De Crăciun să fim nişte ipocriţi mai buni

Santa„Sărbătorile se apropie cu paşi repezi şi PitiClic este alături de voi prin campania „De Moş Crăciun să fim mai buni”. Ce trebuie să faci? Simplu: Donează un CD cu PitiClic!”

Eu n-am fost bun de Crăciun pentru că nu am donat un CD cu PitiClic. Dar nu doar din această cauză. De exemplu, nu am văzut de când sunt eu pe lumea asta „cete de îngeri să coboare în casa mea” şi nici „să-mi aducă vestea cea mare”. Vestea îmi vine an de an pe căi mult mai mundane. N-am văzut nici bucuriile şi gândurile frumoase ale prezentului”, aşa că n-au cum să devină „amintirile frumoase ale viitorului”. Pe toate drumurile reale sau virtuale mi se propovăduieşte „de Crăciun trebuie să fii mai bun”. De ce numai de Crăciun? De Paşti nu? Ba şi de Paşti. „Fie ca lumina…! Crăciunului, Paştilor, dublă opţiune, la alegere, în funcţie de calendar. Dacă în restul anului totul este permis, aşa cum se şi comportă toţi creştinii ăştia de strânsură, înseamnă că avem de-a face cu două armistiţii şi nimic mai mult. Iar armistiţiile nu-mi aduc nici pace în suflet, nici vreo lumină mai acătării decât aia cotidiană, nici semne de bunătate copleşind lumea din jurul meu. Poate doar un răgaz în care toţi înverşunaţii de peste an se costumează în heruvimi ipocriţi într-un gigantic şi multicolor bal mascat. Şi dacă-i bal, bal să fie!

Cutiile poştale, căsuţele de mail, reţelele de socializare se astupă mai întâi de oferte care mai de care mai zglobii şi cu reduceri de preţuri mai tentante. De n-ar fi memoria cumpărătorului căzut în patima Crăciunului pantagruelic extrem de scurtă şi selectivă, acesta ar putea sesiza că preţurile sunt, în majoritatea lor, tot alea de acum o lună, doar având deasupra un preţ-gogoaşă tăiat, care spune mai degrabă cu cât ar fi putut să scumpească ei, negustorii, marfa, dar pentru că „de Crăciun trebuie să fii mai bun”, n-au făcut-o. Şi tu, creştinule pătruns de „lumină”, scoţi banul. Deh, trăim într-o societate de consum.

Păi, dacă-i societate de consum, popimea, ascunsă sub titlul de Biserică, de ce ar fi ea mai proastă? Aşa că, pe toate cărările asfaltate sau desfundate bântuie cortegii negre care ne-aduc în case bucuria Naşterii Domnului nostru Iisus”. Şi ca orice bucurie, ne costă. N-ai bani la tine cât cere popa, te blagosloveşte cu un „neam de cărpănos şi păgân ce eşti” şi-ţi întoarce oţărât ceafa lată cât curul. Pentru neguţătorii ăştia mascaţi în slujitori ai „Domnului nostru Iisus”, pe care-i consider ca atingând un climax al ateismului, nici nu pot fi altfel.

Vine apoi rândul politicienilor, care se scociorăsc după nişte urări de convenienţă la capătul unui an de „împlinite neîmpliniri” şi „războaie pentru pace”. Şi-acum ne cer să ne bucurăm.

Uite-aşa, a mai trecut o zi din viaţa mea, ca altele din cele 365 ale acestui an, dar o zi căreia unii îi spun Crăciun, iar eu îi spun Armistiţiu; pentru mizeriile ce vor urma odată festivităţile închise.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Note de promenadă și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s