s-a sinchisit nici el: a plecat la Luxembourg, nu la Podgorica.” Iarăşi ne confruntăm cu cronologia reală care nu interesează. În plus, o mistificare ordinară: Ştirea Mediafax, 24 iunie, orele 9.46, adică cu 24 de ore înainte de a-şi posta moralistul Cristian Preda textul pe blog, spune că „Ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, şi-a anulat participarea la reuniunile CAE şi CAG din Luxemburg, urmând să plece la Podgoriţa pentru a coordona la faţa locului activităţile echipei operative din România, în cooperare cu autorităţile locale, pentru asistenţa victimelor accidentului.” Şi acesta este, cică, un politican reformist, care vrea să aducă normalitatea europeană pe malurile Dâmboviţei. Păzea!

În finalul exemplelor, iată ce scrie pe blogul ei, o fostă jurnalistă – habar n-am ce mai e acum – Roxana Iordache, una care se pisicea cu mulţi ani în urmă, moraliceşte, printre picioarele „Seniorului” Corneliu Coposu:

„Chiar nu mă interesează cine ce va zice. Dar mie “accidentul” sinistru din Muntenegru, în care au murit 18 români şi 29 au fost răniţi, mi se pare programare. Ca să se vorbească despre asta, pentru ca subiectul să ocupe tot timpul şi pentru ca – nu-i aşa? – Ponta să se profileze ca erou naţional, care face totul. Pentru repatrierea trupurilor neînsufleţite şi consolarea fraierilor.  Şi ca să luăm cunoştinţă de franceza perfectă a dragului nostru secretar de stat Raed Arafat. Un scump nevinovat. Şi speculat. … Eu sunt cinică? Nu, dragilor! Criminalii care manipulează.”

Abjecţia e la ea acasă.

Cum bine spunea aseară, la Money TV, Iulian Comănescu, creditat ca analist media: „Nu avem presă de ştiri, ci presă de opinie.” Şi cum partizanatul impune opinia – B1TV vs. USL şi, mai nou, PDL – Blaga, Antena 3 vs. PDL – Băsescu & Compania de sunet şi culoare şi, mai nou, într-o oarecare măsură PSD, RTV vs. PNL şi PC, şi mai puţin Opoziţia – interpretările tragediei din Muntenegru au urmat cu fidelitate respectivele opinii.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Tembelism fără frontiere: Politizarea accidentului din Muntenegru

  1. Anonim zice:

    Ciobanu* care șofa era un polițian. I s-a recoltat sânge? Deoarece toată noaptea petrecuse.

    • Horia Pană zice:

      @ Anonim

      Mi-aş dori să răspund tuturor comentariilor la articolele mele. Uneori însă mi-este imposibil să trec şi de simpla politeţe de a răspunde. O fac totuşi.

      Aţi remarcat cumva care este subiectul articolului meu?

      O zi bună!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s