Note de promenadă – Lumea părerilor (1)

300metamorphosis_090408043700703_wideweb__300x437Câte capete, atâtea păreri? Ar fi adevărat numai dacă variantele de răspuns la o problemă ar fi egale ca număr cu toate capetele care sunt capabile de păreri. Ceea ce nu „se ezistă”. Dacă nu mă credeţi, să exemplificăm! Să zicem că noi, românii cu drept de vot, am fi 18 milioane. Credeţi că se vor exprima 18 de milioane de opinii distincte despre felul în care ar trebui să fie guvernată societatea noastră? Da de unde!

Opiniile se vor concentra în jurul unor criterii generale care definesc o bună guvernare: democraţie, economie de piaţă, justiţie, ordine publică, educaţie, sănătate, siguranţă, bunăstare, drepturi, îndatoriri, previzibilitate etc. Vor fi fiind anumite persoane care vor spune că toate aceste criterii generale conţin o sumă considerabilă de alte sub-criterii, ceea ce ar multiplica opiniile. Categoric le multiplică, dar nu în aşa măsură încât ele să determine un răspuns afirmativ la interogaţia din preambul. Fiindcă opiniile se vor concentra la rândul lor asupra sub-criteriilor într-o proporţie similară ca asupra criteriilor generale enunţate mai sus. Iar acest lucru se întâmplă deoarece posibilele variante de răspuns la respectivele criterii nu se nasc în capetele tuturor, ci în ale acelor persoane sau grupuri de persoane care teoretizează problematicile unei societăţi şi care propun apoi soluţiile pe care le cred oportune: intelectuali, tehnocraţi, politicieni, lideri de opinie; cu alte cuvinte, ceea ce ar trebui să constituie elitele. Iar restul societăţii îşi orientează ulterior opiniile după aceştia, prin informaţiile pe care le diseminează public, în special prin mass-media.

Bineînţeles că teoretizările şi soluţiile oferite de elite la problematicile societăţii se polarizează şi ele după unele criterii, îndeosebi ideologice şi doctrinare[1], astfel că opiniile se formează după gradul de acceptabilitate al răspunsurilor primite din partea acestora. Este întocmai justificarea pentru care există partidele politice de pildă, al căror rol este de a reuni persoanele care aderă la tezele ideologico-doctrinare oferite şi de a le pune în practică prin accederea la guvernare.

Ceea ce am enunţat până în acest moment presupune informarea corectă a varietăţii concepţiilor, chiar antagonice fiind, pentru ca opiniile să se formeze în cunoştinţă de cauză şi pentru a putea aprecia rezonabil consecinţele acceptării unei convingeri sau a alteia. Pe scurt, am schiţat normalitatea lumii părerilor. Normalitate care este strict dependentă de o permanentă interogaţie şi de un proces de cunoaştere continuu.

Viaţa de zi cu zi însă, aşa cum ne confruntăm noi cu ea, ţine mai mereu să contrazică această normalitate, în modul cum am exprimat-o.

Când nu avem de-a face cu o societate civilă reală, adică organizaţii non-guvernamentale, civice, care să concentreze opinii particulare în direcţia unei anumite politici publice (locuri de muncă, educaţie continuă, apărarea drepturilor, etc.), motivând participarea cetăţenească, ci acestea se comportă ca nişte cluburi autarhice, autosuficiente şi colegiale, orice apel la civism este pură ipocrizie. Ideea originară este explicabilă, acţiunea ulterioară devine însă justificare birocratică a propriei existenţe. „Suntem pentru noi, poate pentru voi, mai vedem, mai discutăm, dar suntem!” Pervertire în cel mai oneros mod a scopului. „Românul statistic” poate nu înţelege toate farafastâcurile juridico-morale, dar le simte. Şi se dă deoparte. În ciuda apoteoticelor imnuri înălţate responsabilităţilor civice ale „civicilor”. Adică, autoglorificări pe accesări de fonduri publice naţionale, private naţionale şi de aiurea sau europene, cu care fac de toate şi nu mântuie nimic.

Dar ei, ele trebuie să existe, altfel vor trebui să-şi justifice, într-un fel, existenţa şi cheltuielile. Soluţia valahă, dâmboviţeană? Declararea unei afinităţi politice. Dacă se poate, una fundamentată pe „valori şi principii”, acelea pe care „opozantul” nu le are sau de care este deposedat propagandistic.

Veţi spune că, uite, PDL şi „peroriştii de dreapta” nu mai deţin pârghiile puterii politice şi totuşi continuă sarabanda „valorilor şi principiilor”. Nimic mai adevărat. În acelaşi timp, orice om care are un buget de familie, nu cer mai multă îngăduinţă în exemplificări, ştie că nu poate arunca bani pe seminţe de 2 lei punga la preţ de 5 lei punga. Decât în cazul în care vorbim de bani scoşi din evidenţa finanţelor publice. Şi atunci, întrebare firească, de unde atâţia bani cheltuiţi pentru nimic? Sau nu e vorba de nimic? Voluntariat, pur şi simplu? „Las-o fiei!”, cum ar zice un prieten de-al meu!

Observând comportamentul nu atât al politicienilor, inepţi, dar autosuficienţi prin contabilizare de mandate acumulate, cât al rândăşimii acuplate (cu toate sensurile termenului acuplare) la „gaşca” politică, utilizarea conceptelor asociate valorilor şi principiilor devine, cum zicea Nicolae Steinhardt, „pălăvrăgeală turnată în lozincă”.

Ideile şi teoriile clădite armonios în secole, despre ce este, ce poate deveni şi ce ar trebui să fie o societate normală, actualmente tradusă printr-o democraţie reprezentativă consensuală, în care şi cel conjunctural puternic, şi cel conjunctural debil sunt parte într-un joc al echilibrului şi probităţii par să fie într-atât de flexibile încât nici nu mai găsim relevanţă în predecesorii care le-au oferit societăţilor vremii lor. Ba din contră, devin „plastilina” din care porcul poate fi prefăcut în înger şi diavolul în mielul neprihănit, monopolizând etichetările de sine şi ale rivalilor.


[1] Într-o exprimare sintetică, ideologia este un complex articulat de idei, reprezentări, concepţii, atitudini, retorici şi care are ca scop oferirea unor răspunsuri privind complexitatea realităţii. Doctrina, în schimb, reprezintă pachetul conceptual prin care se încearcă punerea ideologiei în practică.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Note de promenadă și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Note de promenadă – Lumea părerilor (1)

  1. Ghilotina zice:

    The term minister comes from Middle English, deriving from the Old French word ministre, originally minister in Latin, meaning ‘servant’.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Minister_(government)

    • Horia Pană zice:

      Foarte adevărat. Şi? Cunoşti cumva şi verbul arhaic, tot englezesc, „to minister”? Înseamnă „a furniza”. Legându-le vedem că avem de-a face cu „furnizarea de servicii”, în cazul ăsta „publice”, în folosul societăţii. Concepţia că ministrul ar fi o slugă a voinţei discreţionare a poporului este demagogică şi falsă. El este în serviciul poporului în măsura în care i se permite de către legi şi Constituţie, conform mandatului primit în baza unui program de guvernare. Şi astfel ne întoarcem la votul popular care dă Parlamentul şi la votul parlamentar care dă Guvernul. Nici una dintre părţile aflate în jocul democratic nu trebuie să fie discreţionar faţă de celălalt partener: nici poporul, nici Legislativul, nici Executivul, nici Judecătorescul.

  2. Arghirescu zice:

    Reacțiunea reacțiunii la ideea „poporului român suveran” (numită și democrație directă sau democrație pură). Ea a fost exprimată de un ministru liberal armean putred (de bogat, bineînțeles). El a spus: Noi am fost trimiși aici ca să conducem noi poporul român și nicidecum ca să ne conducă poporul român pe noi. Păi vă dați voi fraierilor seama ce nenonorice ar fi?
    (1) Ar reinstaura comunismul.
    (2) Ne-ar judeca și spânzura pe stadion ca în China și pentru cea mai mică șmecherie.
    (3) Nu ne-ar mai da impozite ca să avem și noi acolo un ban de buzunar cât de cât.
    (4) Ne-ar confisca uriașele noastre averi pentru care am transpirat atât de mult (nu de muncă, ci de frică) etc.
    Doamne apără-ne și păzește-ne și trăznește-l pe acest dușman al nostru de popor român suveran.

    • Horia Pană zice:

      Domnule Arghirescu, vă propun să urmărim exact declaraţia lui Varujan Vosganian:

      „Din respect faţă de poporul român, trebuie să ne alegem temele pentru referendum cu mare atenţie. Noi suntem aleşi prin vot nu să îi urmăm, ci ca să îl conducem. Trebuie să facem lucruri care să fie şi pentru noi şi pentru copiii noştri. Alegerea unei teme pentru referendum impune o mare răspundere şi capacitatea de a informa corect. Trebuie să avem cu toţii discernământ. Nu spun că oamenii politici suntem mai buni ca poporul.”

      Acum, în opinia dumneavoastră, care-i scopul alegerilor şi desemnării unui guvern? Dacă „poporul suveran” vrea, de exemplu, salarii ca-n Occident pentru rezultate ca-n România, ce-ar trebui să facă politicienii? Să-i dea „poporului suveran” tot ce vrea şi apoi Dumnezeu cu mila, nu? Nu aşa voia şi Conu’ Leonida, faţă cu „reacţiunea”, ceea ce vrea „poporul suveran”?

      Leonida: Stăi să-ți spui: mai întâi și-întâi că dacă e republică, nu mai plătește niminea bir… Al doilea că fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate.
      Eftimiţa: Pe lângă pensie?
      Leonida: Vezi bine; pensia e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales când e republică, dreptul e sfânt: republica este garanțiunea tuturor drepturilor.
      Leonida: Și al treilea, că se face și lege de murături. Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-și plătească datoriile.
      Eftimiţa: Maică Precistă, Doamne! apoi dacă-i așa, de ce nu se face mai curând republică, soro?
      Leonida: Hei! te lasă reacționarii, domnule? Firește, nu le vine lor la socoteală să nu mai plătească niminea bir! e aproape de mintea omului: de unde ar mai mânca ei lefurile cu lingura?
      Eftimiţa: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă?
      Leonida: Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme…

      Ce ziceţi? Mai medităm un pic înainte de a ne arunca cu capul înainte în diatribe riscante? Popor suveran nu înseamnă popor iresponsabil. Şi nu-i aşa că dumneavoastră ştiţi mai bine ce-i mai bine pentru „poporul suveran”? Sunteţi cumva tot poporul? Hopa! Sunteţi acela care ar vrea să-l conducă după mintea dumneavoastră. Acum recitiţi ce aţi scris în comentariu!

      O zi plină de chibzuială! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s